revista

Basm cu Varsatori, de Alex. Leo Serban

Anul trecut, pe vremea asta, scriam in aceasta rubrica despre Saint Valentine – remember? Gata, nu ma mai intorc la el: o fi februarie „Luna indragostitilor“, dar exista si alte lucruri pe lumea asta...

Jazz si coniac, de Alex. Leo Serban

Exista lucruri ce se degusta si altele – care se mistuie dintr-o inghititura; din prima categorie fac parte operele care ramin, din cealalta – cele care se duc.

Compunere cu Amélie, de Alex. Leo Serban

Afara ploua, e trist si eu trebuie sa scriu despre Amélie. Amélie Poulain, eroina filmului Le fabuleux destin d'Amélie Poulain. Toata lumea a auzit de Amélie. Doar ca, iata, vremea de afara (si guturaiul din nasul meu) nu fac casa buna cu Ideea de Amélie.

Madonna sau Patapievici?, de Alex. Leo Serban

Luna trecuta – pentru ca a-nceput cu 1 si era aprilie – am glumit publicind o poza „ciudata“ in coltul asta de pagina... A­cum, e cazul sa-mi pun ochelarii la loc pe nas si sa va vorbesc despre lucruri serioase.

Spiderwoman si dreptul la replica, de Alex. Leo Serban

Mi s-a intimplat recent un lucru ne­maiin­timplat: dupa publicarea unei recenzii despre o carte de cinema, in revista Dilema, autoarea – nemultumita – a trimis la re­dactie un „drept la replica“...!

Arta pe patru roti, de Alex. Leo Serban

Luna asta demareaza, in Bucuresti, un proiect pe cit de trasnit, pe-atit de bine-venit: Art Moves! Ce-si propune el?

Aprinde-te!, de Alex. Leo Serban

Era pe la o mie patru sute nouazeci si ceva, de cealalta parte a oceanului, pe continentul inca nedescoperit caruia avea sa i se zica America...

Baba si abacul, de Alex. Leo Serban

Toamna se numara bobocii, dar – cum bobocii sint greu de gasit in marile orase in care traiesc cititoarele Elle – va suge­rez altceva: partidele de sex.

Infidelitati bune, de Alex. Leo Serban

In Occident, excelentul debut al lui Cristi Mungiu iesit pe ecrane la sfirsitul lui septembrie, Alexandru Papadopol imprumuta o bicicleta si goneste cu ea prin ploaie ca s-o mai prinda pe prietena sa inainte sa plece cu francezu’ ei in Occident...

„Glam“ nu, „cool“ da, de Alex. Leo Serban

La sfirsitul lunii septembrie, British Council a dat o petrecere zdravana pentru a sarbatori venirea toamnei si a noului logo (un 3foi cu 4 foi albastru).

Prezentul fara trecut, de Alex. Leo Serban

Daca n-ati vazut ni­ciodata un film de Aki Kaurismaki, atunci Omul fara trecut o sa va surprinda. Omul fara trecut iese pe ecrane luna aceasta, distribuit de IndependentaFilm, dupa ce a fost premiat la Cannes si declarat „filmul anului“ de influenta Federatie internationala a criticii cinematografice (FIPRESCI).

Signé Y.S.L., de Alex. Leo Serban

Bibliocalia, de Alex. Leo Serban

Dupa ce a primit marele premiu al Fundatiei Ano­nimul (100 de milioane de lei), Usa interzisa a devenit cartea-eveniment a anului 2002

Sentimente & naftalina, de Alex. Leo Serban

Sentimentele ar trebui in­terzise. Macar la televizor, ca in familie – o tele­novela nonstop –, oricum nu se poate.

Cum era sa joc in Callas Forever (si-n schimb am stat acasa ascultind Jones), de Alex. Leo Serban

Era in vara lui 2001. Martin Sherman (autorul piesei „Bent“, care se joaca la Bulandra) venise in Romania ca scenarist al lui Callas Forever. M-am dus sa-l iau pe Martin de la Marriott si ne-am plimbat vreo ora prin Cotroceni.

Mama sau mamaliga, de Alex. Leo Serban

Recunosc ca nu am citit De ce fierbe copilul in mamaliga, cartea Aglajei Veteranyi – tradusa de Nora Iuga – care l-a inspirat pe Radu Afrim sa o dramatizeze/monteze la Odeon...

Un pamint, mai multe raiuri, de Alex. Leo Serban

Mi-amintesc de o dimineata foarte fericita, foarte luminoasa, cind ma duceam in haine de duminica spre bi­serica. Inca mai vad cerul albastru si, in cer, virful bisericii. Clopotele – le aud. Si exista cerul, si exista pamintul, nunta desavirsita a cerului si pamintului.“

In cautarea timpului pierdut, de Alex. Leo Serban

Cartea de care s-a vorbit cel mai mult in ultima vreme este cea a Ioanei Parvulescu, Intoar­cere in Bucurestiul interbelic, aparuta la Humanitas. Imi pare rau sa va comunic ca, prin iunie, deja se epuizase: am incercat sa mai iau un exemplar de la Libraria din fundul curtii si doamna de acolo mi-a spus (zimbind): „Nu mai avem – si nu incercati nici la Dalles sau la Carturesti, ca n-o mai au nici acolo...“ Noroc cu zimbetul doamnei...

Cele 15 minute ale lui D., de Alex. Leo Serban

Eu stiu vreo doua: „cele 15 minute de celebritate“ brevetate de Warhol („In viitor, toata lumea va fi celebra timp de 15 minute“, a spus el; si este: uitati-va – dar mai bine nu – la Iarta-ma!, Surprize, surprize, Din dragoste, Babilonia s.a.m.d.) si cele 15 minute In capul lui John Malkovich, din filmul cu acelasi nume al lui Spike Jonze.

Despre sofisticare, de Alex. Leo Serban

Tot mai putini oameni, vai!, sint sofisticati... Uneori, aceasta calitate a fost privita ca un defect: s-a considerat – gresit – ca sofisticatii sint o ca­tegorie de snobi carora le pute totul, gasind sa­tisfactie numai in cultivarea gusturilor proprii. Iar gusturile acestea, fiind sofisticate, n-ar fi decit niste capricii, niste mofturi cu mot – in orice caz, ceva ce nu poate interesa masa oamenilor cultivati.

Back to Brits, de Alex. Leo Serban

Filmul britanic se intoarce in Romania printr-o noua selectie – datorata aceluiasi Mihai Chirilov – luna aceasta.

Oameni de colectie (II), de Alex. Leo Serban

Luna trecuta am fost la Baia Mare pentru a pune bazele unui festival de film experimental. (Vi se pare extravagant? O sa vedeti!) Nu mai fusesem niciodata atit de departe in „tara noastra draga“, atit de la nord... ce mai: inca doi pasi si ieseam din Romania (ceea ce nici n-ar fi fost rau!).

2003 – Recapitulare, de Alex. Leo Serban

Oameni de colectie, de Alex. Leo Serban

Nicolae Manolescu povestea, la acordarea premiilor Romaniei literare, cum a-ntreba­t-o pe Monica Lovinescu, la Paris, daca isi tine cumva un jurnal; „Nici vorba, draga!“, i-a raspuns M.L. – careia Humanitas i-a publicat, anul trecut, al treilea volum din Jurnal...

Love, etc., de Alex. Leo Serban

Stiu, Sfintul Valentin a trecut, dar – vorba unei fete care mi-a trimis un SMS de Craciun: „Iti doresc sa fii happy si inainte si dupa pt ca e deprimant sa fii doar atunci cind se zice ca e momentul...“ Asa si cu Sfintul asta: cum vine 14 fe­bruarie, pac!, toata lumea se iubeste, toata lumea se giugiuleste – hello, ce se-ntimpla in celelalte 364 de zile?!

Ala-Bala-Berlinala, de Alex. Leo Serban

Nu, Nicole Kidman n-a venit la Berlin. Iar Jude Law si Renée Zellweger au intirziat... Si totusi, Berlinala a supravietuit.

Lucruri care fac sa-mi bata inima cu putere, de Alex. Leo Serban

Faptul ca-ncepe Festivalul de la Cannes, cu tot cortegiul sau de exaltari, enervari, exasperari – pe ecran si-n afara lui; anul acesta, presedintele juriului este Quentin Tarantino (apropo: ati vazut Kill Bill Vol. I? Ca veni vorba de exaltari)...

Moda in casa Big Brother, de Alex. Leo Serban

Cum este ea? Acum, la final, este poate momentul sa schitam un scurt bilant al aparitiilor celor 24 de concu­renti pe catwalk-ul continuu de 24/24 si sa aratam trend-ul 2005 cu degetul.

Duplex BUCURESTI-PARIS, Alex. Leo Serban featuring Gabriel Marian

– Esti roman traitor la Paris, doctorand in litere la Sorbona, si-n timpul liber scrii la www.popnews.com. Ce ti-a venit sa recomanzi o formatie romaneasca ai carei membri au nume arabesti?

Esenta TARE, de Alex. Leo Serban

Exista carti pe care cunoscatorii ar trebui sa le citeasca asa cum Brummell purta acele „manusi care i se mulau pe miini ca o muselina umeda“ – cum il descrie Barbey d’Aurevilly. Adica epidermic, osmotic!

Totul e minunat, Ana are prajitura cu jeleu, de Alex. Leo Serban

A fost odata o formatie care se chema Timpuri Noi. Fiind pe vremea tristei dictaturi, numele era ironic, iar ironia, in acele timpuri, nu era noua, dar te putea trimite la 9.

„Nu-mi raspunzi la esemes…“, de Alex. Leo Serban

Stefan Cosma (despre care am mai scris aici) a avut o superidee: sa-si stringa cele mai bune 10 SMS-uri intr-un top personal! Acuma, ce sa zic – sa ma oftic ca nu mi-a venit mie ideea?

Cum sa…, de Alex. Leo Serban

Am fost, dintotdeauna, mare amator de carti utilitare. Daca literatura nu te invata altceva decit ca viata pe care o traiesti este mai putin interesanta decit aia pe care o citesti, cartile care te-nvata ce si cum iti pot face viata un pic mai interesanta.

Orale, de Alex. Leo Serban

Bagau, romanul de debut al Ioanei Bradea, este Vocea umana in epoca 89.89.89... Nu stiu daca Bradea a citit monologul dramatic al lui Cocteau, probabil ca nu (cine mai citeste, astazi, Cocteau?!), dar asemanarile sint destule: tot o femeie parasita de iubit (aici, ea se numeste Andreea), tot un telefon (aici, chiar mai multe!), tot o lunga marturisire a bucuriilor si necazurilor traite impreuna, tot o Voce...

ELLE MAI 2011

FASHION – LES CHANSONS D’AMOUR – Toate drumurile duc la Paris atunci cand vine vorba de cea mai controversata Saptamana a Modei. Si pentru ca Parisul a demonstrat ca nu oboseste niciodata, reporterul ELLE Maurice Munteanu se intreaba: unde incepe si unde se termina, de fapt, obsesia pentru… Moda?

Lucrurile cu care-am ramas, de Alex. Leo Serban

2004 a fost un an bun. Literar, a fost anul boom-ului Editurii Polirom, care a inaugurat Colectia „Ego-proza”, cuprinzind ce­le mai interesante experimente „autofictionale” venind din zona tinerei generatii de autori (una din cartile cele mai controversate – RealK de Dragos Bucurenci – a fost salutata, in avanpremiera, chiar in aceasta coloana).

Festifemmes, de Alex. Leo Serban

Noiembrie – ultimul festival, februarie – primul; nu este titlul unui remake la Noiembrie, ultimul bal (nu e cazul!), ci o constatare contabila: festivalurile de film dorm bustean in decembrie si ianuarie… Nimeni nu le organizeaza atunci pentru ca, pesemne, nimeni nu s-ar duce. Ultimul mare festival are loc in noiembrie (cel de la Salonic), iar primul – din an – in februarie (cel de la Berlin).

Madlene, de Alex. Leo Serban

Dac-as putea, as oferi tuturor femeilor De ce iubim femeile, volumul lui Cartarescu, aparut la Huma­nitas. Si nu neaparat de Martisor (desi, ia te uita, e o idee).

Relax! (de Alex. Leo Serban)

Un amic imi spunea, zilele trecute, ca a fost aspru mustruluit de un alt amic pentru ca recunoscuse ca-i place... P.G. Wodehouse! „Cum e posibil“ – ii striga celalalt la telefon – „sa mai discut cu tine despre autori importanti daca tu citesti – si mai si spui ca citesti! – un autor atit de minor ca Wodehouse!?”