Satula de apatia ce se instaleaza la fiecare inceput de an si minata de curiozitatea descoperirii unei noi „terapii“, Alina Baisan a incercat sedintele de lifecoaching!
Sint sigura ca ti s-a intimplat si tie sa astepti trecerea orelor la birou, cufundata intr-o plictiseala bolnavicioasa. Sau sa iti propui sa faci mai multe in timpul tau liber si sa esuezi privind una dupa alta emisiunile preferate de pe Travel & Living. Si uite asa, intr-o dulce inertie, sa ajungi la capatul saptaminii fara sa fi realizat nimic important. Daca toate acestea se aplica si in cazul tau, s-ar putea sa ai nevoie de lifecoaching.
Vero e instructoarea mea de yoga, o femeie pe care am vazut-o de cele mai multe ori in colanti, facind spagatul si stind in cap. Nu e de mirare ca am avut un soc atunci cind am intilnit-o intr-un restaurant unde iau masa corporatistii, intr-o tinuta foarte business. Pentru prima data, m-am intrebat cu ce se ocupa atunci cind nu preda yoga. Mi-a inminat o carte de vizita pe care scria developmental coach! Cine are nevoie de asa ceva, mi-am spus, si mai ales cine e dispus sa plateasca pentru asemenea servicii?!
Impinsa de curiozitate, m-am programat la ea, la o sedinta de lifecoaching. Pentru mine, prima intilnire de acest gen a fost ca atunci cind te duci la spital pentru un control de rutina si-ti descoperi o boala grava. Timp de o ora, am turuit incontinuu despre frustrarile mele materiale, despre cum las timpul sa treaca pe linga mine, despre cum mi-am neglijat infatisarea atit de multa vreme si despre multe altele… Singurele momente in care m-am oprit din vorbit au fost acelea cind a trebuit sa raspund unor intrebari pe care, sincer, nu mi le-am pus niciodata: „Ce crezi tu ca meriti in acest moment?'; „Ce faci tu pentru tine?'; „Daca ar fi sa visezi, ce anume ti-ar aduce libertatea pe care o cauti?'.
Hmmm… Iata niste intrebari pe care nu le-am auzit niciodata de la mama sau de la prietena mea cea mai buna. Pe cit de banale, pe atit de rar le intilnesti in viata de zi cu zi. De multe ori ne trezim plingindu-ne de tot ce se intimpla in jurul nostru, dar adevarul e ca nici noi nu facem nimic pentru a schimba lucrurile. „Iti trebuie curaj sa fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume', ma asigura Monica Grigoriu, membra a Comitetului Executiv al Asociatiei Romane de Coaching. „Coaching-ul poate provoca un disconfort initial, care duce la o lipsa de incredere in acest demers, care reflecta, de fapt, neincrederea in propria capacitate de a duce o viata asa cum ti-o doresti. Citeodata, conservarea problemei pare cea mai buna solutie… pentru o victima.'
Citeste continuarea in Elle Februarie!