ELLE EXCLUSIV: Cristina Ich este însărcinată – primele imagini și un interviu în premieră

Una dintre cele mai cunoscute figuri din peisajul social media românesc dezvăluie, în exclusivitate pentru ELLE, faptul că este însărcinată și împărtășește cu noi bucuria, dar și îndoielile care vin la pachet cu această stare de grație.

Maiou din bumbac, Prada, 2.489 lei, pantaloni Paul Smith, 2.015 lei, ambele magazinul Mengotti; Curea Musette, 149 lei.

VEZI FOTO

POZA 1 / 8

Pentru o persoană atât de expusă cum e Cristina Ich (peste 600.000 de persoane îi urmăresc zilnic fiecare mișcare pe Instagram) a fost o provocare să își țină sarcina doar pentru ea, pentru partenerul ei, Alex Pițurcă, și pentru apropiați. Știrile au copleșit rețelele sociale până când Cristina a decis să se deschidă și să împărtășească primele imagini cu ea însărcinată și primele gânduri despre ceea ce i se întâmplă cu publicul. A făcut-o în ELLE, într-un interviu în premieră, în care a discutat onest despre așteptările pe care le are de la maternitate, despre presiunile din exterior și despre ce își dorește cel mai mult pentru copilul ei.

ELLE: Cristina, felicitări! Cum a fost pentru tine momentul în care ai aflat că ești însărcinată?
Cristina Ich: A fost șocant, nu mă așteptam. Într-un fel te aștepți, dar nu credeam că o să fie atât de repede și au fost o multitudine de sentimente, nu știam dacă să râd, să plâng… În final m-am mobilizat și cred că a fost cel mai frumos moment din viața mea.

ELLE: A fost o sarcină planificată?
C.I.: Nici gând. Bineînțeles, având o relație, mai vorbeam despre copii. Țin minte că mama fusese la mine cu două săptămâni înainte și chiar îi spusesem: nu vreau să fii supărată, dar cred că nu voi face niciodată copii. Ca la două săptămâni să aflu că sunt însărcinată. A fost spontan.

ELLE: Ai avut parte, ca orice femeie, presupun, de momente de îndoială?
C.I.: Am avut multe momente de îndoială. Primele trei luni au fost groaznice, schimbările hormonale își spun cuvântul, treceam de la extaz la agonie. Aveam impresia că nu știu ce responsabilități trebuie să aibă o mamă. Ce o să fac eu cu un copil? Am anunțat-o de-abia după două luni pe mama, aveam impresia că trebuie să vorbesc mai întâi cu mine însămi. Am fost foarte panicată, m-au răscolit o multitudine de gânduri, chiar a fost o perioadă foarte dificilă, în primele trei luni… Am avut și o sarcină toxică, mi-a fost foarte rău, abia din a patra lună am început să mă mobilizez.

ELLE: Cum ai gestionat faptul că sarcina ta a devenit rapid o știre? Ți se pare că e o presiune exagerată asupra persoanelor publice să își poarte sarcina într-un anumit fel în ochii lumii?
C.I.: Am vrut să țin secret foarte multă vreme. Nu prea mi-a ieșit, pentru că bucuria amândurora și-a spus cuvântul și a trebuit să o spunem într-un cerc de prieteni. Alex la mai toată lumea. Și, da, mi se pare o presiune exagerată asupra persoanelor publice ceea ce se întâmplă. Poate că sarcina ta nu este foarte OK în primele luni, și atunci nu ai de ce să faci anunțul, dar ei te tot împing. A fost un stres foarte mare. Așa că am decis să fac știrea publică în momentul în care am considerat că este totul OK.

ELLE: Resimți astfel de presiuni? Ți s-a întâmplat deja să primești sfaturi nesolicitate, păreri despre cum ar trebui să naști, lucruri cu care se confruntă orice viitoare mamă?
C.I.: Unul dintre motivele pentru care am făcut publică știrea atât de târziu a fost ca să nu am parte de sfaturi. Nu vreau să îmi spună cineva cum să îmi cresc copilul. O am pe mama, și mama lui Alex e aici, avem o familie numeroasă, am de la cine să cer. Nu o spun cu răutate, dar să-ți dai cu părerea e cea mai simplă opțiune. Mi s-a întâmplat să primesc tot felul de păreri de la prieteni, cum să alăptez (bineînțeles că am de gând să alăptez), cum să nasc. Părerile sunt împărțite și chiar trebuie să fie decizia ta.

ELLE: Și chiar așa, dacă toate lucrurile ar merge conform planului, cum ar trebui să fie aceste lucruri?
C.I.: Încă de la început, vorbind cu medicul, i-am spus că aș prefera să am o naștere naturală. La noi e o presiune cu nașterea prin cezariană, mi se pare că toată lumea face asta ca să scape mai ușor. Eu aș merge pe naștere naturală, îmi doresc și sper să fie conform planului. E mult prea devreme să mă gândesc la parenting. Nu cred că o să fiu o mamă habotnică, mi-am făcut planurile să îmi las copilul cât mai liber. Nici mama nu a făcut-o și am crescut destul de OK.

ELLE: Ce îți dorești cel mai mult pentru copilul tău? Ce fel de om ai vrea să fie?
C.I.: Sună ca un clișeu, dar cel mai mult îmi doresc să fie sănătos și chiar îi spuneam mamei, care m-a întrebat, că vreau să fie cum mi-am dorit eu să fie un bărbat. O să depun tot efortul să aibă o educație cât mai bună și să nu se piardă în mulțime. Îmi doresc foarte multe pentru el. E foarte ciudat să vorbesc despre el, instinctul matern nu e încă dezvoltat 100%. Mi se pare și ciudat când vorbesc despre copilul meu și el încă nu este aici, dar îl aștept cu cel mai mare drag. Mi-aș dori foarte mult să crească așa cum am crescut eu, într-un mediu normal. Nici să-i dau prea mult, nici prea puțin, să existe acel echilibru despre care vorbește toată lumea, dar care este atât de greu de atins.

ELLE: Sunt curioasă cum te raportezi acum la propriul tău corp? Cum trăiești zi de zi sarcina?
C.I.: E cea mai bună întrebare, pentru că transformările le vezi de la săptămână la săptămână. Pe mine m-a prins sarcina extrem de slabă, mama tot îmi spunea că sunt bolnavă, aveam aproape 50 de kilograme. Și mi se pare acum că arăt mai femeie, transformarea nu m-a făcut să îmi pierd încrederea. Ba m-a făcut să am mai multă încredere. N-aș putea să fiu ipocrită și să îți spun că am avut cea mai bună perioadă a vieții mele, că nu a fost chiar așa. Dar acum, în a șasea lună, pot să spun că accept faptul că sunt însărcinată și că corpul meu are parte de transformări, am pus pe șolduri, pe burtică, însă sunt fericită. Nu am avut vreo schimbare drastică. Nu pot să spun că nu sunt fericită de ceea ce văd în oglindă. Cred că trăiesc cum trăiește orice femeie însărcinată. Îmi accept statutul de femeie însărcinată (râde).

Realizatoare: Domnica Mărgescu
Fotografii: Christian Tudose
Interviu: Ioana Ulmeanu