Am intalnit-o pe Uma Thurman la Milano, la hotelul Bulgari. Am fost asteptata in lobby-ul hotelului si condusa cu un lift privat care si-a deschis usile fix in apartamentul prezidential, casa Umei pentru cateva zile. Se afla la Milano pentru lansarea calendarului Campari, un proiect grandios care o are ca protagonista in acest an. Cele 12 fotografii o infatiseaza pe actrita in niste ipostaze spectaculoase care au ca tema cele mai importante petreceri din intreaga lume, fie ca e vorba de Revelionul de la Rio, de un tango in Argentina sau festivalul primaverii din Beijing… Un proiect care celebreaza bucuria de a trai, de a te simti bine, de a calatori, de a te distra.
O vazusem deja in acea zi pe Uma Thurman la conferinta de presa. Purta o rochie rosie, cu maneci lungi, cu talia foarte bine marcata, iar fusta in clos ii ajungea pana in dreptul genunchilor. Avea parul coafat in asa fel incat as fi jurat ca este scurt. Prima impresie a fost exact cea preconizata: o prezenta impunatoare, charismatica, o frumusete atipica, o femeie care-si arata varsta doar pentru ca nu este obsedata de ea.
In apartamentul ei insa, in care am pasit timid si, nu stiu de ce, am simtit chiar ca rosesc atunci cand mi s-a adresat, am descoperit-o altfel. Imbracata mult mai casual, cu o pereche de pantaloni din piele, cizme pana la genunchi, un pulover si o vesta pe deasupra (mi-a marturisit ca este ingrozitor de friguroasa), cu parul lasat sa curga pe umeri, parea mult mai tanara si mai proaspata decat dimineata, la conferinta de presa. Cred ca se si simtea mult mai bine in pielea ei, cu toate ca n-as spune ca este genul timid, care sa se fastaceasca in fata unei multimi. Doar ca, atunci cand ai zeci de camere directionate spre tine, reporteri si ziaristi care vor sa te iscodeasca pana la ultimul fir de par, este posibil ca stresul sa iasa uneori la iveala. Probabil ca asta s-a si intamplat in timpul conferintei de presa, cand la intrebarea unui jurnalist spaniol despre momentul de flamenco pe care l-a simulat intr-una din fotografiile calendarului, Uma a raspuns referindu-se la tango, dans care a fost si el ilustrat, de altfel, in calendar.
Am inceput discutia cu ea intreband-o de perioada adolescentei, pe care a petrecut-o in mare parte in India, in Himalaya, si cum anume a influentat-o educatia budista pe care a primit-o de la parintii ei. „Este greu de spus in ce fel am fost influentata, parintii mei sunt budisti, e adevarat, doar ca eu nu sunt o persoana religioasa, sau cel putin nu sunt practicanta. Am fost insa crescuta de niste oameni care au o pasiune foarte mare pentru cunoastere, in general, si pentru invatatura – mai ales tatal meu, care este profesor tibetolog. Cred ca asta am mostenit de la ei, o sete infinita de a cunoaste, de a evolua, de a continua sa muncesti si niciodata sa nu termini, pentru ca asta trebuie sa fie un proces continuu.
„Am citit ca tatal tau este un apropiat al lui Dalai Lama, i-am spus eu (si mai stiam ca si Uma a petrecut mult timp in preajma lui), dar mi-a raspuns, cu aceeasi discretie, ca tatal ei se implica si lupta in numele tibetanilor, ca asta este parte din vocatia lui. „Cum de nu ai devenit budista, cum de nu practici budismul?, am intrebat-o curioasa, neintelegand de ce este atat de discreta in privinta background-ului ei cu totul special, pe care probabil orice alta vedeta l-ar fi transformat intr-un subiect de presa.
„Am prea mult respect pentru ceea ce inseamna aceste lucruri ca sa spun despre mine ca sunt budista. Asta nu inseamna ca nu am o puternica latura spirituala, ca nu am credinta. Am foarte multa credinta in mine si cand viata te incearca nici nu stiu cum ai putea sa faci fata fara credinta. O intreb imediat daca mediteaza sau practica yoga. „Incerc sa invat sa meditez si da, practic yoga cand am timp.
Page: 1 2