Vorbim din nou despre diversitate. Ușor ridicol, dacă stai să te gândești că, de fapt, toți suntem diferiți. Și nu doar fizic, ci din toate punctele de vedere: acționăm diferit, iubim diferit și diferite persoane și așa mai departe.
Dar câțiva dintre noi (doar câțiva) au căzut prost la loterie și, ca atare, suferă. Suferă pentru că societatea (vreo trei milioane de oameni, mai exact) i-a declarat a fi „mult prea diferiți. Adică nu se iubesc cu cine vrea societatea, ci cu cine vor și simt ei.
Iar acum ne aflăm în situația în care clasa politică susține un referendum, iar președintele nostru vorbește în numele toleranței. Adică așteptăm să decidă românii dacă anumiți oameni pot forma familii, dacă se pot căsători vreodată sau nu. Cu parteneriatul civil, o temă adiacentă celei a familiilor și căsătoriilor, se pare că se întrunește consensul (care sună a: „hai că v-am dat ceva, mulțumiți-vă cu atât).
Referendumul urmează să aibă loc în următoarele săptămâni (sau în toamnă, după cum părea la închiderea ediției noastre), dar anticipez deja rezultatul. Mi se pare o idee la fel de tâmpită precum orice alt referendum care consultă o majoritate în privința unei minorități. De ce să nu decida cei din forurile de stat, de la care ai pretenția că sunt mai informați, mai actuali, mai cerebrali decât un om simplu, care trăiește încă sub teroarea unor principii de Ev Mediu? Că doar de aceea au fost aleși acolo, nu?
De ce să ne mai întrebe? Să-și facă ei bine temele și să decidă singuri. Pentru că, altfel, ne poate paște soarta englezilor, un Brexit social, o ruptură în societate și multe, foarte multe inimi frânte, care nu au nici o vină că s-au născut altfel, diferiți de nea Ion, pe care, dacă îl întrebi ce e o persoană transgender, habar nu are. Dar în schimb îi poate schimba viața și îl poate transforma într-un cetățean de mâna a doua în România.
www.facebook.com/roxana.voloseniuc
Foto: Dan Beleiu