Era chiar a doua zi dupa show, asa incit agitatia din jurul meselor de buying era foarte mare. Cu toate acestea, doi tineri ne-au prezentat mie si Izabelei Coman, tot fashion editor ELLE, piesa cu piesa, intreaga colectie care tocmai fusese pe catwalk si ne-au vorbit detaliat despre temele si sursele de inspiratie care au stat la baza acelei colectii, despre provenienta materialelor si a accesoriilor, despre concept…
Am petrecut vreo doua ore intr-o atmosfera foarte boema, show-room-ul fiind decorat intr-un stil ce amintea de un budoar frantuzesc de demult. Am fost surprinsa sa constat ca aproape nici unul dintre membrii echipei de PR nu era francez. Erau, in majoritate, est europeni, in special unguri, dar si polonezi, cehi – o atmosfera foarte cosmopolita.
E inutil sa spun ca de atunci am pastrat legatura si, aproape in fiecare sezon, „noii nostri prieteni est europeni' ne trimiteau cite o invitatie la show-ul John Galliano. Asa incit, de-a lungul anilor, mi-am rasfatat ochii si mintea la multe show-uri de exceptie semnate John Galliano.
Un designer de o creativitate colosala, o sursa de inspiratie nu doar pentru fanii lui sau ai casei Dior, ci si pentru colegii sai de breasla, ceilalti designeri. Episodul prin care trece in aceste zile este unul cit se poate de urit si, din pacate, el este singurul de vina pentru cele intimplate.
Ca reactiile ulterioare la comportamentul lui antisemit au fost dure sau, dupa unii, prea dure, este o alta poveste – de care s-a ocupat Ioana Ulmeanu in articolul Cazul Galliano – fata intunecata a modei, de la pag 92. Cred cu tarie ca ceea ce si-ar dori azi milioane de iubitori de moda este mai intii reabilitarea lui ca om , iar apoi aparitia lui, din nou, pe podiumuri.
Va fi un drum lung si deloc usor, dar speram din toata inima ca il va parcurge!
Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF