ELLE HEALTH: Menopauza nu trebuie să fie un chin

În ultimii ani, am scris cel puțin patru articole despre menopauză. Mi se părea că e suficient, că am depășit faza în care ne e rușine să vorbim despre această etapă firească și că toate femeile știu ce au de făcut atunci când se confruntă cu primele simptome. A fost o gândire arogantă, care denotă doar cât de privilegiată sunt. Faptul că mă învârt într-o bulă de oameni în care toți avem acces la informație, la sistemul medical și la tratamente nu reflectă deloc realitatea generală. Menopauza este încă un subiect tabu, învăluit într-o ceață densă și, cu siguranță, continuă să ridice multe probleme femeilor din România.

În încercarea de a normaliza discuția despre subiect și de a ajuta femeile să gestioneze mai bine această perioadă inevitabilă din viețile lor, am stat de vorbă cu Adina Păun, moașă, consultant IBCLC (International Board Certified Lactation Consultant), educator pre & postnatal și consultant pentru menopauză la Clinica Luna. Interesul ei pentru acest subiect a fost stârnit de experiența personală cu primele simptome ale perimenopauzei și a fost amplificat de conștientizarea faptului că multe femei nu au resursele necesare pentru a traversa ușor această perioadă. Tocmai de aceea, azi face parte dintr-o echipă multidisciplinară de specialiști, al cărei rol este de a oferi femeilor sfaturi personalizate și opțiuni de tratament care să le ajute să gestioneze simptomele menopauzei și să-și îmbunătățească calitatea vieții.

ELLE: Care este vârsta la care se instalează, în general, menopauza și ce se întâmplă cu corpul nostru când intrăm în această etapă?
Adina Păun: În primul rând, menopauza este de două feluri, să zicem: cea care se întâmplă în mod natural, fiziologic, și se instalează undeva după 45 de ani, și menopauza prematură sau precoce. Prematură înseamnă înainte de 40 de ani, iar precoce, între 40 și 45. Există două motive pentru care menopauza se instalează înainte de termen. Pe de o parte, femeia respectivă poate avea o disfuncție endocrină, adică o boală hormonală sau un dezechilibru hormonal important, o insuficiență ovariană primară ori o boală autoimună care îi atacă ovarele, deci ceva patologic, dar spontan. A doua cauză o reprezintă diverse intervenții medicale, tratamentele pentru cancer, histerectomiile, inclusiv totale. Toți acești factori care duc la pierderea bruscă a sursei de estrogen, progesteron și testosteron introduc femeile într-o menopauză timpurie, precoce.
E foarte important să înțelegem că estrogenul este un hormon care are foarte multe roluri. În principiu, ne gândim doar la pierderea menstruației, însă el influențează masa musculară, sănătatea cardiovasculară, nivelul de serotonină și mulți alți hormoni de la nivelul creierului. Atunci când pierzi brusc sau chiar treptat estrogen, din cauza unui proces natural, îți sunt afectate multe alte sisteme.

ELLE: Care sunt principalele simptome pe care începem să le resimțim încă din perimenopauză?
A.P.: Perimenopauza înseamnă o pierdere treptată de estrogen, fiind un proces care durează între patru și șase ani (înainte de menopauza propriu-zisă). În această etapă, valorile de estrogen și progesteron variază foarte mult. Nu scad treptat, așa cum ne-am dori, cu 2% pe an, încât să zici: „Domne, sunt în punctul A, dacă descrește cu 5% în 3 luni, înseamnă că peste 6 luni voi fi în punctul B.” Nu este așa, din păcate. Este haotic. Și acest haos duce la tot felul de simptome în perimenopauză și menopauză: bufeuri și valuri de transpirație, dureri musculare, pierderi de concentrare – așa-numitul „brain fog”, probleme cardiovasculare, schimbări ale profilului lipidic. Există și o afecțiune care se numește „frozen shoulder”, care apare doar la femeile aflate la menopauză. Articulațiile își pierd din lubrifiere din cauza lipsei de estrogen și încep să se blocheze.

ELLE: Toate femeile experimentează aceste simptome?
A.P.: Fiecare are o anumită sensibilitate hormonală, unele femei, de exemplu, suferă de un sindrom premenstrual foarte puternic. Sunt cele care înainte de fiecare menstruație vor să se arunce pe geam de durere. Ele sunt foarte, foarte reactive hormonal. Tot ele trec, de obicei, prin niște luni foarte dificile în perioada post-partum, când nivelurile de hormoni variază foarte brusc. Și tot ele vor reacționa probabil mult mai sever în timpul perimenopauzei și al menopauzei decât cele care au o sensibilitate mică. De aceea există o mare discrepanță între modurile în care femeile trec prin perimenopauză și menopauză. Sunt unele care trec fluierând și sunt altele care devin complet disfuncționale. Nu se pot concentra mai mult de cinci minute, le dor articulațiile, nu mai pot funcționa sau merge la birou, fac șase infecții urinare pe lună. Sunt femei, de exemplu, care au sindromul genito-urinar al menopauzei, care e foarte, foarte greu de suportat. Au dureri foarte acute în timpul contactului sexual, e ceva îngrozitor. Însă uscăciunea vaginală poate nici măcar să nu aibă legătură cu sexul. Sunt femei care pur și simplu merg pe stradă și simt că la nivel vaginal e… Sahara. În plus, se schimbă pH-ul vaginului, ceea ce înseamnă că bacteriile din colon trec foarte ușor către tractul urinar și încep să apară infecțiile urinare pe bandă rulantă.
Apoi, moștenirea genetică poate influența destul de mult modul în care reacționăm la simptome. Dacă majoritatea oamenilor din familia mea au murit de boli cardiace, trebuie să fiu foarte atentă la asta. Evident că tot ce fac în viață influențează, ține și de stilul de viață. Dar dacă am un fond deja labil pe partea cardiovasculară, în momentul în care îmi dispare estrogenul, voi reacționa mult mai dur la aceste schimbări. Și când mai aud niște „bombăneli” în spațiul public, de genul: „De unde, dragă, atâtea probleme, că eu am avut trei bufeuri în trei ani și iată ce bine sunt”… Nu e chiar așa de simplu. Am ajuns la concluzia că femeile care fac bufeuri severe au un risc cardiovascular mai mare pe termen lung. O femeie care nu a avut bufeuri sau a avut unele de care nu-și amintește are un risc cardiovascular mai mic decât una care a avut aceste senzații de nu a putut să doarmă cum trebuie trei ani. De ce? Pentru că bufeurile sunt dilatații foarte bruște ale vaselor de sânge, dar nu în mod benefic. Practic, sensibilizează și fac ca sistemul circulator să fie într-o stare mai proastă decât era înainte. Nu este ca un fel de cardio, e mai degrabă un sabotaj al sistemului cardiovascular. În cazul unei femei care are o moștenire cardiacă proastă, vrei să nu facă prea multe bufeuri. Tocmai de aceea o tratezi și încerci să le previi. Și asta este valabil, de exemplu, și în cazul osteoporozei. Dacă avem o femeie care are un risc mare de osteoporoză, trebuie să începem să facem lucruri.

ELLE: Care sunt soluțiile la care putem apela pentru a face față mai ușor simptomelor?
A.P.: În primul rând, nu există nici o pastilă care să compenseze un stil de viață nesănătos. Dacă fumăm, ar trebui să renunțăm. Dacă bem, ar trebui să nu mai bem. Pentru noi, femeile, alcoolul este foarte dăunător. Nu există nici un forum internațional care să recomande: „Doamnelor, beți liniștite.” Nici măcar un pahar de vin pe seară. Din păcate, alcoolul crește riscul de cancer de sân. Evident că există o serie de factori care influențează riscul, dar am ajuns la concluzia că nu este bine să bem. Trebuie să urmăm o dietă sănătoasă, bogată în fibre și carbohidrați complecși, care nu ne dau spike-uri de insulină, și să facem sport. Dacă e ceva esențial de făcut în viață, este să ne apucăm de sport. Nu există nimic care să influențeze mai bine sănătatea decât sportul. Mai ales fiindcă pierdem foarte ușor masă musculară din cauza scăderii de estrogen. Acest lucru trebuie compensat, mai ales cu ridicare de greutăți (care influențează sănătatea oaselor și decelerează pierderea musculară) și cu un aport de proteine mai mare, cam două grame de proteine la fiecare kilogram al greutății noastre. Schimbările de stil de viață sunt cele mai importante.
Apoi, există terapia hormonală, adică administrarea unui aport de estrogen și progesteron, dacă este nevoie. De ce „dacă este nevoie”? Pentru că, dacă luăm estrogen și mai avem încă uter, trebuie să compensăm acest aport de estrogen cu progesteron. S-a demonstrat de-a lungul timpului că, dacă luăm doar estrogen, fără progesteron, riscul de cancer endometrial crește foarte mult. Deci dacă femeia mai are încă uter, cele două trebuie luate împreună.

Citește continuarea în ELLE SEPTEMBRIE 2024!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK