ELLE BEAUTY: Ce se intampla sub ochii tai

La petreceri, cind era machiata ca la carte, atragea toate privirile din incapere, iar barbatii roiau in jurul ei ca moliile. Ochii albastri ii scaparau, pielea ei alba stralucea ca dimineata, iar eu ma simteam atit de norocos ca e iubita mea! Se distra la culme punindu-ma pe jar, flirtind cu nerusinare. O percepeam salbatica, independenta… pina si personalitatea ei avea o efervescenta molipsitoare', imi povestea despre fosta lui, cu patos si nostalgie sadica, un iubit din timpul facultatii. „Observam fascinat ce efect avea asupra oamenilor. Si asupra mea. Abia asteptam sa se termine petrecerea si sa ramin doar cu ea. Insa cind ajungeam acasa, toata pasiunea acumulata se ducea pe apa simbetei de indata ce se demachia. Iar ochii ei stralucitori si jucausi se umpleau brusc de tristete cind isi dezvaluia cearcanele adinci si mov. Nu pot sa spun ca o iubeam mai putin in acele momente, din contra. Dar fara masti imi inspira in primul rind mila, parea neajutorata si chinuita. Poate din cauza asta ma simteam ca un netrebnic de fiecare data cind ii greseam. Pentru ca nu stia sa ma mustre decit cu privirea de inteleapta, cu rame violet.'

Pe cind el mi se confesa ca la psiholog (sau mai rau), ca si cum am fi avut o relatie platonica, pe mine ma bintuiau cu totul alte emotii. Pe de o parte, imi doream sa devin si eu make-up artist de teatru si film, ca fosta lui, si sa atrag toate privirile, poate asa m-as fi ales si cu personalitatea magnetica de etalat la ocazii, gindeam eu. Pe de alta parte, eram revoltata sa vad cu ce lejeritate nuantata de misoginism imi vorbea despre o femeie de care, probabil, inca era indragostit. Bineinteles, eram putin geloasa, dar imi trecea repede pentru ca, deh, era artist si ma obisnuisem cu patetismele lui. Dar mai presus de toate eram fericita ca pe mine nu ar fi putut nimeni sa ma descrie asa – tenul meu era luminos, neted, perfect. In pofida a tot, ii devoram istorisirile cu aviditate deoarece nu apucasem sa traiesc prea multe experiente de acest gen. Dar, hei, pe atunci nici cearcane nu aveam!

Acum nu mai pot sa ma pling. Am reusit sa adun citeva frinturi de basme cu printi si balauri, demne de transmis nepotilor. Si odata cu ele (sau din cauza lor) au rasarit sub ochii mei, atunci cind nu eram atenta, acele umbre stranii ce stau marturie pentru noptile de veghe, stresul cotidian si scurgerea inevitabila a nisipului din clepsidra. OK, inca nu am ajuns in stadiul in care cearcanele mele sa fie personaj de melodrama. No way! Dar pentru asta trebuie sa multumesc mostenirii genetice, nici pe departe stilului meu de viata, care e destul de trepidant.

Insa vad cum clepsidra fatidica se incapatineaza sa mi-l echilibreze cu forta, iar daca ii rezist, ma ameninta sa-mi grabeasca virsta biologica. Oare cine va ceda? Suspansul ma omoara. Insa pina sa ajung la deznodamint, trebuie sa marturisesc ca am scris acest articol in special pentru fetele care privesc lumea prin ochi de panda, indiferent daca se surmeneaza sau nu, care se trezesc cu ochii umflati, ca si cum ar fi plins, si in cele mai fericite zile. Dar mai ales pentru cele care nu isi imagineaza viata fara anticearcan. Nu ma intelege gresit, iubesc fardurile si tot ce inseamna ele. Dar dupa cum sustinea recent intr-un workshop de beauty Alexandra Iliuta, trainer acreditat CNFPA si tehnician nutritionist, sa-ti maschezi cearcanele este ca si cum ai matura mizeria si ai depozita-o sub pres. Pentru ca ele pot trada anumite afectiuni, nevoi ale organismului, sint un vestigiu al virstei sau al unei predispozitii genetice.

Citeste continuarea in ELLE OCTOMBRIE 2012!
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK