ELLE FENOMEN: Avem nevoie de educație sexuală. Acum!

Educație sexuală, înțelegere și servicii

Începutul de august toropea străzile la vremea la care am discutat cu Adriana Radu, însă rețelele sociale fremătau de dezbateri, care mai de care mai aprinse, pe subiecte diferite între ele, însă toate legate, în mintea mea, de ceea ce urma să povestesc cu fondatoarea Asociației SEXUL vs BARZA.

În primul rând, o tânără din Urziceni născuse pe trotuarul din fața spitalului din localitate, care nu avea la acea oră un obstetrician disponibil, dar nici personal cu atâta empatie cât să o primească pe tânăra mamă într-un salon, până la sosirea ambulanței dintr-o localitate alăturată.

Apoi, într-un Centru de urgență pentru minori din București, primarul de sector Cristian Popescu Piedone a expus public, într-un clip postat în social media chiar de el, momentul în care a umilit o minoră însărcinată, într-un derapaj sancționat imediat de organizația feministă Centrul FILIA și apoi semnalat de presă: „Ce faci, păpușă? Tu ești aici în centru? Și ești gravidă? E gravidă? Câți ani are? Păi și cum a rămas gravidă?”, spunea acesta fetei care a născut prematur, conform Presshub.ro, chiar a doua zi după incident.

Dacă aceste două întâmplări nu ar fi fost suficiente cât să nască întrebări despre accesul unora dintre oameni la servicii de sănătate, la monitorizarea sarcinilor, sau la cauzele pentru care acest acces nu există – rasismul, dizabilitatea, sărăcia? – și dacă acțiunile edilului de sector nu ar fi portretizat suficient atitudinea unora dintre autorități față de persoanele cele mai vulnerabile pe care le au în grijă, comentariile la aceste știri au făcut-o. În plus, concertul lui Gheboasă de la Untold, pentru care artistul a fost amendat de Jandarmerie pentru versurile misogine ale pieselor sale într-un exces de zel demn de cauze mai bune, a răsturnat în online alte mii de comentarii fals mirate despre misoginie, egalitate de gen, sexualitate și despre „ce ascultă și ce învață copiii noștri”.

Cum spuneam, în mintea mea dezbaterea publică iscată de aceste întâmplări are un numitor comun: o anumită ipocrizie, o ignorare voită a stării de fapt și o adoptare aproape evlavioasă a ceea ce ne place să credem că știu, că practică sau promovează adolescenții când vine vorba despre sexualitate. O falsă îngrijorare față de ceea ce se poate întâmpla dublată de o indiferență față de ceea ce este, dacă nu chiar o împotrivire față de încercările de a remedia măcar o parte din lucruri. Adică exact aceleași lucruri care au ținut capul de afiș în ultimii ani, în care subiectul educației sexuale în școli a încins spiritele și conversațiile în întreaga țară, pendulând între pretenția unei inocențe inexistente a copiilor și faptele crude: România rămâne fruntașă în UE în privința numărului mamelor minore (687 de fete cu vârsta sub 15 ani și 15.811 fete între 15 și 19 ani au născut în 2021), a tinerilor traficați în sclavie sexuală, accesul la întreruperi de sarcină a fost redus dramatic în ultimii trei ani, cu peste 300 de femei făcându-și avorturi nesigure, în vreme ce contracepția rămâne în continuare inaccesibilă celor care au cea mai mare nevoie de ea. Toate, pe fondul unei lipse de informații care ne expune pe toți, copii, tineri și adulți deopotrivă, la dezinformare și prejudecăți.

I-am comunicat Adrianei Radu acest raționament încâlcit, știind că are informațiile, argumentele și mai ales experiența să vadă prin ițele complicate ale unei stări de fapt în care statul are scuza perfectă să nu facă nimic, profitând de diviziunea din societate. Sau face, dar prea puțin. Anul trecut președintele a promulgat legea care prevede că în școli, de la clasa a VIII-a, se pot derula „programe de educație pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”. Ba chiar pornografia din răzbunare a trecut anul acesta în ilegalitate, iar un vot istoric a stabilit vârsta legală de consimțământ pentru sexul cu minori la 16 ani, clasificând drept violuri actele sexuale între adulți și minori mai tineri de atât.

Nașterea de la Urziceni, spune Adriana, „este legată de accesul la servicii de sănătate și discriminare și violență obstetrică și felul în care noi ne poziționăm față de drepturile sexuale și reproductive ale persoanelor cu dizabilități”. În privința aceasta, SEXUL vs BARZA a adus o contribuție importantă recent, implicându-se pentru ca „o investiție de 10 milioane de euro să fie adusă în sistem și aceasta să se reflecte în dotări pentru rețeaua de cabinete de planificare familială, care să le permită să diversifice serviciile pe care le oferă. Noi nu avem planificare familială în România, pe lângă faptul că nu avem educație sexuală, și nici servicii de sănătate reproductivă în general. Ceea ce înseamnă că avem acces redus la contracepție, la întreruperi de sarcină, avem experiențe de violență obstetrică, ceea ce înseamnă violență în consultări ginecologice, la naștere etc. Și este un focus și o claritate pe care noi le avem, la SEXUL vs BARZA, că partea de educație trebuie să meargă mână-n mână cu partea de servicii.” Astfel, cabinetele vor fi dotate cu analizatoare pentru infecții cu transmitere sexuală și HIV, aparatură mobilă de monitorizare de sarcină și materiale didactice de educație sexuală.

Adriana Radu are ceva de spus și despre intervenția primarului Piedone în centrul Cireșarii. „Am fost și vom mai fi prezenți la Centrul de urgență de la Buzău. Dacă în sistemul de protecție socială ajungeau până acum copii pe un fond de precariat, de câțiva ani există un trend abrupt crescător pe care-l percep asistenții sociali, în care copiii sunt aduși la ei într-o situație de urgență care are o bază de violență și violență sexuală.

Ce înseamnă asta? Când am fost în Buzău în 2019 (și am vorbit cu colegele și săptămâna asta), 80% dintre copii ajungeau în centru pentru situații de vulnerabilitate sexualizată din familie, de unde au fugit, de obicei în brațele unui bărbat. Fetele au în general între 14 și 16 ani, cu profilul ăsta: fugită de-acasă pentru că acolo se-ntâmplase ceva rău, în brațele unui bărbat care are 25-28 de ani și care fie vrea să o ia de nevastă, ceea ce sub incidența legii de-acum înseamnă viol; fie sunt niște băieți pe care-i cunosc din oraș sau de pe net, și ajung să stea câteva zile la ei, timp în care se prind că băiatul ăsta mai vinde și niște droguri, are niște prieteni traficanți, și că a fost amicul lor pentru că și-a dat seama că vin din familii vulnerabile și le-a așteptat la cotitură, să vrea să fugă și să le ducă ei mai departe.” E foarte posibil, deci, ca o astfel de fată să fi fost scoasă de Poliție dintr-o situație profund vulnerabilă, fie în familie, fie de unde a fugit. „Ideea este că ele sunt niște tinere care deseori au fost forțate sau s-a întâmplat să își înceapă viața sexuală, nu primesc educație sexuală la școală, în familie și nu vor primi nici la centrele de plasament în care vor ajunge.”, continuă Adriana.

Citește continuarea în ELLE SEPTEMBRIE 2023!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK