Am 28 de ani, o relatie stabila si nici o cerere in casatorie la activ. E drept ca in trecut suma acestor parametri ar fi facut sa pluteasca deasupra mea o pancarta pe care sa scrie cu majuscule „Fata batrina – semnul exclamarii'! Adevarul e insa ca nici astazi nu te poti bucura de celibat in voie, mai ales daca esti implicata intr-o relatie care se intinde pe mai multi ani.
O fi institutia casatoriei in declin, dar nu si in cercul meu de prieteni si de rude. E de ajuns sa arunc o privire pe Facebook, unde majoritatea fetelor din generatia mea au trecut deja de faza in care postau poze de la propria nunta la cea in care umplu pina la refuz spatiul virtual cu „pitici, gargarite sau bondarei', ca sa pricep ca am ramas in urma cu evenimentele. Oricum, slava Domnului, nu am mers pina acolo unde a ajuns prietena mea Roxana, care, cu o luna inainte de nunta, a acceptat un job pe un vas de croaziera, abandonind toate planurile de casatorie. Desi job-ul s-a dovedit un fiasco si s-a intors dupa o saptamina, la timp pentru a nu rata nunta, aceasta nu a mai avut loc… Era evident pentru toata lumea, inclusiv pentru mire, de unde izvora spontaneitatea gestului ei: din teama de maritis.
Cei mai mari dusmani ai celibatului sint, de departe, parintii. Cind am fost prima data in vizita la „ai lui', a fost suficient un moment de neatentie la plecare pentru ca „mama soacra' sa ma prinda singura si sa ma intrebe parinteste: „Daca va intelegeti asa de bine, de ce nu va luati si voi?'. Am indrugat un „Dar ne cunoastem de trei saptamini!!!' si l-am amenintat pe prietenul meu ca, daca ma mai lasa vreodata singura cu ea, nu mai calc pe acolo. De atunci nu s-a mai adus vorba de casatorie. De altfel, pentru ca nu vor sa te supere, parintii nu pronunta niciodata cuvintul „nunta' in preajma ta, desi vorbesc incontinuu despre asta.
Cititi continuarea in ELLE Iulie 2011!