Ani de zile, modelele super-skinny au dominat podiumurile prezentarilor si editorialele de moda. Primul semn concret ca este ceva in neregula a fost in august 2006, cind Luisel Ramos, un cunoscut model uruguayan, a murit dupa ce a coborit de pe podium. Avea 22 de ani, 44 de kilograme la o inaltime de 1,75 si, in ultimele trei luni, se hranise doar cu frunze de salata si Coca-Cola dietetica, pentru ca agentia ii „sugerase' ca ar mai trebui sa slabeasca…
Citeva luni mai tirziu, o alta tragedie zguduia lumea modei: Ana Carolina Reston, un model brazilian, a murit intr-o teribila agonie, intr-un spital din Sao Paulo, in urma unor luni de infometare cu o dieta compusa doar din mere, rosii si un cocktail de medicamente pentru slabit. Indicele masei lor corporale era in jur de 14 (ca sa va faceti o idee, Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca la valoarea de 16 o fiinta umana intra in stadiul de „malnutritie'…).
Criticii industriei de moda au explodat. Fotografiile acestor fete au aparut pe primele pagini ale publicatiilor din lumea intreaga, pentru a exemplifica felul in care mirajul vietii perfecte de supermodel si presiunea marilor agentii poate duce tinerele aspirante la moarte. Jurnalista britanica Dawn Porter a realizat un documentar (Super Slim Me) pentru BBC3, in care a tinut o dieta drastica timp de doua luni, pentru a arata efectele devastatoare ale obsesiei pentru „masura 0'. „M-am imbolnavit foarte tare si am devenit depresiva. As sfatui pe oricine se gindeste la aceasta dieta sa n-o faca!', este concluzia ei la capatul celor opt saptamini de infometare.
Citeste continuarea in Elle august 2010