ELLE EXCLUSIV: Eddie Redmayne, în pielea Șacalului

În noua ecranizare după Ziua Șacalului, de văzut pe Sky Showtime, rolul asasinului plătit atât de notoriu și abil încât a inspirat ucigași reali este interpretat de Eddie Redmayne, unul dintre cei mai ambițioși, dar și subtili actori ai generației sale. Am stat de vorbă cu el despre proiect, dar și despre legenda din jurul personajului său.

Întâlnirea mea cu Eddie Redmayne nu putea să semene mai bine cu scenariul Zilei șacalului, serialul Sky Showtime care readuce în fața publicului romanul lui Frederick Forsyth, ecranizat deja cu mare succes în 1973 de Fred Zinnemann, cu Edward Fox în rolul celebrului asasin plătit. Dar să explic: ajunsesem la Londra în ziua precedentă, participasem seara la premiera de gală de la Queen Elizabeth Hall, în Southbank Centre, și-mi petreceam cele câteva ore până la interviu într-un muzeu, când am primit un telefon misterios care mă anunța că întâlnirea mea cu actorul care-l întruchipează pe Șacal în actuala ecranizare a fost devansată simțitor din motive neprevăzute. Mai exact, trebuie să aibă loc cât mai curând posibil, dacă e să se mai întâmple. Evident că am alergat într-un suflet spre hotelul impunător care găzduia distribuția, ca să aflu că întreaga clădire fusese afectată de o pană de curent și că trebuia să parcurg scările și coridoarele labirintice cufundate în beznă însoțită de personalul foarte amabil, echipat cu felinare și lanterne, pentru a ajunge la întâlnire.

Dar întreaga întâmplare s-a dovedit că a adăugat doar la farmecul întâlnirii cu actorul englez cu o carieră cu mare greutate (în care a fost recompensat cu un Oscar, pentru rolul lui Stephen Hawking în The Theory of Everything, un premiu Tony pentru rolul din Red, un premiu BAFTA și două trofee Laurence Olivier). De cum am intrat pe ușa încăperii unde mă aștepta, i-am și spus râzând nervos că pana de curent ar părea opera Șacalului într-o încercare de a crea confuzie pentru a-și duce la capăt vreo misiune periculoasă. A râs la rândul lui și am început să povestim.

În noua variantă Ziua Șacalului, proiectul scris și produs de Ronan Bennett și regizat de Brian Kirk, Redmayne a contribuit nu doar ca actor în rolul principal, alături de Lashana Lynch, ci a fost și producător executiv, iar povestea e complet reimaginată în cheie contemporană. Așa că Șacalul nu mai trebuie să-l ucidă pe Charles de Gaulle, ci are în vizor figuri mai actuale, dar la fel de importante pe scena internațională, iar el însuși ajunge să fie vânat de Bianca (Lynch), specialista MI6 care pare că-i dă de urmă. Așa că prima mea curiozitate a fost să știu ce l-a atras pe Redmayne, cunoscut mai degrabă pentru roluri mai blânde, la acest thriller de școală veche, abundând în enigme și mistere.

„Ei bine, cred că pentru mine cheia a fost expresia old school. Îmi plac thriller-ele, îmi place lumea spionajului și a asasinilor. Dar îmi plac în mod deosebit filmele mai vechi, din anii ’70, care erau despre felul în care se fac lucrurile, despre meșteșug. L-aș descrie ca fiind ceva mai degrabă analog decât digital, ca înainte ca totul să fie despre computere. Când am văzut filmul inițial, mi-a plăcut foarte mult. De asemenea, îmi plăcea că Șacalul este un fel de actor, că își schimbă forma. Cred că asta m-a atras când mă uitam la el când eram mic. Și când am citit scenariul lui Ronan, am simțit că e foarte contemporan, se simțea de-acum, dar felul în care Șacalul își croia drum prin lume părea de școală veche. E aproape ca și cum, pe măsură ce lumea a devenit mai computerizată, pentru a fi invizibil trebuie să devii mai analog. Și îmi place ideea că, într-un fel, el este un artist care își sculptează propriile proteze. Știi, desenează, își face toate aceste imitații, e foarte iscusit.”

E de înțeles de ce un personaj care întruchipează, la rândul lui, multiple alte personaje ar fi ofertant pentru un actor, însă, îl întreb pe Redmayne, crede el că aceleași lucruri vor funcționa și pentru a atrage publicul? „Cred că există ceva în caracterul lui care e despre planificare meticuloasă. Este ca un jucător de șah – eu nu sunt unul –, și jucătorii de șah par să gândească întotdeauna cu șapte mutări în avans. Și cred că există o mare satisfacție și un fel de catharsis pentru public, atunci când vede un plan pus la punct și apoi îl urmărește derulându-se. E ceva ce mi-a plăcut întotdeauna, ca-n filmele alea grozave în care urmărești pregătirea și apoi, presupun, reacția.”

Dacă actuala ecranizare a Zilei Șacalului e să fie atât de precis inspirată de varianta inițială, atunci un lucru pe care-l știe toată lumea e că asasinul nu a reușit să-l omoare pe De Gaulle. Și, fără să dau spoilere, pentru că nu am văzut finalul poveștii, l-am întrebat pe Redmayne dacă e greu să menții publicul conectat la un thriller cu final anticipat. Nu a căzut, evident, în capcana mea.

„Nu sunt sigur că publicul nostru cunoaște neapărat originalul. Dar ceea ce m-a atras în filmul original a fost charisma lui Edward Fox, dar și enigma care este el. Serialul nostru durează 10 ore, nu două, ca filmul, și vezi și alte lucruri din viața lui, vezi cum încearcă să-și îmbine umanitatea și viața de familie cu această slujbă, dacă este posibil. Din punct de vedere structural, unul dintre lucrurile care m-au intrigat a fost Bianca, personajul Lashanei, în contrast cu Șacalul. Ambele personaje sunt meticuloase, obsesive, talentate și cu o moralitate îndoielnică. Dar sperăm că charisma ambelor personaje este suficient de puternică încât să treci de la momente în care îți repugnă la momente în care ești intrigat și atras de ele. Așa că ceea ce îmi place în structură este că oscilezi, te duci înainte și înapoi, dar există o inevitabilitate în coliziunea lor.”

Citește continuarea în ELLE DECEMBRIE 2024!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro