Sophie Marceau sau viata de-adevaratelea

 Cind Sophie Marceau a vazut pozele ce urmau sa apara in revista, a pus degetul pe ridurile de expresie din jurul ochilor si a spus: „Va rog sa nu le retusati, sint foarte bine asa'. Actrita preferata a francezilor, despre care Dominique Besnehard, agentul starurilor, a afirmat ca „este inscrisa in genele Frantei, impreuna cu Turnul Eiffel si Johnny Hallyday, este o actrita care stie diferenta dintre meserie si viata reala, un monstru sacru care ne-a repetat, in timpul interviului: „Eu nu traiesc prin rolurile pe care le joc'.

Pentru ea, viata nu inseamna sa se ascunda dupa imagini false, retusate, sa se creada superioara celorlalti, sa stea intr-un turn de fildes, de unde sa priveasca muritorii. si totusi, fetiscana asta frumoasa de pica are toate motivele sa se creada perfecta!

De ce nu o face? Poate ca o poarta inca in sufletul ei pe micuta Vic, lansata in lumea cinematografului inca de la 13 ani, plina de prospetime si spontaneitate. La care se adauga dorinta extrem de puternica de a fi cit mai aproape de adevar, mereu in slujba realitatii. Rezultatul acestui amestec este o femeie profunda si simpatica, nelinistita si hotarita. Care isi pune intrebari in timp ce ne raspunde noua, inca incercind sa-si dezlege propriul mister.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce?

Sophie Marceau: Sintem actori, nu papusi de ceara care nu imbatrinesc. Inaintarea in virsta face parte din munca de actor, iar ridurile date de viata, va rog sa imi scuzati cliseul, sint importante, caci noi jucam din experientele perso­nale, din sentimentele traite. Ridurile arata ce am trait pina acum si am trait prea multe (ride) ca acum sa vina cineva si, hop, sa mi le stearga.

Nu, nu! Ia imaginati-va ce-ar spune oamenii la cinema: „Hm, ce ciudat, in fotografii parea mult mai tinara'. Am poze in care seman cu toata lumea si toti seamana cu mine. Tocmai am terminat un film in care efectele speciale m-au transformat in Monica Bellucci. Uneori nu ma recunosc: o sprinceana subtiata, alta forma a ochiului si esti altcineva.

Este incredibil, dar identitatea noastra este foarte fragila, tine de astfel de detalii minore… Pe de alta parte, de indata ce revenim la miscare, la film, totul se schimba – cind rid, ma recunosc imediat, chiar daca am ochii Monicai. Este usor de domeniul SF.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce?Dar tentatia intineririi, a stergerii anilor…

S.M.: Nu ma deranjeaza faptul ca unii aleg sa isi trateze chipul ca pe o marfa – la urma urmei, fata e o parte din corp, pe care putem vedea efectul trecerii timpului… sau putem alege sa nu-l vedem. Dar recunoastem oamenii dupa expresie, nu dupa numarul si forma ridurilor, iar o fata imobila ne transforma in altcineva, nu mai sintem noi insine.

Sigur, nu ma bucur ca imbatrinesc, fac eforturi, am grija de mine, dar nici nu-mi doresc sa arat cu douazeci de ani mai tinara. Mi se pare un joc periculos si, in plus, cu cit imbatrinesc, cu atit ma simt mai bine.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce?Lumea te stia mai plinuta, iar acum esti foarte slaba. E o schimbare pe care ai simtit-o si la nivelul personalitatii?

S.M.: Am trait multa vreme intr-o bula de sticla, speriata de lumea exterioara, care vedea in mine femeia care trebuia sa reuseasca in viata. Atunci, kilogramele in plus ma protejau. Dar acum nu mai am nevoie de ele (sau poate am mai putina nevoie), am revenit la corpul din adolescenta, corp osos, nervos, corp de sportiva. Este un semn clar ca ma simt mai bine in corpul meu.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce?Observam azi ca supra-expunerea duce la pierderea iubirii din partea publicului. Cota ta de iubire este la limite maxime. Cum explici acest fenomen? Sa fie oare discretia ta de vina?

S.M.: In viata reala sint o pudica, nu vorbesc usor despre problemele perso­nale, sint chiar destul de tematoare. si lupt cu mine insami ca sa nu mai fiu asa. Cred ca publicul ma iubeste pentru ca ma cunoaste de cind eram foarte mica, din copilarie. Oamenii isi retraiesc copilaria atunci cind ma vad in La Boum. S-a creat o legatura speciala intre mine si ei.

Ma amuza intilnirile cu adolescentii care vad acum filmul – li se pare ca seman cu personajul principal, dar apoi imi spun „doamna Marceau. Sint total derutati. stiu ca publicul imi poarta un fel de respect amestecat cu tandrete. si nu sint extrem de deschisa, nu povestesc in toate ziarele despre viata mea intima, despre ce avere am, despre proiectele la care lucrez.

Dar cred ca, totusi, ramin accesibila. Iar faptul ca fac roluri destul de diferite este un semn pentru public ca nu caut succesul cu orice pret. Poate ca oamenii simt si ei ca nu ii oblig sa faca ceea ce fac eu, ca libertatea este reciproca.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce? Daca ne luam dupa discursul ratat de la Festivalul de la Cannes, din 1999, si dupa breteaua de la rochie, care a alunecat cind tocmai urci treptele, am putea deduce ca nu prea iubesti mediul cinematografiei… Cel putin aceasta ar fi parerea unui psiholog, care ar categorisi cele doua intimplari drept acte ratate.

S.M.: Nu-mi place sa fac parte dintr-un mediu! Am doar nevoie sa simt ca fac parte dintr-un mediu anume, dupa care o iau la fuga. Nu-mi place ideea de grup, dar, in acelasi timp, iubesc echipele de pe platourile de filmare, familiile care se creeaza in lumea cinematografiei. Am nevoie de sentimentul de apartenenta, dar, odata obtinut, acelasi sentiment ma sperie. Trebuie sa ma pun mereu sub semnul intrebarii. Asa sint eu, plina de contradictii!

La inceput, am cerut cu toata puterea acea parte a identitatii care imi fusese trecuta sub tacere: apartenenta sociala. Intrasem la 13 ani in aceasta lume, veneam dintr-un mediu modest, de suburbie, iar aici era alta lume – oamenii rideau mereu, nu aveau probleme materiale, erau toti fiica sau fiul cuiva cunoscut, se cunosteau intre ei. Eu nu aveam codurile, cheile acestei lumi, iar lumea nu a fost blinda cu mine: a trebuit sa ma descurc singura.

Locuiam intr-o suburbie si veneam in fiecare zi cu metroul in Paris, iar seara ma intorceam acasa singura, tirziu. Nu aveam haine, pentru ca parintii mei nu isi permiteau sa dea banii pe asa ceva, deci pozam in hainele de strada! socul a fost brusc, dar, din fericire, sint o luptatoare, am fost crescuta de parinti muncitori si curajosi. Aveam si am si acum impresia ca nu fac parte din aceasta lume favorizata. Dar nu sint singura si, de fapt, nici nu vreau sa intru in acest univers.

Uneori, ca sa il citez pe Vincent Lindon, „sint aproape uricioasa'. Se poate, dar eu asa functionez bine, in conditii dificile, de conflict. Azi, insa, sint inconjurata de mai multi oameni in care am incredere, de oameni cu calitati reale.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce? Celebritatea tulbura echilibrul familial?

S.M.: Schimbarea mediului este sinonima cu aruncarea unei bombe nucleare: regulile din familie sint date peste cap, toata lumea este destabilizata, cei apropiati se simt inutili si au impresia ca nu le mai apartii. Sigur, am avut conflicte, momente cind fiecare traia cu impresia ca are dreptate absoluta, apoi momente cind cadeam la pace. Norocul nostru a fost ca fiecare avea propriul mod de viata, propria libertate, si ca respectam spatiul celorlalti.

ELLE: Ce i-ai spune fetei tale adolescente daca miine ti-ar spune ca vrea sa se faca actrita?

S.M.: Un „nu' catego­ric! Nu sint un exemplu bun, caci in meseria asta putini sint cei care rezista atita vre­me fara pauze. Iar copiii mei au deja un bagaj pe care eu nu il aveam nici la 30 de ani, au ca­latorit, au citit, au ascultat, au vor­bit, sint relaxati, extro­ver­titi. Eu asteptam cu sufletul la gura sa se mai intimple ceva in suburbia in care locuiam. Nu stiam ni­mic despre restul lu­mii. Dar eram o fiinta cu picioa­re­le pe pa­mint.

ELLE: Exista o latura cruda a celebritatii?

S.M.: Sigur, exista mereu pericole, trebuie sa te protejezi, altfel celebritatea iti ia mintile fara sa-ti dai seama. Exista riscul de a te rupe de micile detalii ale vietii, de a incepe sa traiesti intr-o lume falsa, care nu are legatura cu existenta reala, o lume in care e de ajuns sa-ti doresti ceva si acel ceva a si aparut! (poc­neste din degete)

Timpul joaca un rol important in viata noastra, el ne da sansa de a intilni oameni, de a face lucruri nebanuite. Ei bine, cind esti celebru, totul este planificat dinainte, cu un singur scop: sa-ti mentii statutul de celebritate – stii cu ce ziarist te intilnesti, ce haine imbraci, cu ce actor joci (se stie si ca intre voi doi se va naste o idila mediatica!).

Asta nu e viata! Iar eu fac eforturi ca sa nu ma las prinsa in capcana: evit evenimentele mondene, nu vreau sa am un stil anume, prefer sa iau lucrurile asa cum vin.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce? Poate iubirea sa reziste intr-un astfel de sistem?

S.M.: E greu de zis, dar e clar ca intrebarea i se adreseaza adultei Sophie Marceau. Cred ca la 40 de ani stim mai bine cum functioneaza un cuplu decit la 20. De fapt, totul este mai bine la 40 de ani. Eu am nevoie sa impartasesc totul si admir fara limite cuplurile puternice, cuplurile care lucreaza impreuna, gen Christo si sotia, Simone de Beauvoir si Sartre, sau altii ca ei.

Mi se pare ciudat sa incerci sa nu lucrezi in acelasi domeniu cu partenerul. De ce nu? Poate din teama de dorinta de emancipare fata de acesta? Eu am, de pilda, viata mea personala atunci cind scriu – e o viata plina, bogata, in care nu simt nevoia de pauza de respiro. Imi place parteneriatul total, 24 de ore pe zi, iar barbatul cu care traiesc este pentru mine un alter ego si cel mai bun prieten pe care il am!

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce? Ti-ar placea sa faci un copil cu Christophe Lambert, partenerul tau de viata?

S.M.: Da, mi-ar placea, dar nu o sa-l fac. si spun asta cu durere in suflet, insa stiu ca un al treilea copil mi-ar solicita un timp pe care nu il am. si nu vreau sa fac un copil de care sa nu ma pot ocupa.

ELLE: Ai decis sa nu ti se retuseze toate ridurile de pe fotografii. De ce? Esti fericita?

S.M.: Da, din nenumarate motive, dar nu vreau sa spun asta cu voce tare. Sint fericita cu copiii mei, in primul rind. Apoi, sint fericita cu viata pe care o am, chiar daca simt ca mai trebuie sa cresc. Fac trei sau patru filme, muncesc mult, calatoresc, dar nu pun niciodata copiii pe locul doi, dupa munca.

Ma trezesc devreme, ii duc la scoala, seara stau si lucrez pina tirziu, am viata clasica a unei femei cu doua norme! Sigur, sint privilegiata datorita meseriei pe care o am! Singurul lucru dupa care tinjesc este somnul – mi-ar placea sa dorm dimineata pina tirziu, dar nu-mi permit, prefer sa fiu o mama grijulie!

Sophie &Chaumet
Sophie Marceau este noua magine a Casei Chaumet, iar fotografiile alese pentru acest material fac parte din cea mai recenta campanie Chaumet, „LEmpire des Sentiments („Imperiul Sentimen­telor).
Produsele Chaumet se gasesc in Romania in reteaua magazinelor Helvetansa.

Isabelle Maury
Traducere si adaptare de Nicoleta Dascalu

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK