Lista de mai sus va suna cunoscut, nu-i asa? Hai sa recunoastem, toate am trecut prin asta! La inceputul fiecarui an, celebra Bridget Jones asternea constiincioasa in jurnal o lunga lista de „New Years resolutions' pentru a se lamenta apoi tot restul anului ca nu se poate tine de ele cu nici un chip. Bridget termina in mod constant anul cu si mai multe unitati de grasime, tutun si alcool la bord, plus o situatie sentimentala dezastruoasa…
Am o prietena care a reusit performanta de a-si intocmi o lista de hotariri cu aproape 100 de puncte (riguros impartite pe capitole si sectiuni, ca la lucrarea de licenta), si totul numai din dorinta sincera de a duce o viata mai buna. Prietena mea noteaza in lista cu pricina cam tot ce i-ar placea sa se intimple in viata sa, amestecind in mod naucitor sexul cu metafizica si gradinaritul cu schimbarea masinii de spalat vase. Desigur ca anul trece intotdeauna mai repede decit si-ar fi imaginat si, inainte de sarbatorile de iarna, cade intr-o veritabila depresie vazind ca din cele 100 de puncte nu a reusit sa bifeze decit vreo 6-7.
Asa cum orice cura de slabire se incepe de luni, niciodata de simbata, la fel ne imaginam ca orice hotarire mareata care ne va schimba viata e musai sa inceapa la un punct fix, cum ar fi prima zi a noului an, de parca un fel de entitate misterioasa s-ar afla acolo, gata sa ne dea startul schimbarii. De ce simtim nevoia sa ne ordonam viata de la 1 ianuarie (in fond, am putea alege la fel de bine oricare alt moment din an)?
Mugur Ciumageanu, psiholog-clinician, explica: „Simtim nevoia asta pentru ca nemultumirile fata de noi sint un bun motor ca macar sa ne dorim (si nu neaparat, intotdeauna, sa infaptuim) schimbarea.
De ce de Anul Nou? Pentru ca sintem bransati la nevoia de ritm, pentru ca ne place tangoul sau bataile de tobe, pentru ca noi insine sintem o colectie de ritmuri. Hotaririle astea nu sint o inventie a vreunei campanii de marketing care il imbraca pe mosu-n rosu, ci ele sint asociate promisiunilor pe care credinciosii, in momente-cheie ale ritualurilor lor (ca de exemplu la iesirea din postul Pastelui, de Yom Kippur sau cu alte ocazii) le fac – sau le faceau – intru schimbare. Prin urmare, le avem inscrise intr-un cod al genelor noastre culturale'.
Asadar, macar am lamurit o chestiune importanta: ADN-ul cultural este de vina. Ce facem mai departe?