Serena Williams, declarații cutremurătoare despre cum s-a aflat la un pas de moarte și ce a făcut ca să se salveze

Serena Williams a detaliat într-un eseu complicațiile pe care le-a suferit la nașterea fiicei sale, Olympia, și multiplele operații care i-au salvat viața.

Serena Williams a povestit, într-un eseu publicat de ELLE USA, circumstanțele nașterii fiicei sale, Alexis Olympia, complicațiile care i-au urmat și eforturile pe care a fost nevoită să le facă pentru a-i convinge pe medici că e în pericol să-și piardă viața în urma unei embolii pulmonare.

Considerată de mulți drept cea mai mare sportivă a lumii, Williams și-a câștigat ultimul trofeu de Grand Slam, la Australian Open, în vreme ce era însărcinată, aflând acest lucru chiar înaintea turneului. În eseul pe care l-a scris, aceasta a povestit parcursul sarcinii și felul în care pauza de la competiții pe care i-a permis-o acest eveniment din viața ei a făcut-o mai relaxată și curioasă să își întâlnească fiica.

Nașterea, însă, nu a fost una deloc simplă, așa cum Williams a mai declarat și în trecut. Ea a încercat o naștere vaginală, însă după ce travaliul s-a prelungit, medicii au decis că va fi nevoită să treacă printr-o intervenție de cezariană, dat fiind faptul că rata bătăilor inimii fătului scădea alarmant. De asemenea, Serena a povestit cu onestitate și că, contrar poveștilor pe care le auzise, nu a simțit o conexiune cu fiica ei în timpul sarcinii. Legătura dintre cele două a început să se dezvolte după naștere, în prima noapte pe care sportiva a petrecut-o alături de fiica ei.

CONȚINUT VIDEO ELLE

A doua zi, însă, Serena Williams a început să aibă dureri pe care le-a asociat imediat cu istoricul ei medical, care arată o predispoziție la formarea de cheaguri de sânge, o afecțiune pe care a depistat-o în 2010 și care i-a mai cauzat în trecut probleme de sănătate. Astfel că, la o zi după naștere, a început să insiste să primească o perfuzie cu heparină. Cadrele medicale i-au spus că administrarea acestui tip de tratament ar conduce la sângerări, în vreme ce Serena nu își mai putea mișca corpul. O criză de tuse i-a rupt operația, așa că a fost nevoie de o intervenție pentru a o coase din nou.

Accesul de tuse, s-a dovedit ulterior, se datora, așa cum simțise Williams, unei embolii, o arteră fiindu-i complet blocată de un cheag de sânge. De asemenea, medicii au descoperit și că aceasta avea un hematom în abdomen, și că multiple cheaguri începeau să se formeze. „Am avut o a doua operație (…) Când m-am trezit, în salon erau părinții și socrii mei și eu simțeam că mor. Încercau să-mi vorbească și tot ce puteam să gândesc era: ‘O să mor, o să mor. Doamne Dumnezeule!’ Am crezut că îmi voi pierde cunoștința, dar cumva m-am ridicat și m-am dus într-o altă încăpere, pentru că nu voiam să se îngrijoreze mama. Nu voiam să mă audă, este persoana cu cele mai multe griji din lume.”

Williams a povestit apoi că a fost nevoie să convingă cadrele medicale că are nevoie de o investigație imagistică cu un computer tomograf: „Am vorbit cu asistenta. I-am spus: ‘trebuie să îmi scanați ambii plămâni și îmi trebuie o perfuzie cu heparină’. Ea mi-a spus: ‘Cred că toate medicamentele te fac să delirezi.’ I-am spus: ‘Nu, îți spun ce îmi trebuie: am nevoie de investigația asta imediat. Și vreau să fie făcută cu substanță de contrast.’ Trebuie să fi pronunțat greșit, pentru că mi-a spus că trebuie să mă odihnesc. Dar am insistat: ‘Îți spun, am nevoie de asta.’ În cele din urmă, l-a sunat pe medicul meu, iar ea a insistat să verificăm. M-am luptat pentru asta și am obținut investigația. Îi sunt atât de recunoscătoare. Evident, aveam un cheag în plămâni și au trebuit să îmi insereze un filtru în vene care să spargă cheagul înainte ca acesta să ajungă la inimă. Deci operația numărul 3. Un alt lucru pe care nu îl știam: atleții au vene mari. Am fost anesteziată multă vreme pentru că nu găseau un filtru potrivit.” O nouă complicație a dus, apoi, la încă o intervenție chirurgicală, sportiva având în final nevoie de șase săptămâni pentru a se recupera.

Williams a ținut să împărtășească și motivul pentru care a dorit să facă publică această poveste. „În SUA, femeile de culoare au un risc de trei ori mai mare să moară în timpul nașterii decât femeile albe. Multe dintre aceste decese sunt considerate lucruri care ar fi putut fi prevenite, de către experți. Pentru mine, faptul că am fost ascultată și tratată corespunzător a făcut diferența dintre viață și moarte. Știu că acele statistici ar fi diferite dacă sistemul medical ar asculta experiențele fiecărei femei de culoare.”