ELLE INTERVIU: Despre mediu, modă și activism cu Chris Desai

Am stat de vorbă cu el despre proiectele sale ambițioase de mediu, UOCEAN 2050® și UEARTH 2050®, dar și despre cum se împacă sustenabilitatea cu moda.

ELLE: Știu că angajamentul tău față de mediu a venit în urma unei revelații. De ce avem nevoie ca să ne deschidem spre această cauză?
Chris Desai: Cred că poți să ajungi la asta din unghiuri diferite. Dar e trist că e un lucru pe care trebuie să-l găsim, și asta se întâmplă pentru că viețile noastre sunt atât de aglomerate încât nu avem timp ca corpurile noastre să devină conștiente de natură, de împrejurimi. Trăim în orașe, ne preocupă siguranța, mintea noastră evaluează lucrurile constant din această perspectivă, știm pe ce drum să nu mergem sau ce să nu mâncăm. Eu nu am avut niciodată suficient timp ca adult, în natură, fără să fiu distras de social media, de muncă, de orice, și cred că pentru mine a fost necesar să renunț la ele. Cred că facem asta și la birou, încercăm să evaluăm unde ar trebui să fim, cine e șeful, cine vorbește mult. E la fel când ajungem în natură și ne putem întreba de unde vine aerul, de unde vine hrana, cine are grijă de ele? Cred că accesibilitatea naturii e cel mai important lucru, pentru că trebuie să iei mereu decizii conștiente și natura face asta pentru noi, pentru că suntem în simbioză cu mediul. Așa că încerc să le ofer oamenilor ocazia de a petrece timp în natură, fie că adună plastic din râuri sau de pe plaje, plantează sau meditează, astfel încât să existe un contact cu natura. E ca atunci când te întrebi de unde vine lemnul din biroul tău, e o mentalitate ciclică, doar apropierea de natură te poate îndrepta în această direcție. Am lucrat în industria fast fashion, una dintre cele mai poluante, pe lângă cea a petrolului, care oricum servește unui scop, pentru că avem nevoie de transport, de încălzire. Dar nu avem nevoie de fast fashion, este doar ceea ce alegem pentru că vrem să arătăm fresh. Așa că, dacă eu am putut să fac acest pas, oricine îl poate face.

ELLE: Cum te raportezi azi la industria în care ai lucrat?
C.D.: Cred că cel mai important a fost să văd lucrurile din partea cealaltă, în fabrici, să văd cine face hainele, condițiile în care lucrează copiii, uneori, să văd râuri care devin verzi sau mov de la deșeuri, impactul direct. Pentru că altfel e ușor să mergi la magazin și să vezi un tricou și să-ți placă. E doar 1% din ce presupune business-ul, de asta vorbesc despre a parcurge tot ciclul, și când interacționăm cu natura. Altfel, putem să vedem o piesă și să decidem că vrem să o purtăm, dar trebuie să vedem și contextul, să ne punem întrebări. Și sunt lucruri de la care nu te mai poți întoarce, odată ce le-ai văzut. Poate a fost naivitatea mea, pentru că îmi place moda, vreau ca oamenii să se simtă bine purtând haine, îmi place încrederea pe care o obțin astfel. Dar cu ce cost? Când cumperi 15 tricouri fast fashion nu o faci pentru că ți-e frig, e o decizie de consum, pentru că poți să cumperi mult cu puțini bani. Aici trebuie să educăm, doar pentru că poți face ceva nu înseamnă că trebuie să o faci.

ELLE: Educația, de altfel, este unul dintre pilonii organizației tale. Spune-ne mai multe despre UOCEAN®️ 2050 și scopurile și metodele sale.
C.D.: Totul s-a întâmplat firesc: inițial ne-am gândit că, dacă nu ai contact cu natura, e greu să o-nțelegi. Primul pilon al organizației este curățarea, astfel încât oamenii să fie laolaltă, într-o comunitate care înainte nu existase, chiar dacă era vorba despre oameni care locuiesc în aceeași zonă. Apoi, am vrut să o facem accesibilă, am organizat transport, am început să servim mâncare la evenimente, și așa am văzut cum încep să se formeze comunități, fie că e vorba de indieni, albi, negri, persoane cu religii diferite, și ne-am dat seama că atunci când aduci oameni împreună e inerent ca ei să vadă unde se aseamănă. Și că diferențele sunt atât de mici, pentru că oamenii sunt mai mult decât rasa sau religia lor. Iar când au început să lucreze împreună au descoperit că pot fi o echipă. Adunând plastic din canale sau râuri sau pe plajă, au devenit conștienți de ce se întâmplă, au deschis ochii, și-au dat seama că nu își imaginau că situația e atât de rea, pentru că suntem prea ocupați ca să o vedem. Așa au câștigat o comunitate și un spațiu frumos pe care vor să-l protejeze și au mijloacele să o facă.
Dar curând ne-am dat seama că nu vom putea convinge toată lumea să curețe, mulți cred că e treaba autorităților, că plătesc taxe pentru asta. Dar natura nu e ceva diferit de noi, suntem în mijlocul ei, parte din ea, nu în vârful ei, cum ne-ar spune egoul nostru. Deci cum putem schimba această mentalitate, cine sunt oamenii care ar învăța și ar putea să se schimbe? Ne-am gândit la copii, la educație, pentru că e foarte greu să educi adulții. Tinerii sunt mai deschiși către noi comportamente, sunt în formare; așa că am început să ne concentrăm și pe educație. Chiar luna trecută am deschis centre UOCEAN®️ în Kenya, în trei școli, le-am vorbit despre ocean, corali, copaci și cum interacționează toate. Încercăm să le formăm aceste conexiuni de mici, dar ne-am dat seama că mai e un lucru de făcut. Sunt încă oameni care se întreabă de ce le-ar păsa lor: pentru asta e nevoie de advocacy, de schimbarea legislației, trebuie să nu mai poată să cumpere plastic de unică folosință. Acum avem 33 de locuri unde acționăm în lume, peste 6.500 de voluntari care se adună în fiecare săptămână pentru activități în zonele lor, în limba lor, cu cultura lor, pentru că și chestiunile de mediu sunt specifice fiecărei comunități. Acum ele își asumă responsabilitatea pentru starea lumii, căci toți am jucat un rol, am cumpărat plastic, am creat microplastic, am cumpărat mâncare pentru care s-au folosit pesticide, toți am cauzat asta.

Citește continuarea în ELLE OCTOMBRIE 2024!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK