ELLE DOSAR: Deschis despre sex

Intimitate

Cu mulți ani în urmă, să tot fi fost la începutul anilor 2000, vedeam la un cinematograf din orașul meu natal Intimacy, filmul lui Patrice Chéreau care spunea povestea unui cuplu ce se întâlnea săptămânal într-o cameră devastată, pentru a face sex anonim, sălbatic și foarte-foarte hot. Fără să știe vreun detaliu despre viața celuilalt, până la un anumit moment.

Nu știu de ce m-am gândit la acest film, care totuși m-a urmărit o vreme, atunci când am propus realizarea unui dosar despre ce mai înseamnă sexul pentru femei în ziua de astăzi. Poate pentru că am senzația că anii pe care îi traversăm, la decenii de la marea eliberare sexuală care ne-a făcut pe toate mai emancipate, sunt dominați de ideea de a face sex „ca bărbații, adică fără să punem în actul în sine implicare, emoții, speranțe… mă rog, tot ceea ce definește destul de vag intimitatea.

Poate pentru că, mai ales în ultimele luni, sexul a fost asociat cu abuzuri, cu hărțuire – până la urmă, ne aflăm în mijlocul unui fenomen care pare că va schimba felul în care ne raportăm la consimțământ, la ideea de a face sex cu cineva, la motivele pentru care o facem. Nu puține au fost persoanele care mi-au zis, în lumina dezvăluirilor și acuzațiilor de hărțuire sexuală, că vom pierde un ingredient major – misterul, dacă vrei, al actului intim cu o altă persoană. Prima femeie care mi-a menționat o temere de acest gen îmi spunea că mai ales bărbații vor fi atât de confuzi de felul în care propunerile lor sexuale sunt primite de cel/cea căreia i se adresează încât vor prefera să nu mai facă nimic.

Și au fost și destui bărbați din cercul meu de apropiați care mi-au mărturisit că nu s-au gândit vreodată că unele dintre avansurile lor pot fi considerate nepotrivite și care au glumit (sau nu) că își vor desfășura întreaga activitate sexuală pe Internet și aplicațiile special concepute pentru acest scop (și sunt destule, pentru toate gusturile), cu păpuși și jucării (care sunt, și ele, problematice când stai să te gândești că sunt modelate după un ideal dorit, de comun acord, de mai toți utilizatorii, care nu au multe de spus, dar au niște trăsături stereotipice) sau într-o realitate virtuală care nu mai pare deloc un vis îndepărtat, ca acela cu mașinile care ne vor duce zburând către serviciu, după cum vezi în materialul documentat de colega mea, Lavinia Gogu.

Cu toate aceste probleme și opțiuni înaintea noastră, viețile noastre sexuale par să sufere în lipsa factorului intim – asta o arată festivalurile precum Togetherness, care își propun să aducă partenerii sexuali mai aproape în alte moduri decât cele fizice, sau feluritele workshop-uri care ne învață cum să ne vorbim, să ne îmbrățișăm, cum să practicăm yoga sau alte exerciții spirituale care ne vor conduce către orgasme mai satisfăcătoare, unde se exersează sexual mindfulness, cum să ne privim în ochi și alte asemenea lucruri despre care nu credeam vreodată că am să ajung să spun că trebuie învățate. Și mai avem încă o problemă cu intimitatea – nu suntem gata să o împărtășim cu oricine pentru că, orice s-ar zice și oricâte beneficii ar aduce, ea ne face și extrem de vulnerabile.

Text: Ioana Ulmeanu

Citește continuarea în ELLE FEBRUARIE 2018!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK