Cum se vede Rusia prezentului din perspectiva cuiva nascut in ‘97

Rusia, din perspectiva unui millenial, este in acelasi timp fascinanta si socanta.

Piata Rosie, inconjurata de macaralele care vestesc Cupa Mondiala de Fotbal din Moscova (2018)

Nu am trait pe pielea mea comunismul si sunt foarte bucuroasa ca pot face aceasta afirmatie. In schimb, parintii si bunicii mei nu au fost la fel de norocosi si au cunoscut prea bine ororile regimului si influentele sovietice dure. Dar asta nu inseamna ca cea mai recenta excursie de familie in Rusia nu mi-a dat fiori. In doar opt zile, Rusia a reusit sa ma socheze, sa ma inspaimante si sa ma faca mult mai recunoscatoare ca m-am nascut la sfarsitul anilor 90.

De la vizele verificate in mai mult de cinci puncte de control la uniformele companiei nationale Aeroflot care au brodate secera si ciocanul pe maneci, am simtit ca intru in povestile parintilor mei in care securitatea si emblema sovietica erau omniprezente. M-a socat faptul ca, desi grupul nostru avea un ghid roman de la o agentie, a fost mereu nevoie sa fim insotiti de un ghid rus si intr-un caz, chiar de doi ghizi locali, atunci cand am intrat in complexul Kremlin-ului. Am ramas masca atunci cand m-am pierdut prin muzeul Hermitage si am apelat la trei membri diferiti ai staff-ului muzeului pentru ajutor, numai ca sa imi comunice ca nu vorbesc engleza, si nici franceza, spaniola sau italiana. „Ruski, Ruski, da, da'.

Totusi, calatoria in Rusia nu a fost o experienta complet negativa. Am ramas impresionata de fastul si adancimea de 70 de metri a unor statii de metrou din Moscova, de forfota constanta din Piata Rosie, de palatul Tsaritsyno, de moscheea albastra din Sankt Petersburg, de gradinile palatului Peterhof, de muzeul Fabergé, de Camera de Chihlimbar, de Scarile Ambasadorilor din Hermitage, acolo unde s-a filmat una dintre cele mai recente capodopere tehnice si cinematografice, Russian Ark, sau de vitrina celui mai celebru magazin cu delicatese din fostul Leningrad.

Moscova si Sankt Petersburg mi s-au parut doua orase paradoxale. Pe de o parte, Moscova, o metropola care numara 20 de milioane de locuitori cu tot cu suburbiile sale, respectiv cat toata populatia Romaniei, este atat resedinta a peste 70 de miliardari, cat si fundalul unor cartiere foarte sarace, cu blocuri cenusii, tipice perioadei regimului comunist printre care traverseaza uneori masini Porsche, Ferrari, Masserati sau Jaguar. Tot acolo am vazut icoane cu liderul actual al tarii, Vladimir Putin, si matriose cu Donald Trump. Surprinzator, intregul oras era foarte curat, in ciuda traficului intens si a populatiei.

Pe de alta parte, Sankt Petersburg, un oras rusesc prin excelenta, mi s-a parut sufocat de turisti de origine asiatica (chinezi si sud-coreeni in mare parte). Mai mult, la Hermitage am avut senzatia ca ei ar fi in stare chiar si sa marsaluiasca peste alti oameni numai pentru oportunitatea de a face o poza proasta cu blitz la vitrina uneia dintre picturile lui Leonardo da Vinci.

Impresia cea mai puternica pe care mi-a lasat-o Rusia a fost de tara comunista, in care au rasarit oligarhii, constant obsedati de grandoare, putere si tot ce se poate cumpara cu multi bani. Adica, un paradox.

Vezi cele mai interesante locuri de vizitat in Rusia!