ELLE INTERVIU: Când Daniel Brühl a devenit Karl Lagerfeld

Pe 7 iunie, Disney+ lansează o miniserie îndelung așteptată – Becoming Karl Lagerfeld –, care spune povestea ascensiunii înspre faimă și respect la nivel global a ico-nicului designer german. Daniel Brühl ne-a împărtășit din temerile și triumfurile sale când a venit vorba de abordarea acestui rol.

Creată de Isaure Pisani-Ferry, Jennifer Have și Raphaëlle Bacqué, miniseria Becoming Karl Lagerfeld îl aduce în rolul legendarului creativ pe Daniel Brühl, actorul german care devenea cunoscut acum mai bine de 20 de ani, odată cu premiera Goodbye Lenin!, și care continua o carieră de succes cu roluri în Rush, inspirat de viața pilotului Niki Lauda, Captain America sau Inglorious Basterds, ajungând favoritul european al Hollywood-ului. Acum, Brühl îl întruchipează cu aplomb pe Kaiser Karl în cele șase episoade care arată ascensiunea acestuia la putere și faimă, pe fundalul glamour, decadent și complicat al Parisului anilor ’70, dar și al rivalității sale de poveste cu Yves Saint Laurent și al complicatei idile cu Jacques de Bascher.

La momentul la care iau parte la o discuție roundtable cu Brühl alături de alți jurnaliști, am văzut doar două episoade din seria biografică, suficient cât să-mi dau seama de atenția, grija și dragostea puse de actor în proiect, dar nici pe departe destul pentru a-mi hrăni curiozitatea față de o poveste pe care, practic, o știam deja. Pentru că este un lucru să fi văzut imagini cu creațiile sale din perioadă, să fi citit despre rivalitatea care a definit moda acelei vremi, să fi urmărit probabil sute de clipuri cu Karl vorbind la foc rapid, cu accentul lui inconfundabil, caustic, plin de umor și extraordinar de lucid despre aproape orice, și alta este să vezi recreată în detaliu o atmosferă atât de specifică încât ar convinge și un neofit că acei ani au fost culmea excesului și rafinamentului în modă.

Pe acest fundal colorat & sofisticat, Karl Lagerfeld se desprinde ca un personaj încă în formare, o persoană căutând încă acel ceva care-l va defini vreme de decenii. Primele episoade redau întâlnirea lui cu de Bascher, numirea ca director creativ al casei Chloé, dar și tumultul unei cariere aflate la început, în care designerul era considerat mai degrabă un mercenar al modei decât un geniu – rol care îi revenea cert, în imaginația publicului, lui Saint Laurent.

„M-a intrigat să explorez cine ar fi putut fi acest bărbat înainte de a fi devenit o persona, un personaj pe care eu l-am întâlnit doar o dată în viață, când m-a fotografiat.”, povestește Daniel Brühl. „A fost o întâlnire scurtă, dar foarte interesantă, pentru că mi-a înlăturat emoțiile și reținerile și am început imediat o conversație interesantă, foarte cool; dar eu am întâlnit personajul, acel Karl Lagerfeld pe care 95% dintre noi îl avem în minte. Un bărbat slab, foarte elegant, în vârstă, cu părul alb prins în coada celebră și cu ochelari întunecați, cu un simț al umorului foarte ascuțit, foarte profesionist, dar cu o armură. Întotdeauna am crezut că seamănă mult cu Andy Warhol, deci să trec prin acea armură și să privesc dincolo de suprafață e un lucru care m-a interesat. Așa că am citit despre el, trei biografii diferite, toate contrazicându-se una pe cealaltă, în parte și pentru că el a inventat atâtea versiuni ale propriei sale vieți și a mințit atât de mult. Ceea ce mi se pare foarte amuzant, pentru că și eu am făcut lucruri similare când eram tânăr. M-a atins pentru că puteam să văd că există, desigur, o mare fragilitate și vulnerabilitate acolo. Una din temele principale din acest show, așa cum am văzut eu lucrurile, este dorința nesfârșită de a fi iubit, respectat și apreciat. Și să trăiești constant cu acest complex, în această competiție de tip Mozart și Salieri, pe care avut-o cu Yves Saint Laurent, care a fost întotdeauna cel iubit, respectat, artistul, zeul… Și venind din Germania în acel moment, într-o perioadă în care amintirea celui de-al doilea război mondial era încă proaspătă, ca un bărbat gay cu o figură maternă extrem de puternică, care l-a iubit foarte mult, dar a fost totodată și foarte strictă… a avut de-a face cu o mulțime de lucruri. Așa încât am fost interesat să arăt momentele de slăbiciune, ce făcea, ce gândea atunci când era singur și nu în lumina reflectoarelor, când nu era tipul popular.”

Îl întreb cum se simte să interpretezi un personaj pe care toată lumea îl cunoaște, dacă este într-un fel restrictiv sau intimidant sau dacă a resimțit o responsabilitate mai mare decât în cazul altor roluri.

„Mi se pare că este din ce în ce mai entuziasmant să mă aflu în afara zonei mele de confort, așa că îmi place sentimentul pe care-l am atunci când am onoarea și bucuria să mi se ofere un astfel de rol iconic.”, spune actorul, care insistă să spună fiecăruia dintre noi un cuvânt în limba țării noastre. Și continuă: „Dar în următoarea secundă după ce am închis telefonul mi-am spus: ‘Shit! Cum o s-o fac? Sunt șanse mari să fiu ridicol și să eșuez.’. Dar asta chiar îmi place. Pentru că procesul este atât de interesant, atunci când e cineva atât de faimos și despre care atât de mulți oameni au propriile idei, inclusiv eu. Trebuie să decizi ce păstrezi și ce adaugi, unde vă-ntâlniți. Întotdeauna procesul acesta mă împlinește, mai ales dacă eu însumi sunt interesat de personaj. El a fost unul dintre cei mai prolifici, multi-fațetați, populari oameni din Germania, dar în același timp un bărbat atât de enigmatic și misterios. Această contradicție mi s-a părut mereu fascinantă. Din nou, și pentru că știu cum este din lumea mea. Dar în cazul meu aș spune că este mai sănătos și diferit, pentru că am propriul meu cerc social, iar lumea profesională în care mă-nvârt nu e atât de extremă. Acest om făcea atât de multe lucruri în același timp că e aproape inuman, când te gândești la toate colecțiile pe care le crea, pe lângă mai decora un castel, mai citea opt cărți în același timp, făcea toate aceste lucruri. Cum putea să le facă?”.