Conexiunea dintre muzica si moda este deja acceptata, iar cea dintre muzica si droguri nu poate fi pusa sub semnul indoielii. Ioana Ulmeanu se intreaba daca tranzitivitatea functioneaza si daca muzica este veriga lipsa dintre droguri si moda.
Un slogan precum „Sex, drugs & rocknroll' a devenit popular si relevant pentru cea de-a doua jumatate a secolului XX pentru ca infatisa trei dintre cele mai importante aspecte si preocupari ale populatiei. Insa sloganul se poate transforma, fara urma de indoiala, intr-un altul la fel de relevant: „Fashion, drugs & rocknroll'. Asta pentru ca, de la o vreme, moda a devenit o insotitoare fireasca a muzicii si a consumului de droguri si a ajuns sa defineasca la fel de bine mersul societatii ca si ele. Mai mult, cele trei au devenit atit de strins legate incit ne este greu sa ne imaginam astazi ca au fost vremuri in care se putea si alfel.
Sfirsitul Belle Epoque
Oamenii poarta haine dintotdeauna, nu e nimic nou in asta, si o vor face intotdeauna. Numai ca, de la un moment in istorie, hainele au capatat ceva mai mult decit functiile lor obisnuite, de protectie si de acoperire a corpului. Ele au ajuns sa defineasca un statut social. Galerii intregi pline de portrete din alte vremuri ii infatiseaza pe membrii nobilimii purtind haine-statement, care sa le arate inca de la prima vedere pozitia sociala remarcabila. Inceputul secolului XX s-a aflat, din punct de vedere vestimentar, sub influenta directa a lui Charles Frederick Worth, primul designer vestimentar adevarat, daca luam in considerare reputatia lui de a le dicta clientelor ce anume trebuie sa poarte si nu de a executa pur si simplu modelele pe care le doreau acestea. Worth a fost cel care a dat tonul pentru o multime de alte case care aveau sa se nasca si sa dicteze pe parcursul unui secol ce anume avea sa se poarte in sezoanele viitoare.
Influenta designerilor in epoca era cu atit mai mare cu cit revistele de moda se aflau abia la inceputuri, dar isi trimiteau editorii la prezentari, iar modelele erau copiate urgent. Numai ca, in curind, femeile aveau sa se gindeasca la ceva mai mult decit haine. Era sfirsitul unei epoci de aur si inceputul alteia, mult mai tumultuoasa. Nu stim inca ce legatura exista intre moda orientala care a invadat garderobele dupa 1910 si consumul masiv de opium, pus, cel putin la vremea aceea, pe seama comunitatilor de chinezi din Statele Unite.
Cert este faptul ca, atunci cind Poiret propunea pantalonii harem, kimono-urile si turbanele care aveau sa le elibereze pe femei de presiunile corsetelor, multe dintre aceste femei erau mari consumatoare de opium. Prima lege care interzicea consumul vreunui drog pe teritoriul SUA era una referitoare la opium, iar motivul pentru care reglementarea a fost facuta a fost acela ca multe femei si tinere fete vizitau casele chinezesti unde se fuma opium si unde erau compromise din punct de vedere moral. Atit moda, cit si consumul de droguri aveau sa isi urmeze caile, mai cu seama ca, dupa razboiul care a dictat pentru o vreme o moda monotona si monocroma, avea sa urmeze epoca jazz-ului, o era legendara, inca regretata de multi. Prohibitia si jazz-ul aveau sa schimbe lumea.
Citeste continuarea in ELLE Octombrie 2011