Intotdeauna mi-am dorit sa traiesc cit de mult este omeneste posibil. Cei mai multi spun ca vor vrea sa traiasca doar pina in momentul in care incep sa-si piarda sanatatea si independenta, dar mie nu-mi pasa de lucrurile astea! Nici macar senilizarea completa nu m-ar descuraja sa-mi doresc o batrinete indelungata. Am intilnit citiva batrinei simpatici si zapaciti care, in pofida neajunsurilor virstei a treia, pareau foarte fericiti ca se pot trezi in fiecare dimineata. Dupa cum vad eu lucrurile, nu poti fi niciodata sigur ca exista viata dupa moarte, asa incit cel mai intelept ar fi sa storci viata din fiecare moment care ti-a fost dat!
Am motive intemeiate sa cred ca sansele mele de a trai mult sint mari. Expertii spun ca 25-30% din speranta de viata depinde de mostenirea genetica si restul este dictat de mediu si de stilul de viata al fiecaruia. Iar cei patru bunici ai mei, a caror virsta variaza intre 86 si 97 de ani, nu intentioneaza sa ne paraseasca prea curind, si nici sa se paraseasca unul pe celalalt. Se agata cu atita incapatinare de propria independenta – adesea impotriva sfaturilor date de doctori sau venite din partea celor dragi –, incit mama a ajuns sa-i numeasca „delincventi batrini'. De curind, cind unul dintre bunici s-a lovit la umar, iar medicul sau i-a sugerat s-o trimita pe bunica intr-un sanatoriu privat pina cind el se va face bine, atit cit sa poata sa-si reia treburile casnice si sa se ingrijeasca de amindoi, bunicul a insistat sa gasim o alta solutie. „Am trait impreuna mai bine de 60 de ani!', mi-a spus. „N-as putea dormi noaptea fara ea in pat.' Dupa atita timp petrecut impreuna, el inca obisnuieste sa-i lase biletele pe noptiera, spunindu-i ca o iubeste si ca este frumoasa, in cazul in care ea s-ar trezi in mijlocul noptii si s-ar simti dezorientata sau singura.
Astazi, iubirea lor durabila a devenit idealul meu; in trecut insa imi imaginam ca-mi voi petrece batrinetea singura – asa cum fac majoritatea femeilor. Opt din zece centenari sint femei si doar 13% din femeile de peste 85 de ani sint maritate (78% sint vaduve; restul de 9% sint divortate, despartite sau n-au fost niciodata casatorite). Cel mai fericit scenariu pe care mi l-am putut imagina a fost un soi de Golden Girls, in care eu si prietenele mele ne-am muta impreuna. Cu toate astea, ele s-au dovedit a fi ostil iritate de dorinta mea de a ne inrola in fantezia numita „viata vesnica'. Cind am incercat sa-mi conving o prietena sa renunte la fumat pentru a ne putea astfel retrage impreuna intr-un apartament cochet de linga Cismigiu, si-a dat ochii peste cap si mi-a zis aproape nervoasa: „Eu nu sint ca tine! Nu vreau sa traiesc pina voi ajunge o leguma. Decit tinuta in viata de aparate, mai bine pe lumea ailalta!'.
Citeste continuarea in ELLE Decembrie 2011!