ELLE FENOMEN: Skinny is back!

„Corpurile foarte slabe sunt din nou la modă”, citesc în The Times, The New York Post și The Guardian. Rațional, fraza asta ar trebui să-mi provoace o furie incontrolabilă. Cum am ajuns să vorbim despre trupuri – și, evident, nu despre toate, ci doar ale femeilor – ca și cum ar fi o tunsoare sau o pereche de pantaloni?

Știi ce e mai passé decât o pereche de skinny jeans? Faptul că sunt mărimea L, ar spune nonșalant colegii mei din industrie. Iar eu aș da din cap cuviincios, fiindcă nici o altă credință nu s-a înrădăcinat mai adânc în mine decât religia înfometării.

Nu-mi amintesc ca în adolescență să fi rostit o rugăciune în fiecare seară, dar știu sigur că mă culcam doar ca să-mi potolesc foamea. Era perioada în care Faithless spunea că Dumnezeu e un DJ, dar eu o aveam pe Kate Moss, iar singurul adevăr absolut pe care îl știam era că „Nothing tastes as good as skinny feels.” Așa că toată viața am avut un corp care se încadra în norme și o relație cu mâncarea pe care mulți nutriționiști ar considera-o toxică. Dacă nu țineam diete, mă înfometam. Dacă făceam excese, mă gândeam că două degete împinse puternic în adâncul gâtului m-ar putea scăpa de vinovăția celor două mii de calorii mâncate la o masă. Din fericire, partea asta nu am reușit niciodată să o pun în practică. Dar doar din motive fizice, nu pentru că, în mod real, mi s-ar fi părut ceva greșit.

Prin 2012, lucrurile au început să se schimbe. Dintr-odată, lumea nu mai aprecia ideea de heroin chic a anilor ’90 și condamna sloganuri precum „A moment on the lips, forever on the hips”. Mișcarea de body positivity începea să prindă avânt pe Tumblr și Facebook.

În paralel, industriile modei și divertismentului reflectau schimbarea. Pe podiumuri au început să apară modele precum Ashley Graham, Tess Holliday și Paloma Elsesser, care sfidau standardele tradiționale de frumusețe. Graham chiar a devenit primul model plus-size de pe coperta Sports Illustrated Swimsuit Issue, iar Elsesser a fost declarată Modelul Anului 2023 la Fashion Awards, marcând momente definitorii în cultura pop.

În cinematografie și televiziune, actrițe precum Rebel Wilson, Gabourey Sidibe, Melissa McCarthy și Aidy Bryant au început să obțină roluri semnificative, care nu le rezumau doar la aspectul lor fizic, iar în muzică, Lizzo a devenit regina body positivity-ului. Sigur, lista poate continua, dar ce vreau să subliniez e că timp de vreo zece ani nu am dus-o rău deloc. În sfârșit exista diversitate, iar femeile se simțeau reprezentate și, într-o oarecare măsură, eliberate de standardele toxice cu care fuseseră îndoctrinate toată viața.

Personal, și cred că nu sunt singura din generația mea, mișcarea nu a avut nici un efect asupra mea. Sigur, m-am bucurat că lumea începe să se schimbe, că există mai multe tipuri de frumusețe recunoscute, că femeile nu mai sunt reduse la un singur standard imposibil de atins. Dar era o chestiune care nu avea nici o legătură cu mine. Îmi detestam la fel de tare celulita, chiar dacă și alte femei și-o arătau pe Instagram, și nici nu mă simțeam mai confortabil dacă mă îngrășam două kilograme, doar pentru că Graham era pe coperta unei reviste. Ani întregi de condiționare culturală nu se șterg peste noapte. Și nici cu o mișcare pe care brand-urile o transformă într-o nouă sursă de venit.

Pe repede înainte, suntem în 2022. Kim Kardashian participă la Met Gala purtând celebra rochie a lui Marilyn Monroe și susține că a urmat o dietă extremă pentru a încăpea în ea. Nu doar că este vizibil mai slabă, dar întregul ei corp are o formă diferită. Deși nu a recunoscut niciodată că ar fi apelat la un Brazilian Butt Lift (BBL) pentru a-și augumenta posteriorul, presa și publicul suspectează că ar fi renuțat la o parte din implanturi. Același lucru pare să se fi întâmplat și cu surorile ei, Khloé și Kylie Jenner, care dintr-odată nu mai afișează aceleași forme pline. Tot clanul renunță treptat la estetica voluptuoasă care le consacrase cu un deceniu în urmă și o înlocuiește cu o siluetă mult mai suplă, apropiată de standardele anilor 2000.

Evident, pentru această întoarcere la trecut și idealizarea corpurilor nu putem blama doar familia Kardashian-Jenner. Industria modei a reintrodus agresiv estetica anilor ’90 și 2000, de la jeanșii cu talie joasă și până la crop top-uri. Adu-ți aminte doar când Miu Miu a lansat fusta aia minusculă, accesorizată cu un top de dimensiunea unei bustiere. Dintr-odată, a reapărut ideea că nu hainele se adaptau corpului nostru, ci corpul trebuia să se potrivească hainelor.

Dar asta nu a fost singura problemă. Modelele de dimensiuni mai mari au început să dispară din prezentări. Deși e un lucru pe care l-am observat cu ochiul liber, Vogue Business vine cu date concrete. Într-un raport despre diversitatea corporală în prezentările primăvară/vară 2025 din New York, Londra, Milano și Paris, se arată că dintre cele 8.763 de look-uri prezentate în cadrul celor 208 show-uri, doar 0,8% au fost plus-size (US 14+), 4,3% mid-size (US 6-12) și 94,9% straight-size (US 0-4). Reprezentarea plus-size rămâne la același nivel ca în sezonul trecut, de 0,8%. Reprezentarea mid-size a crescut ușor față de 3,7%, parțial datorită includerii bărbaților în show-urile mixte, care sunt, de obicei, considerați mid-size. Totuși, s-a observat o prezență mai mare a modelelor straight-size, predominând cele extrem de slabe.

Și ca și cum toate astea nu ar fi fost suficiente, apare și semaglutida, acest înger pogorât din ceruri care ne salvează de povara unui corp normal sau, Doamne ferește, plus-size. Semaglutida, ingredientul activ din Ozempic și Wegovy, a fost inițial creată pentru tratamentul diabetului de tip 2, însă a câștigat rapid popularitate ca soluție eficientă pentru pierderea în greutate. Aceasta funcționează prin imitarea unui hormon natural din corpul nostru, GLP-1, care reglează nivelul de zahăr din sânge și are un rol esențial în reducerea apetitului. Pe lângă diminuarea senzației de foame, semaglutida contribuie și la prelungirea sațietății, ceea ce îi face pe utilizatori să consume mai puține alimente.

Totuși, există și complicații. Efectele secundare inițiale pot include diaree, vărsături, constipație, amețeli și greață. În cazuri rare, pacienții pot dezvolta insuficiență renală, pancreatită sau obstrucție intestinală. De asemenea, unii oameni se pot confrunta cu căderea părului și cu modificări ale tenului, care își pierde din volum și capătă o laxitate accentuată. Cea din urmă caracteristică e cunoscută sub numele de „Ozempic Face”, o denumire folosită pentru a descrie schimbările vizibile ale feței cauzate de pierderea rapidă în greutate.

Dar, în ciuda acestor efecte secundare, a prețului ridicat și a faptului că Ozempic nu a fost creat pentru pierderea în greutate, ci pentru tratarea diabetului de tip 2, iar nimeni nu știe care vor fi efectele pe termen lung în cazul celor care nu au această afecțiune, toată lumea pare dispusă să îl ia. Oprah Winfrey, Kathy Bates, Sharon Osbourne și Elon Musk au recunoscut că folosesc Ozempic, în timp ce alte vedete, precum Tori Spelling, au declarat că au utilizat Mounjaro, un medicament care conține un ingredient activ similar cu semaglutida, dar cu un efect mai puternic. Desigur, nu doar vedetele se bazează pe acest tratament. Mulți oameni obișnuiți îl folosesc la fel de frecvent, ceea ce a cauzat, la un moment dat, o lipsă temporară din stocuri, afectându-i pe cei care sufereau de diabet și aveau nevoie urgentă de el.

Deci, ce s-a întâmplat cu întreaga mișcare de body positivity? A fost doar un trend efemer, la fel ca pantofii sport cu toc de la Stella McCartney, la care acum privim cu regret? Eu cred că da. Nu contest bunele intenții, dar nu pot să nu observ că nu a reușit să abordeze rădăcinile profunde ale fatphobiei, sexismului și rasismului, factori care contribuie cu adevărat la conflictele interioare pe care le avem. Pur și simplu, ni s-a cerut să învățăm să ne acceptăm și să ne iubim, fără să reflectăm cu adevărat la contextul care ne-a adus în această situație.

Citește continuarea în ELLE MARTIE 2025!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK