elle

Jurnal de la Cannes, de Alex. Leo Serban

Sa fim seriosi: nu am tinut un „jurnal” la Cannes! Cine are timp de asa ceva? La Cannes!? (Doar bloggerii tin jurnale la Cannes, pentru ca oricum blog-ul e un jurnal, deci intra in job description.) La Cannes abia ai timp sa vezi filmele. Cele din competitie. Si, daca ai noroc, si citeva pe linga. Deci, sa fie clar: am scris acest „jurnal” la Bucuresti, dupa Cannes , ca n-am avut cind acolo.

Mary Katrantzou

Michael, de Alex. Leo Serban

Era la revelionul 1982/83. Prietenul gazdei toc­mai aduse­se din State un album al unui baiat negru, de care nu au­zi­seram nici unul dintre cei de fata. „O sa fie mare, va spun eu!” Hm, pai ia sa vedem, am spus noi – nu foarte convinsi. Asa ca am pus Thriller...

Manual de supravietuire, de Alex. Leo Serban

O prejudecata tenace (si natinga, ca orice prejudecata) vrea ca aceia care sint prieteni sa nu se laude intre ei – mai ales in public!

Muzicoteca, de Alex. Leo Serban

Am urmarit recent o discutie pe VH1 despre topul „Best albums” (pe locul 1 a iesit Thriller, fireste). Nu era o discutie docta, pentru ca era la televizor. Dar s-au spus si lucruri destepte, cum ar fi distinctia dintre piesele sau albumele importante si cele care-ti plac.

Filmul lui Tom Ford, de Alex. Leo Serban

Claudiei V. „Va citesc in Elle”, imi spune zimbind stewardesa de pe Tarom in avionul care ma aduce inapoi de la Venetia.

Cosasu, de Alex. Leo Serban

Nu-l auzisem niciodata pe Radu Cosasu citindu-si textele. De cite ori il citeam – si-l citesc de mai bine de 35 de ani –, vocea mea rostea, constiincios, cuvintele lui. Nu stiu daca l-am citit vreodata cu glas tare; stiu insa ca vocea-din-cap a tot citit „integrala Cosasu” de cind l-a descoperit pe Cosasu in revista Cinema.

Carpe diem: cititi Proust!, de Alex. Leo Serban

A-l citi pe Proust (tot Proust!) ar trebui sa fie unul din lucrurile alea gen „100 de chestii de facut inainte de a muri”.

Ce fac eu aici (1), de Alex. Leo Serban

Asa, deci. In cazuri de plecari din astea, temporare sau defi­nitive – in orice caz, dramati­ce! –, cli­seul (care, ca orice cliseu, este ire­zistibil) spune ceva de ge­nul: „A plecat sa se re­gaseas­ca”. Nu pot raspunde decit cu o vorba a francezilor: Bof.

Ce fac eu aici (2), de Alex. Leo Serban

Stiam de „JuanaM” din Hg2 (adica A He­donist’s Guide to Buenos Aires), de unde aflasem si povestea ei: geniu ma­te­ma­­tic, Juana Marty si sotul ei, Enrique („Quique”), au saracit in urma crahului din 2001 (care a adus la sapa de lemn cam trei sferturi din populatia Argentinei – din ca­re, oricum, jumatate traieste la Bs. As.); s-a redresat bine-mersi gratie lantului de restaurante ce-i poarta numele si care combina o bucatarie simpla si savuroasa cu designul arty-minimalist al interiorului (stil loft newyorkez).

Ce fac eu aici (3), de Alex. Leo Serban

Amanda este americanca din Malibu, California. A preluat „The Cocker” – un B&B cochet situat in San Telmo, la citeva strazi de mine – in 2008, dupa ce Ian & Aiden, cuplul de englezi care cumparase apartamentul punindu-l pe roti, l-a vindut si s-a mutat in Columbia.

Jaeger London

Pierre Cardin

Facebookizarea lumii, de Alex. Leo Serban

Una dintre intrebarile cele mai frecvente cu care m-am confruntat si la Buenos Aires, si acum, revenind la Bucuresti pentru o luna, a fost aceasta: „Esti pe Facebook?” De fapt, ar fi mai aproape de adevar sa spun ca nu era vorba nici ma­car despre o intrebare: interlocutorii subintelegeau, din ca­pul locului, ca sint (= nu am cum sa nu fiu) pe Facebook, asa ca-mi solicitau confirmarea. (Se subintelegea totodata – conform unui „de-la-sine-inteles” cu valoare de regula – ca, daca nu esti pe Facebook, nu existi.) Or, eu nu sint „pe Facebook”! Rezulta, asadar, ca nu exist.

O lume fara carte este posibila, de Alex. Leo Serban

O prietena, fina intelectuala, este ingrijorata ca fiul ei (aflat, ce-i drept, la „virsta critica”) nu mai citeste aproape nimic... A-ncercat sa-l atraga spre lectura in fel si chip, dar baiatul continua sa stea cu ochii-n computer si sa vada jocuri video.

Cum sa ajungi un tampit, de Alex. Leo Serban

Acum ceva timp, prietenul Marius Chivu m-a solicitat pentru un dialog despre „Pareri”, in numarul Dilemei vechi cu aceeasi tema. Ne propusese­ram sa vorbim despre inflatia opinii­lor pe net – locul unde ele cresc ca ciupercile dupa ploaie, si-acolo ploua intruna...

Al 9-lea meu TIFF (sau Ce este un festival), de Alex. Leo Serban

TIFF-ul (pentru cei care au trait pe alta planeta in ultimii noua ani = Festivalul International de Film Transilvania) nu este doar cel mai bun festival de film din Romania; este cel mai bun festival din Romania, punct.

O seara cu Elodie, de Alex. Leo Serban

Intimplarea a facut sa urmaresc o emisiune pe TV5. Se numeste Panique dans l’Oreillette, principiul fiind ca prezentatorul show-ului pune celor doi invitati intrebarile pe care i le sufla, in ureche, rudele si prietenii acestora. Emisiunea pe care am prins-o ii avea ca invitati pe Miss France 2001, Elodie Gossuin, si pe unul dintre cei mai celebri imitatori francezi, Yves Lecoq.

Jasper Conran

Gaspard Yurkievich

Sharon Wauchob

Junya Watanabe

Leonard

Talbot Runhof

Andrew GN

Martin Grant

Jonathan Saunders

Erdem

Damir Doma

AF Vandevorst

Jean-Charles de Castelbajac

Antonio Berardi

Julien Macdonald

Manish Arora

Roksanda Ilincic

House of Holland

Paul Costelloe

Aminaka Wilmont

Giles