ELLE INTERVIU: Ana Ularu despre spioni, ideologie și partea glamour a unui trecut întunecat

În plin război rece, Victor Godeanu (Alec Secăreanu), aghiotantul cuplului Ceaușescu (Claudiu Bleonț și Elvira Deatcu), care e totodată agent dublu, încearcă să-și facă discret ieșirea din scenă înainte ca acoperirea lui să fie compromisă complet. În povestea scrisă de Adina Sădeanu și Kirsten Peters, în cale îi stau nenumărate obstacole, poate nici unul mai de neclintit decât Carmen, interpretată de Ana Ularu. Probabil cea mai prolifică actriță a generației sale, Ularu are, la 37 de ani, un palmares greu de ignorat, și-n teatru, și în film și TV, iar rolurile cu greutate nu au ocolit-o nici măcar în copilărie – debutul său a venit la 9 ani în producțiile Meurtres par procuration și Passion Mortelle, iar în teatru a jucat pentru prima dată în Lolita, alături de Ștefan Iordache, în regia Cătălinei Buzoianu.

Cu experiență, aplomb și o energie care îi este fanion, Ana Ularu poate fi văzută acum și în serialul Amazon Prime The Power, o ecranizare după romanul distopic al lui Naomi Alderman în care drept colegi îi are pe Toni Collette sau John Leguizamo. În Spy/Master, în schimb, care tocmai a avut premiera pe HBO Max, ea îi dă viață lui Carmen, o agentă cu un devotament de nestrămutat față de sistem și cu o credință neștirbită în faptul că urmarea regulilor, chiar și absurde, este singura cale posibilă.

O întâlnesc pe Zoom într-o dimineață, este răcită și cu o voce nazală, dar pare binedispusă și începe să-mi turuie din start, cu entuziasm, despre personajul ei. „Nu este foarte greu să înțelegem acest tip de convingere pe care o are Carmen. Eu tot timpul m-am gândit și am pornit cu chestia asta la luptă, că tovarășa Carmen este o împătimită atât de mare a ideologiei. Pentru că ea are ocazia să se mai plimbe și pe-afară și să se dea cu parfumuri scumpe și să mai adulmece un pic de aer de Vest. Fiind în straturile de sus ale ierarhiei, îți e mult mai ușor să crezi în ea. Pentru că nu stai la cozi, pentru că trebuie să te menții, într-adevăr, pe cât de integru poți în porcăria respectivă, să nu aibă nimeni ce să raporteze gradelor mai înalte despre tine. Dar ești privilegiat. Tuturor ne este foarte ușor, din partea cealaltă a biciului, să avem părerea că biciul e bun. Ăsta e the mindset, faptul că ea este totuși unul dintre privilegiații sistemului, că inteligența ei și hotărârea ei au adus-o până la un grad înalt și la un post foarte bine plasat. Și atunci, câtă vreme lucrurile merg pentru ea, normal că este o împătimită a ideologiei.”

Povestim despre simțurile ascuțite ale lui Carmen, puse în slujba sistemului și îndreptate, în cele șase episoade ale miniseriei regizate de Christopher Smith, împotriva lui Victor Godeanu, agentul a cărui poveste este inspirată din dezertarea lui Pacepa, iar Ana îmi explică cum a construit personajul, în mintea ei, în acest proiect cu spioni care e foarte departe de producțiile românești în care viața din comunism e mereu apăsătoare și sărăcioasă. În Spy/Master, cel puțin în primele două episoade pe care le-am văzut înainte de conversația noastră, scenele sfâșietoare din bucătăriile sordide de bloc sunt înlocuite de luxul celor care respiră aerul rarefiat de la vârful societății, care consumă bunuri de lux, ale căror vieți nu sunt deloc recognoscibile pentru cei care, ca mine și ca Ana, am apucat ultimii ani ai dictaturii.

„Este un om care are conceptul ăsta, că dacă toți am respecta regulile, ar fi bine. Și cât de enervant este că sunt unii care au senzația că pot să facă slalom printre reguli și să le meargă bine. Asta e, din punctul meu de vedere, vendetta ei personală cu Godeanu. O deranjează faptul că el este în continuare suspus, deși ea și superiorul ei simt foarte clar că el are diverse șopârlițe ascunse prin mâneci. Și în continuare el e foarte sus și este cel care apleacă urechea marelui dictator mai mult decât ei. În timp ce ei sunt stricți, cu pantalonii călcați la dungă… Probabil îi deranjează foarte tare efortul pe care trebuie să-l facă pentru a ajunge un pic mai jos decât el.”

Serioasă, amabilă, impecabilă și mereu pe fază, Carmen e departe de stereotipul femeii muncii din epocă. Ana spune: „Tovarășa Carmen mi se pare un personaj extrem de inteligent, care în același timp știe că ăsta este drumul ei în viață. Ea nu are de ce să fie subversivă, este un om care este foarte bine plasat.”

Inteligența îți și permite să-ți construiești un sistem cu care să-ți aperi convingerile, îi spun. „Și-ți dă adaptabilitate.”, vine imediat replica ei. Ana Ularu are un fel aparte de a vorbi, e spontană, rapidă-n reacții și atentă la ce transmite în orice moment. Îmi explică în continuare cum s-a construit Carmen în echipa care a realizat proiectul. „Mie mi s-a părut foarte mișto ce a făcut pictorița noastră de costume, care mi se pare genială. E prima oară când am lucrat cu Sosa Juristovszky, și a fost o bucurie să merg la probele alea de costume de la un capăt la altul. Pentru că era un întreg concept despre cum arată Carmen în țară și cum arată odată ce dă cu nasul de buticuri pariziene. Și cum brusc înflorește, pentru că vrea să se simtă-n largul ei și evident că e un mic capitalist flămând în ea, care abia așteaptă să achiziționeze. Și, brusc, întregul ei look se schimbă. Râdeam de ne-am prăpădit, pentru că am niște costume, la un moment dat, care se văd din spațiu. Și mă gândeam cât de subtil de spioancă e ea cu costumele ei portocaliu-cărămidă și verde. Dar până la urmă sunt micile detalii care relevă și femeia din ea, și cochetăriile din spate. Și la felul în care am construit-o mi s-a părut minunat, pentru că e foarte simplu să faci din ea un soi de robot, care respectă ideologia. Și am zis: nu, o s-o facem grețos de amabilă. Și tot timpul e: ‘Dar, vai, de-abia vă așteptam!’, se urcă vocea cu o cvintă de fiecare dată: ‘Vai, am ratat să vă văd în București, ce mă bucur!’. Mi s-a părut mult mai interesant să avem saloneriile astea, decât să fie acuzatoare la adresa lui Godeanu până la final, ca să avem și unde să facem un arc. Sunt personajele astea foarte mișto, informează, ajută la structura, pun la temelia drumului altcuiva. Și tot ce poți să faci este să le pui pene și cercei și globuri ca să fie umane, să te distrezi în timp ce le faci.”

Citește continuarea în ELLE IUNIE 2013!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK