Teo Trandafir vorbește despre momentele grele din viața sa

Teo Trandafir a vorbit despre momentele grele prin care a trecut în urmă cu 10 ani și despre modul în care acestea i-au schimbat viața.

În urmă cu zece ani, Teo Trandafir a trecut prin momente extrem de dificile, fiind la un pas de a-și pierde viața. Aceasta a mărturisit pentru revista Viva că acea perioadă i-a oferit o lecție importantă de viață și că a ajutat-o să aprecieze mult mai mult fiecare moment.

„Am ajuns la concluzia că cea mai valoroasă lecție este să nu fii bolnav, să te menții sănătos. Am învățat, într-adevăr, ceva despre care chiar recent vorbeam cu cineva. Acum trăiesc intenționat, trăiesc pentru că vreau. Înainte trăiam pentru că așa trebuia. Acum știu ce vreau cu mine. Că se va întâmpla sau nu, este altă discuție”, a povestit Teo Tradafir.

Prezentatoarea TV a mărturisit și că, în ciuda perioadei dificile, relația sa cu divinitatea nu s-a alterat deloc, ci din contră, a devenit mai puternică. „I-am mulțumit lui Dumnezeu că nu a fost copilul meu. Motivul a fost pur egoist. Dacă Maiei i se rupe o unghie, eu sufăr ca un câine. Nu aș fi putut supraviețui dacă i s-ar fi întâmplat copilului meu ceva rău. Ar fi fost două vieți în joc. Așa a fost cea mai bună variantă, ca de obicei, aleasă de Dumnezeu, și nu s-a pierdut niciuna.”

Teo a mai povestit și că în ultimii zece ani, viața sa a luat o cu totul altă turnură.

„Am înțeles că nu mai sunt același om, că nu mai pot face aceleași lucruri, că nu voi mai fi niciodată cine am fost, că mintea mea nu va mai fi niciodată aceeași, sentimentele mele la fel. Lista de prieteni nu am modificat-o eu, s-a modificat singură. Nimeni nu își face curat în lista de prieteni, ei se triază singuri. În momentul în care, aflat la necaz, nu sare nimeni să te ajute, înseamnă că este problema ta. Nu am fost dezamăgită, pentru că nu m-am amăgit. Nimeni nu-mi spusese că va sări să mă ajute dacă pățesc ceva. Cum să te dezamăgească cineva care nu ți-a promis nimic, nu îți datorează nimic? Pe lumea asta nimeni nu datorează nimic nimănui. Oamenii nu sunt obligați să te amăgească, să te ridice în slăvi. E clar că am făcut ceva bun, dacă, în secunda când nimeni nu îmi datora nimic, a sărit un om și m-a salvat, a mai sărit un om și m-a ajutat, a mai sărit un om și m-a angajat. Dacă m-aș fi purtat urât cu toată lumea, m-aș fi gândit numai la mine și la faptul că omenirea îmi datorează mie, și eu ei – nu, nu ar fi sărit nimeni și viața mea, într-adevăr, s-ar fi schimbat la 180 de grade. Viața mea este mai bună acum decât era înainte.”