elle

Vizita la batrana doamna, de Alex. Leo Serban

Nu ma pricep la reclame, dar imi dau seama cind vad una buna. In mintea mea, asta trebuie sa fie suficient de isteata cit sa vinda produsul, dar nu intr-atit de isteata incit sa nu te mai prinzi ce vrea sa vinda. Dar, repet, nu ma pricep – si probabil ca am gusturi la fel de proaste, in materie de publicitate, ca unii publicitari in materie de film; probabil ca finii experti din domeniu apreciaza tocmai spoturile care una fac, alta-ntelegi...

Autoreclama, de Alex. Leo Serban

Dupa aproape doi ani de facut o emisiune pe TVR Cultural, am hotarit sa renunt la postura de moderator si – cica! – la aceea de „realizator”...

„Spesialaizeisn, spesialaizeisn…”, de Alex. Leo Serban

Asa cinta Marilyn intr-un film al ei. Cea mai celebra blonda a tuturor timpurilor voia sa spuna (ma rog, textierul – ea doar cinta, cu acel gingurit care o face pe veci irezistibila) ca sintem prea inchistati intr-o meserie, intr-un job, in ceva, ca traim in niste nise din care – cu ochelarii pe virful nasului – nu mai vedem perspectiva de ansamblu.

Luna Femeii? (un fel de jurnal), de Alex. Leo Serban

Nu stiu cum s-a facut, dar luna trecuta parca a fost Luna Femeii... Sa ma explic: Totul a inceput (cred) din clipa in care am citit un interviu exceptional, luat de colegul Ovidiu Simonca – in Observator cultural – Mihaelei Miroiu.

Basso and Brooke

Marios Schwab

Charles Anastase

Cu Coppola la concert, de Alex. Leo Serban

La-nceputul lui noiembrie, la Bucuresti s-a des­fasurat SoNoRo, un festival international de muzica de camera. A fost un eveniment „de nisa”, asa cum sint – indeobste – toate lucrurile bune din cultura.

Stil, de Alex. Leo Serban

Zilele trecute am avut un schimb de replici mai acide cu un baietas (de cartier), care-si inchipuia ca, daca lucreaza in „industria modei”, are si Stil…

Draga Tom Wilson, de Alex. Leo Serban

Vreau sa stii despre mine ca eu citesc rubrica ta numar de numar si-mi place tare mult. N-o sa ma apuc sa-ti spun ca ai un umor foarte british – e ca si cum i-ai spune unui scotian ca poarta kilt!

Tabieturi si ingrediente, de Alex. Leo Serban

Unii prieteni de-ai mei s-au amuzat aflind ca nu calatoresc decit cu „puisorul” dupa mine... Este vorba despre o perna mai mica, usor de transportat in valiza.

Afinitati si solidaritati, de Alex. Leo Serban

Luna trecuta am participat la lansarea cartii tinarului confrate Mihai Fulger, Noul val in cinematografia romaneasca, des­fa­surata in spatiul cochet de la Orange Concept Store (daca se considera ca fac reclama, se poate schimba „Orange” cu „Green”, „Red”, „Yellow” sau orice alta culoare).

Mihaela, de Alex. Leo Serban

Cine citeste aceasta carte (Despre lucrurile simple) nu va descoperi „o alta Mihaela” decit cea de la televizor sau din reviste, ci doar una „fara imagine”, pentru ca e compusa din cuvinte.

Agresiuni, de Alex. Leo Serban

Am auzit-o acum citva timp pe Corina Dra­gotescu – o doam­na draguta si, mi se parea mie, bine crescuta – dindu-si in petec la emisiunea lui Sever Voinescu (de pe TVR 1, ora 20)… Adica spunind ca „politicienii romani sint niste curve” si ca „politica (de la noi) e un fel de «Ba p-a ma-tii!»”. (A mai fost o scapare de limbaj, dar din fericire am uitat-o.)

Branza, brand, blog, de Alex. Leo Serban

Bunicii mele, draguta de ea, ii placeau la nebunie brinzeturile frantuzesti. Nu exista sa ma-ntorc de la Paris si sa nu-i iau, din aeroport, brinza ei preferata – le crottin de chèvre.

Cine cu cine, de Alex. Leo Serban

De citiva ani buni ma supun – ca un cobai pofticios – unui experiment care poate parea ciudat: citesc mai multe numere succesive ale revistei People la un an dupa aparitia lor in SUA!

Raspuns la o scrisoare deschisa, de Alex. Leo Serban

Un amic care-si cam face veacul pe net mi-a adus la cunostinta ca o blogherita mi-a scris o „scrisoare deschisa”. „Deschisa”, e un fel de-a spune – avind in vedere ca eu nu imi fac veacul pe net si, pe cale de consecinta, n-as fi deschis-o in veci... Noroc cu prietenii!

La masa cu agnés b., de Alex. Leo Serban

Mi-am clatit ochii, numarul trecut, cu fotografiile din „Le Coeur Volant” – resedinta lui agnès b. de linga Paris… Ce stiinta a simplitatii! Ce racoritoare absenta a emfazei! As spune, pe scurt: ce gust!

„Bunica” Doris si condeierul, de Alex. Leo Serban

In 1992, pe Fifth Avenue, in Manhattan, am zarit-o pe bunica mea materna. Maruntica, cu parul alb, ondulat, era imbracata intr-o haina de ploaie, albastru inchis. Avea in mina stinga o um­brela, albastra si ea. Cu dreapta, tragea un geamantan pe ro­tile. Nu prea mare – cit sa incapa hainele pentru trei sau patru zile. Intimplarea a facut ca exact urmatoarele trei sau patru zile sa le petrecem impreuna.”

Margareta, de Alex. Leo Serban

Acum un an, la Paris, am avut placerea si privilegiul de a o cunoaste pe cea care a fost idolul copilariei mele: Margareta Paslaru. Era invitata Festivalului de film romanesc pe care-l face, de citiva ani, Dan Burlac – neobositul promotor (si, uneori, producator) al acestui cinema.

Titluri de tinichea, de Alex. Leo Serban

Esecul lui Mungiu!, 4,3,2 a ratat Globul!, Adio, Oscar! si alte asemenea titluri dragalase au fost raspunsurile unei parti a presei din Romania la marea victorie a lui Cristian Mungiu, care ne-a adus prima nominalizare la Globuri din istoria filmului romanesc...

Gusturi & ierarhii, de Alex. Leo Serban

Cred ca lumea culturala romaneasca este, pina la urma, destul de asemanatoare lumii mai putin culturale. Lumea aceasta din urma este formata din oameni care nu sint nici artisti, nici scrii­tori, nici critici de orice fel – sint oameni „simpli”, care gusta cultura, de­si nu o produc. (Oare cum ar arata o lume in care toata lumea ar scrie, compune muzica si regiza filme?? Ar fi oare, neaparat, o „lume mai buna”? S-ar citi/asculta/picta unii pe altii? Ma indoiesc! – si inchid paranteza utopica.)

Lucruri ce fac sa-ti bata inima cu putere, de Alex. Leo Serban

Viata e facuta sa fie savurata, nu doar traita. Pentru un hedonist, fiece clipa trebuie mobilata cu desfatare. De unde-ti iei „mobila”? – aceasta-i intrebarea...

Carpe diem, de Alex. Leo Serban

Luna aceasta implinesc 49 de ani. Inaintea marelui Five O m-am gindit sa marchez, prin ceva, „intelepciunea” care – cica – vine la pachet cu jumatatea vietii (vorba vine; de parca am trai 100 de ani!).

Intermezzo venetian, de Alex. Leo Serban

Unul dintre motivele pentru care am acceptat sa public Dietetica lui Robinson (care e mai mult schita unei carti decit o carte propriu-zisa) a fost acela de a propu­ne o caligrafie de viata.

Richard Nicoll

Comme des Garcons

Felipe Oliveira Baptista

De ce iubim bunicii? (de Alex. Leo Serban)

O carte groasa-groasa, cit trunchiul unui copac batrin, in care 92 de condeieri ca niste cercuri de virsta povestesc ce inseamna, pentru ei, experienta bunicilor (iar atunci cind nu i-au cunoscut, ce inseamna sa cresti fara bunici…) – iata ce propune Marius Chivu in volumul aparut recent la Humanitas si intitulat, simplu si frumos, Cartea cu bunici (vezi si Cartea cu Apolodor a celui care, desi, „tehnic”, n-a fost niciodata bunic, are cei mai multi nepoti literari dintre scriitorii de azi: Gellu Naum).

Feminisme si fragilitati, de Alex. Leo Serban

Acum ceva timp am vazut, pe un canal frantuzesc, un reportaj care m-a lasat visator – cum zic francezii... Era vorba despre faptul ca, gratie nu stiu carei pilule (din nou pilula!), femeile vor putea sa-si „progra­meze” singure momentul in care doresc sa aiba ciclul. Adio, asadar, regulilor Na­turii, bonjour regulilor Culturii: femeia va deveni, in fine, stapina pe corpul ei, nemai­fiind la cheremul unui ceas biologic pe care foarte multe il vad ca umilitor.

Veronique Leroy

Sex & CSMC, de Alex. Leo Serban

E interesant cum a fost tradus, la noi, serialul Sex and the City prin Totul despre sex. Sex, OK, e si-n titlul englezesc, dar de ce „totul”? Suna ca un ma­nual. Or, in sex, daca ajungi la manual (spre deosebire de oral etc.), e cam de rau.

Bloggerul, noul proletar, de Alex. Leo Serban

Am mai scris despre blog-uri, chiar in rubrica asta. Daca revin, este pentru ca am intrat intr-un meci – pe unul dintre blog-urile cele mai celebre – aparind articolul Ancai Gradinariu de acum citeva numere.

Oamenii-tanc & oamenii-cameleon, de Alex. Leo Serban

Ma sperie oamenii care nu se schimba. Care se nasc ca niste mici tancuri care cresc, devenind niste mari tancuri – nici o alta schimbare, nici o imprejurare sau intimplare nu ii atinge, influenteaza sau deviaza de-a lungul vietii: calca drept, pe senilele lor, pina la punctul de destinatie. Obli si dintr-o bucata.

„Am fost un proto-blogger”, de Alex. Leo Serban

Ianuarie, momentul unui bilant. De cind scriu la ELLE? Nu mai stiu. Si ce fac eu aici – „aici” insemnind nu neaparat coltul de pagina din revista mea glossy preferata, ci jurnalismul in general? Hm... pauza de gindire si de tigara.

Singuratatea, de Alex. Leo Serban

Cind a facut, recent, un sondaj printre cititorii ei, Dilema veche a avut surpri­za sa afle ca tema cea mai cautata de acestia a fost „Singuratatea”...!

Nimic despre recesiune, de Alex. Leo Serban

De cind am intrat in noul an „bivolar” (in zodiacul chi­ne­zesc, din 26 ianuarie este anul Bi­volului), conversatiile cele mai animate se poarta in jurul de­finitiei exacte a termenului de „recesiune”...

Jurnal de Zoo-Berlinala feat.Anamaria Marinca, de Alex. Leo Serban

Simbata Ajung la Berlin de la Paris, dar Berlinala a-nceput de joi.

P.S. la numarul precedent, de Alex. Leo Serban

Dragele mElle, Am citit cu mare placere numarul cu Gwyneth pe co­perta. Nu ma innebunesc dupa ea (nu stiu daca e „ingimfata”, dar cred ca e supraevaluata), desi trebuie sa recunosc ca a facut si roluri foarte bune – cum ar fi cel din Proof. Dar nu despre interviul cu dna Martin voiam sa va zic...