În timp ce înduram frigurile din București, Delia se bucura de vremea frumoasă din destinația ei exotică de vacanță – Maldive. Așa că, mulțumită tehnologiei, am putut purta o conversație extrem de spontană, literalmente face-to-face, despre muzică, pasiuni și călătorii.
Cred că nu mai trebuie să-ți fac cunoștință cu Delia. Este aceeași persoană plină de viață pe care o știai din trupa N&D de la începutul anilor 2000, însă cu o doză mai mare de umor, nebunie și libertate.
Într-o pauză de la soare, apă și nisip, în timp ce în București bătea o ploaie torențială în geamuri, îmi povestește despre cum a început să ia în considerare o carieră de acest gen încă de când era la liceu. Lucrurile s-au petrecut oarecum întâmplător, când colegul ei Nick, din aceeași formație, își căuta solistă: „Eu eram la un liceu de muzică și s-a nimerit să ne potrivim. Apoi au început concertele și succesul ăla nebun. Nu realizam pe vremea aia. Nici acum nu cred că o fac.
Delia rămâne una dintre cele mai nonconformiste artiste de la noi din țară, atât prin muzica ei, cât și prin atitudine, look și stil. „Și în viața de zi cu zi sunt cam la fel, doar că mai dozată. Bineînțeles că pe scenă există o adrenalină, o altfel de energie, mai amplificată. Nu mă prea cenzurez niciodată. De asemenea, nu aspir să fiu mereu în topuri, vine cumva de la sine, atunci când vine. Îmi place spontaneitatea, atât în viața privată, cât și în cea profesională. Mi se pare grea rutina – să faci lucruri numai fiindcă trebuie. În ceea ce privește stilul, cred că artiștii oricum au un simț estetic poate puțin mai dezvoltat. Îmi plac culorile, libertatea. E ca o joacă de-a împodobi bradul de Crăciun și te gândești ce faci anul ăsta. Vine de la sine. Nu cred că mă ghidez după trend-uri neapărat.
Însă călătorește foarte mult, cunoaște mereu culturi noi și i-ar plăcea să ajungă în Mexic și Peru, printre altele. Îmi spune că ea crede în oameni, în bunătatea lor, și susține că „românii stau foarte bine la capitolul factor uman. Sunt calzi, ospitalieri și cu un vibe aparte. Dar am văzut oameni buni peste tot. Atunci când vrei să descoperi o țară, o cultură nouă, e bine să o iei pe rutele mai puțin turistice, să cauți mai adânc, să te aventurezi.
Având în vedere că piesele ei sunt dezinvolte, libertine și pe alocuri cu mesaje nostime, dar și empowering (vezi „Hai rămâi cu bine), am vrut să știu care e părerea ei despre lupta asta tot mai vocală a femeilor de pretutindeni pentru drepturile lor. „Mă bucur foarte tare că generațiile noi sunt tot mai diferite de cea a părinților noștri, de exemplu. Tinerii sunt pozitivi, deschiși la minte și mult mai conștienți de ceea ce se întâmplă. Eu susțin echilibrul într-o societate. Omul e om și ar trebui să conviețuim în egalitate toți. Nu cred că unii sunt mai buni, mai puternici sau mai importanți ca alții. Mi se pare că există echilibrul de la natură, noi nu facem decât să-l contestăm. E vina societății, a oamenilor că au denaturat balanța. Dacă e să ne referim la contextul #MeToo, eu, spre exemplu, fiind o persoană publică, cred că am fost ferită de misoginie directă. Asta nu înseamnă, însă, că nu am văzut în jur sau nu am cunoscut cazuri. Dar oamenii te tratează altfel când cred că ești cineva. E și multă ipocrizie la mijloc, lingușeală. Încearcă să-ți intre în grații, pentru că speră că vor obține ceva. Uite, lucrurile sunt mai adânc înrădăcinate, cu toate tradițiile astea de la sat, cu femeia la oală și bărbatul – capul familiei. Toți am crescut așa, mai mult sau mai puțin. Din păcate, misoginismul în România e o tradiție. Adică înveți de mic ce trebuie să facă femeia și ce trebuie să facă bărbatul, se bazează pe stereotipuri. Și sper că se schimbă asta odată cu noua generație.
Fotografii: Dan Beleiu.
Realizatoare: Domnica mărgescu și Cristina Crăciun.
Interviu: Ștefana Macovei.
Machiaj: Alexandru Abagiu/ national make-up artist LancÔme.
Coafură: Sorin Stratulat/ambasador Kérastase.
Asistent foto: Mirela Olariu.
Asistent stilist: Ioana Ieremia.