„Aveam 21 de ani cind s-a intimplat. Eram inca la facultate, era intr-o vara si ieseam cu un tip de care nu imi pasa prea tare. La momentul acela m-am gindit ca era singurul lucru pe care puteam sa il fac, asa ca nu a fost o decizie grea. Mi-am facut o programare, m-am dus la o consultatie si peste trei zile doctorita, care semana cu profesoara mea de matematica din generala, tinara si blinda, mi-a facut chiuretajul, cu o anestezie locala. Am auzit mai tirziu ca unii medici faceau anestezie generala si cred ca as fi preferat sa nu fiu constienta atunci. Nu m-a durut, simteam doar cum se misca ceva in mine. Am plecat acasa pe picioarele mele, am trecut pe la farmacie si mi-am luat antibioticele, iar apoi am dormit. In zilele urmatoare am facut o hemoragie cumplita, pe care o controlam cu Clorocalcin. Apoi au inceput sa vina gindurile: cum ar fi fost daca l-as fi pastrat, oare ce era, oare era un pacat? A fost pentru prima data cind mi-am pus problema asta, fara sa fiu credincioasa. Acum imi dau seama ca a fost o decizie buna. Nu stiu daca ar fi la fel de buna acum, dar as prefera sa o pot lua eu', mi-a spus intr-o seara, dupa munca, Madalina, o cunostinta cu care ma intilnisem pentru altceva, dar careia voiam sa ii stiu parerea despre noul proiect de lege a avorturilor.
Legea respectiva, initiata de catre deputatii PDL Marius Dugulescu si Sulfina Barbu, poarta de fapt numele de „Lege privind infiintarea, functionarea si organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcina' si in continutul ei cuprinde si mentiunea ca „decizia de a pastra sau nu sarcina apartine exclusiv femeii'. La prima vedere o astfel de lege, care incurajeaza consilierea femeilor aflate in mod evident intr-o situatie stresanta si care spune explicit ca ele vor alege ce au de gind sa faca in continuare cu sarcinile lor, poate sa nu dea de gindit. Insa, de data aceasta, a facut-o. Putine initiative privind drepturile au mai reusit acest lucru pina acum in Romania, dar presa intreaga, mediul online si organizatiile non-guvernamentale au reactionat, de data aceasta, indirjit. S-au organizat dezbateri care chestionau necesitatea unei astfel de legi, s-au acordat interviuri si s-au publicat scrisori deschise care sa ceara retragerea proiectului, aflat in continuare, la inchiderea editiei, in Parlament. Si iata de ce.
Ce spune legea
Dupa o introducere care citeaza diverse texte din legislatia nationala, din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, legea propune, pe scurt, infiintarea si functionarea unor cabinete pentru criza de sarcina, adica acea situatie in care o persoana constientizeaza o sarcina nedorita. Daca ar fi ca Madalina sa retraiasca acum situatia prin care a trecut cu mai bine de zece ani in urma, asta ar insemna pentru ea ca respectivele cabinete ar informa-o intr-un cadru organizat in legatura cu riscurile pe care le presupune avortul pe care si-l doreste si cu drepturile si avantajele pe care, conform legii, le are ca femeie insarcinata. Informarea sau consilierea de care ar avea parte, care au facut atita vilva in ultima vreme, ar consta in mai multi pasi pe care Madalina ar trebui sa ii parcurga – de la explicarea procedurii chirurgicale si ilustrarea ei cu imagini foto si video, la informarea despre riscurile si complicatiile care pot aparea, printre ele „sterilitatea, suferinta psihologica, sindromul post-avort'.
Ar fi apoi informata despre stadiul de dezvoltare a embrionului pe care il poarta in pintec si i s-ar arata un film, alaturi de „sublinierea faptului ca embrionul este o fiinta umana in sensul deplin al cuvintului, a carei viata va inceta in urma procedurii medicale'. Apoi, examinarea ecografica, in urma careia Madalina, ca orice alta femeie aflata in situatia ei, ar primi un material inregistrat, dupa care ar fi lamurita in legatura cu alternativele pe care le are in locul avortului – adoptie, plasarea copilului in felurite centre de plasament; si ar primi o lista cu institutiile de stat si organizatiile care o pot ajuta.
Consilierul alaturi de care Madalina ar parcurge toti acesti pasi, spune legea, ar fi un medic, un psiholog sau un asistent social si fiecare femeie insarcinata va trebui sa fie consiliata in cel putin o sedinta cu privire la toate aceste lucruri, dupa care va trece printr-o perioada de gindire de minimum cinci zile in care va lua singura si in deplina cunostinta de cauza decizia. Ultimul pas ar fi ca ar semna un certificat fara de care nici un medic ginecolog nu va avea voie sa intrerupa sarcina decit daca viata ei este pusa intr-un pericol grav, „care nu poate fi inlaturat altfel'. In certificat, printre altele, va semna si ca a fost informata „ca avortul inseamna incetarea unei vieti, deoarece fatul este o fiinta umana vie chiar din momentul conceperii sale'. Propunerea, depusa in luna martie, a mai fost semnata de 49 de parlamentari.
Citeste continuarea in ELLE IUNIE 2012