Libertatea nu se reduce la un confort tranzacționabil

Suntem tentați, într-o lume grăbită și hiperconectată, să vedem libertatea ca pe un drept, un dat, ceva ce există fără să necesite efort din partea noastră. O plasăm, fără să ne dăm seama, pe același raft mental cu confortul, liniștea și stabilitatea personală. Dar libertatea nu este nici un produs, nici un privilegiu permanent. Este o responsabilitate pe care o moștenim și pe care trebuie să o purtăm mai departe.

Crizele recente din România ne-au arătat cât de fragilă poate fi această moștenire. Am fost la un pas de a ne întoarce într-un trecut care părea demult închis si pericolul nu a trecut încă. Manipularea, dezinformarea și pasivitatea ne-au dezvăluit fisurile adânci ale democrației noastre. Și totuși, în mijlocul acestei tensiuni, am simțit că s-a produs un moment de trezire colectivă – un moment în care am realizat că nu suntem doar spectatori, ci actori direcți în povestea libertății noastre.

Am învățat că libertatea este suma micilor noastre acțiuni zilnice. Este vocea pe care o ridici când vezi un derapaj, implicarea ta atunci când societatea îți cere ajutorul, aprecierea sinceră pentru locul în care trăiești, chiar dacă uneori te dezamăgește.

Da, am spus uneori că România mă enervează. Că mă frustrează prin contradicțiile ei, prin lentoarea cu care se schimbă lucrurile. Dar, în aceste săptămâni, mi-am dat seama că, în ciuda tuturor dezamăgirilor, aici vreau să-mi trăiesc restul vieții. Nu pentru ceea ce este acum, ci pentru ceea ce poate deveni. Și dorința aceasta vine şi cu o promisiune: că nu voi mai fi indiferentă.

Indiferența e cel mai periculos dușman al libertății. Și recunosc – uneori, tăcerea mi-a părut mai ușoară decât lupta. Am lăsat lucruri să treacă, am ales diplomația în locul curajului. Dar acum înțeleg că a lăsa spațiu liber înseamnă a invita abuzul, manipularea și, într-un final, pierderea drepturilor care ne definesc.

Poate că una dintre puținele victorii ale acestor zile este că ne-am regăsit solidaritatea. Am văzut oameni care se ridică, care vorbesc, care spun „Ajunge!”. Așadar, dacă există un lucru pe care îl putem învăța din această perioadă complicată este acela că libertatea nu vine fără costuri. Nu este comodă, dar nici nu trebuie să fie. Este puterea de a alege, de a vorbi, de a lupta – pentru tine, pentru ceilalți, pentru viitor.

Nu vom schimba totul într-o zi. Dar putem începe prin a nu mai privi libertatea ca pe un dat. Ea este, de fapt, cel mai prețios lucru pe care îl avem, dar și cel mai vulnerabil. Să o prețuim așa cum merită – nu ca pe un confort, ci ca pe o parte din noi.

România, poți mai mult. Și noi putem mai mult pentru tine.

La mulți ani!