ELLE CINEMA: Catrinel la debut

Atletă, model, actriță, persoană publică preocupată de caritate... sunt doar câteva dintre fațetele lui Catrinel Menghia/Marlon, care și-a asumat recent o alta – cea de regizoare. Primul său lungmetraj, Girasoli, a avut premiera în cinematografele din România chiar la momentul apariției revistei.

Numele poetic pe care-l poartă lungmetrajul de debut al lui Catrinel Marlon, Girasoli (florile soarelui, n.red.) ar trebui să sugereze din start intențiile cu care a pornit proiectul. Relația dintre două fete – Anna, o orfană care ajunge să lucreze, la 18 ani, ca infirmieră într-un spital de psihiatrie din Italia anilor 1960, și Lucia, o tânără pacientă a instituției – în care încap emoții și griji, dragoste și neputință, este povestea pe care Catrinel a pus bazele unui film care, dincolo de a vorbi despre conexiuni umane fără de care nu am putea trăi, ia în discuție o problemă mai apăsătoare, care vizează întreaga societate. Mai exact, felul în care ne raportăm și astăzi, nu doar în perioada descrisă în film, la persoanele cu probleme de sănătate mintală, instituțiile în care sunt tratați acești oameni și metodele terapeutice care le sunt aplicate.

În sanatoriul din povestea lui Catrinel, înainte ca o lege care a fost dezbătută intens în Italia acelei perioade să schimbe dramatic abordările terapeutice, pacienții sunt tratați cu o brutalitate înfiorătoare, izolați pe viață, așteptându-și sfârșitul în vreme ce starea lor se deteriorează vizibil. Girasoli sunt puținii pacienți norocoși care se bucură de o relativă libertate, putând să umble liber în curtea și între clădirile instituției. Ceilalți înaintează de la o clădire la alta, până la completa izolare.

Lucia, interpretată de Gaia Girace, pe care o știi deja pentru rolul principal din ecranizarea romanelor din seria Prietena mea genială, este o pacientă diagnosticată cu schizofrenie, dar despre care Marie D’Amico (Monica Guerritore), una dintre specialistele din spital care are curajul de a promova metode mai blânde de tratament, crede că e doar traumatizată și recuperabilă. Anna (Mariarosaria Mingione) este o orfană care, la 18 ani, după ce e nevoită să părăsească instituția în care a crescut, începe să lucreze ca infirmieră în spital. Între cele două fete se înfiripă curând o relație specială, care le oferă amândurora speranță, iar delicatețea momentelor pe care le împărtășesc servește drept contrast cruzimii care face legea în sanatoriu. Pariul lui Catrinel Marlon în realizarea filmului a fost să nu ofere privitorilor un spectacol gratuit al violenței și degradării, deși a pus în el suficiente scene tulburătoare, ci să arate efectele vindecătoare ale tandreții și înțelegerii. Despre toate aceste lucruri am stat de vorbă cu ea.

ELLE: Ai povestit că filmul e inspirat cel puțin parțial din lucruri pe care le-ai experimentat – șederea ta într-o instituție în primii ani de viață, dar și povestea mătușii tale, internată cu multă vreme în urmă într-un spital psihiatric din România –; cum s-au coagulat aceste două situații în povestea pe care ai vrut să o spui în Girasoli?
Catrinel Marlon: Da, într-adevăr, filmul Girasoli este inspirat în parte din experiențele mele personale. Perioada petrecută într-o instituție în primii ani de viață (săptămânal) a avut un impact profund asupra mea, lăsându-mi o amprentă emoțională pe care am vrut să o explorez prin intermediul artei. În același timp, povestea mătușii mele, cu toate dificultățile și momentele de speranță prin care a trecut, a rezonat puternic cu mine. Aceste două fire narative, deși aparent distincte, s-au împletit în mod natural în povestea filmului, pentru că amândouă reflectă teme de supraviețuire, reziliență și puterea legăturilor umane. Prin Girasoli, am vrut să transmit fragilitatea și frumusețea acestor experiențe, oferind o poveste care vorbește despre durere, dar și despre speranță și renaștere.

ELLE: Care a fost, la momentul la care ai început să gândești proiectul, mesajul pe care voiai să-l conțină și să-l transmită el? S-a schimbat, a evoluat el pe măsură ce ai înaintat cu munca?
C.M.: Când am început să gândesc proiectul, mesajul central pe care voiam să-l transmit era legat de reziliență și de modul în care oamenii pot găsi frumusețe și speranță chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Îmi doream ca Girasoli să fie o poveste despre supraviețuire emoțională și despre puterea pe care o putem descoperi în noi înșine atunci când totul pare pierdut. Pe măsură ce am avansat cu munca la film, mesajul s-a nuanțat, evoluând.

ELLE: Ai scris scenariul alături de Francesca Nozzolillo și Heidrun Schleef – ce ați ales să spuneți și la ce ați renunțat pentru a crea povestea așa cum o vedem astăzi?
C.M.: Scrierea scenariului împreună cu Francesca Nozzolillo și Heidrun Schleef a fost un proces extrem de colaborativ și creativ. Ne-am dorit să păstrăm esența poveștii – acea idee de supraviețuire și renaștere emoțională – dar a trebuit să facem unele alegeri pentru a construi o narațiune cât mai coerentă și de impact. Am renunțat la unele aspecte mai personale din experiențele mele și ale mătușii mele, concentrându-ne în schimb pe aspecte care ar putea avea o rezonanță universală. În cele din urmă, am creat un echilibru între momentele intime și temele mai mari, astfel încât povestea să fie accesibilă și emoționantă pentru toată lumea, păstrând totodată autenticitatea sentimentului inițial.

Citește continuarea în ELLE NOIEMBRIE 2024!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro