ELLE BEAUTY: Cât costă să fii frumoasă?

Să nu fim ipocriți. Standardele de frumusețe nu sunt un construct al societății moderne, ele au existat de când lumea și pământul. Fiecare etapă din istorie a fost marcată de o anumită tipologie, de un anumit ideal fizic. Chiar dacă nu au rezistat testului timpului, fiindcă la urma urmei vorbim de tendințe, prin excelență efemere, toate au fost concepute pentru a reflecta un singur lucru. Bani. Statut social. Putere. Numește-l cum vrei.

Iar exemplele în acest sens sunt pe cât de diverse, pe atât de vechi. În Egiptul antic, părul, și implicit modul în care îl stilizai, era un indicator clar al bogăției. Tocmai de aceea, cei din clasele inferioare îl tundeau scurt, în timp ce cei puternici și influenți purtau coafuri sau peruci elaborate. Apoi, gândește-te la perioada Renașterii, când pielea perfect albă, aproape străvezie, este idealul suprem de frumusețe. Să fi fost doar o tendință întâmplătoare? Evident că nu. Era modul prin care femeile din înalta societate își arătau superioritatea față de cele din clasa muncitoare, a căror piele era mult mai închisă din cauza activităților agricole sau a treburilor casnice pe care trebuiau să le presteze în aer liber, sub razele puternice ale soarelui. Amuzant, aceeași piele bronzată a ajuns la începutul secolului al XX-lea să fie dezirabilă. Pentru că, din nou, reflecta statutul social. Însemna că aveai suficient de mulți bani încât să poți călători și să te bucuri de o vacanță pe o plajă din Europa.

În momentul în care chirurgia plastică a început să evolueze și să permită proceduri din ce în ce mai complexe, standardele de frumusețe s-au schimbat din nou. Trăsăturile fizice trebuia să fie exagerate, evidente, să arate că ai plătit o sumă considerabilă pentru a arăta așa. Operațiile estetice erau apanajul oamenilor înstăriți, noi, muritorii de rând, fiind nevoiți doar să privim, poate de multe ori cu invidie, transformările radicale la care nu aveam acces.

Dar până la apariția social media și la ascensiunea familiei Kardashian, cazurile de acest gen erau încă singulare. Sigur, augmentarea mamară, liposucția sau injectarea cu acid hialuronic existau, dar nu făceau parte din realitatea noastră apropiată. Apoi au devenit un must. Trebuia să ai buze exagerat de voluminoase, sâni voluptuoși și un fund rotund. Și cum, din păcate, tinctura de mărar nu făcea minuni, aveai nevoie de un cont bancar considerabil dacă voiai ca sânii tăi să devină mai mari. Deci, ca și acum 2.000 sau 500 de ani, atingerea standardelor de frumusețe se rezuma la un singur lucru: avere.

Dacă privim situația actuală, ai zice că din anumite puncte de vedere lucrurile se în­­dreaptă într-o direcție optimistă. Mișcarea bo­dy positivity e poate mai puternică ca ni­cio­­dată, promovăm political correctness-ul și pledăm pentru o întoarcere la natural, la simplitate. De fapt, aș zice chiar că am fă­cut o obsesie pentru tot ce e minimalist. Mai ales de când conceptul quiet luxury a luat cu asalt Internetul. Deși seamănă cu nor­mcore-ul de acum zece ani, diferența ma­­joră se rezumă, iarăși, la bani. Piesele tre­­buie să fie subtile, fără culori țipătoare, fă­­ră logo-uri, neapărat de la brand-uri de lux și din materiale de calitate superioară, care să reziste eventual toată viața și pe care să le poți integra în infinite combinații. Practic, vrei să arăți că ești înstărit, dar o faci într-o ma­­­nieră nonșalantă, relaxată, pe principiul effortlessly chic (chiar dacă în realitate totul a fost făcut cu mult efort).

Toate principiile astea s-au transferat apoi și în zona de beauty, doar că nu îi spu­nem quiet luxury, ci clean girl aesthetic.

Dacă te gândești că un simplu duș și câteva picături de parfum sunt suficiente ca să te încadrezi în trend, ești pe o pistă cât se poate de greșită. Clean girl e o treabă complicată, care presupune mult timp, efort și nu în ultimul rând, bani. Dar să o luăm pe rând. Înainte de toate, trebuie să ai o piele perfectă, pentru că un full make-up, care să îți acopere micile imperfecțiuni, e cât se poate de passé. Asta înseamnă că totul începe cu rutina de îngrijire a pielii. Evident că există multe produse de tip drug store care sunt eficiente și care chiar funcționează, dar dacă baia ta nu e plină cu La Mer sau Augustinus Bader, te poți numi cu adevărat o clean girl? Nu tocmai.

Ca să obții acel efect de glazed donut, promovat de Hailey Bieber, reprezentanta supremă a esteticii clean, trebuie să ai un ritual de skincare complex și cât mai scump. Dar să trecem și la machiaj. Tot Hailey ne-a arătat că nu mai putem folosi în neștire fondul de ten sau anticearcănul. Cum se presupune că nici o femeie nu are pori, riduri sau acnee, două-trei picături de skin tint sunt mai mult decât suficiente. Mai aplici și un punct subtil de blush cremos, ca să pară că te-ai bronzat puțin în timp ce te duceai la Farmers Market pentru porția săptămânală de legume bio, îți hidratezi buzele cu un gloss și ești gata. Ah, dar nu înainte de a-ți prinde părul într-un slick bun, perfect finisat. Cam așa este astăzi percepută frumusețea. Rexalată, subtilă, și totuși… perfectă și scumpă.

Citește continuarea în ELLE SEPTEMBRIE 2023!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK