Salwa Al Neimi. Erotismul ascuns

Salwa Al Neimi este prima scriitoare care indrazneste sa scrie un roman erotic in limba araba. „Araba este limba sexului, spune ea, si argumenteaza cu citate din ginditori arabi de prestigiu incontestabil, precum Ahmad al-Tifachi, Ibn Arabi sau Ali Ibn Nasr, sau apeleaza chiar la vorbele Profetului insusi: „Sexul este un dar divin.

Publicata in 2007 in limba araba si tradusa anul trecut in limba lui Sade, apoi in alte 17 limbi si, iata, acum si in româna, Proba mierii (proaspat aparuta la Editura Trei) este un amestec de confesiune li­ber­tina si eseu intelectual care celebreaza placerea feminina aplecindu-se, in acelasi timp, asupra unei parti a literaturii clasice arabe prea putin cunoscuta in zilele noastre. Sexul nu era un tabu in lumea musulmana a secolelor XV-XVI, dupa cum reiese din scrierile epocii. Din contra. Iar Islamul nu este o religie rece si represiva, ci una a placerii. Lucru care pare greu de crezut astazi, nu-i asa?

Mai mult, scriitoarea (care locuieste la Paris si lucreaza la LInstitut du Monde Arabe) sustine ca ideea ca sexul si corpul ar fi murdare a patruns in lumea islamului din Occident… Desigur, putine sint tarile arabe care nu au interzis Proba mierii. Dar ce mai inseamna asta in epoca Internetului?

Intr-o discutie pe care am avut-o cu Salwa Al Neimi la Tirgul de Carte de la Frankfurt, scriitoarea ne-a martu­risit ca primeste scrisori de la cititori din tarile in care cartea sa este interzisa. Va propunem, asadar, o intilnire cu o femeie care are curajul de a spune cu voce tare lucruri pe care altii doar le soptesc.

ELLE: Cum ati descoperit textele clasice ale literaturii erotice arabe?

Salwa Al Neimi: Este o poveste lunga. Eu am studiat limba si literatura araba si am fost intotdeauna pasionata de textele vechi, textele clasice ale acestei lumi. In adolescenta am facut cunostinta cu primele tratate de erotism… si, asemeni eroinei din roman, am inceput sa citesc pe ascuns literatura erotica. Am continuat acest tip de lecturi si la virsta adulta – si chiar m-am specializat in acest domeniu –, dar recunosc ca tot pe ascuns citeam.

Abia mult mai tirziu am inceput sa vorbesc deschis despre lite­ratura erotica de limba araba si am inteles ca intelectualii din lumea araba, desi citesc foarte mult, nu cunosc acest tip de literatura. Iar eu purtam in mine de aproape 20 de ani acest bagaj de cunostinte adunat din tratatele de erotism si din literatura erotica citita de-a lungul timpului… Nu stiam ce voi face cu toata aceasta informatie, dar stiam ca vreau sa o folosesc. Asa am ajuns sa o cristalizez intr-un roman…

ELLE: Cit este de accesibila literatura erotica cititorilor din lumea araba?

S.A.N: Pina acum 15 ani nu se putea cumpara literatura erotica… Sigur, existau astfel de carti, dar ele se vindeau pe ascuns… In ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat, au aparut edituri care au reeditat aceste carti, dar problemele apar in momentul difuzarii – la tirgurile de carte, acestea sint vindute pe ascuns, iar pentru a le putea expune in librarii editorii le schimba titlurile originale. E un fel de joc de-a v-ati ascunselea…

Vreau sa subliniez ca aceste tratate de erotism sint de o frumusete rara, iar autorii lor sint specialisti in religie, exegeti ai Coranului, nu autori marginali. Sint oameni extrem de autorizati in acest domeniu. De pilda, Firdousi, pe care il citez si eu in carte, este autorul uneia dintre cele mai importante lucrari de exegeza a Coranului, lucrare studiata in toate scolile musulmane. El arata cum, conform invataturilor Coranului, corpul si sexul nu erau motive de rusine, ci erau modalitati de celebrare, de bucurie. Citindu-l pe Firdousi intelegem ca Islamul nu este auster si represiv, ci este o religie a placerii.

ELLE: E destul de greu de acceptat aceasta idee, daca ne gindim la situatia actuala din lumea araba…

S.A.N: Eu vorbesc despre carti scrise in secolele XV-XVI, perioada care a reprezentat momentul de apogeu in dezvoltarea culturii si filosofiei arabo-musulmane. A urmat o perioada de degradare, in care nu au mai existat filo­sofi, ginditori, in care, putin cite putin, a disparut tot ce in­semna gindire libera. Iar ceea ce se intimpla azi in societatea araba nu are nimic de-a face cu adevarata cultura si religie musulmana.

ELLE: De ce credeti ca s-a ajuns aici?

S.A.N: Sigur, putem gasi tot felul de explicatii, putem intra in politica, dar nu cred ca e cazul. Pe mine ma intereseaza in primul rind romanul meu, modul in care este citit de oameni provenind din diferite culturi. Iar cititorul meu este, in primul rind, un cititor arab, asa ca am pus accentul pe aceste tratate vechi, pentru a-l face sa descopere libertatea care exista in cultura si religia sa.

Personajul narator din cartea mea este o femeie libera, care locuieste in Occident si isi traieste sexualitatea fara complexe. Dar aceasta libertate sexuala nu vine doar din faptul ca se afla in Occident, ci si din mostenirea ei arabo-musulmana. si cred ca acesta a fost elementul care a socat lumea araba – faptul ca leg libertatea corpului, libertatea placerii, de cultura arabo-musulmana.

ELLE: Nu e putin ciudat faptul ca o astfel de carte este scrisa de o femeie si nu de un barbat?

S.A.N: Mie nu mi se pare ciudat… Am scris cartea in mod natural, asa cum scrisesem mai inainte poeme, nuvele, in care vorbeam despre acelasi subiect, care este centrul intereselor mele. Nu stiu daca un barbat poate scrie asa ceva si nu eu sint cea care trebuie sa raspunda la aceasta intrebare. Procesul de scriere a fost unul firesc si nu m-am gindit nici o clipa ca voi provoca un soc in lumea araba sau ca voi avea atita succes in Occident.

ELLE: V-ati gindit vreodata ca ati putut scrie aceasta carte tocmai datorita distantei pe care o aveti acum fata de lumea araba? Ca, de fapt, doar de aici, din Occident, vedeti si intelegeti mai bine anumite lucruri?

S.A.N: Sigur ca da, mai ales ca am trait in Franta mai mult decit in tara mea natala, Siria. Dar ideea cartii este ca aceasta libertate exista deja in naratoare, inainte de contactul ei cu lumea occidentala. Isi terminase studiile intr-o tara araba, iar influenta occidentala nu a facut decit sa dezvolte, sa scoata la iveala aceasta libertate. Si eu seman, pe undeva, cu ea, deoarece si eu traiesc de multa vreme in Occident, stiu ce literatura se scrie aici si nu cunosc interdictia de a vorbi despre sexualitate.

Ceea ce a socat in cartea mea nu a fost doar faptul ca subiectul central este sexul. Daca nu as fi facut referire la tratatele de erotism, atunci probabil s-ar fi spus ca e vorba despre o tinara musulmana care traieste in Occident, care nu mai are nici o legatura cu traditiile si cultura arabo-musulmana, deci nu ne intereseaza. Sigur ca viata in Occident nu a facut decit sa-mi intareasca si sa imi subli­nieze aceasta libertate – libertatea de gindire, de exprimare, de actiune –, dar sint convinsa ca, fundamental, purtam aceasta libertate in mine inca dinainte de a sosi aici, iar Occidentul nu a facut decit sa o confirme.

ELLE: O alta idee pe care o dezvoltati in carte este ca libertatea sexuala nu este o inventie a Occidentului…

S.A.N: Sigur ca nu este o inventie a Occidentului, dimpotriva! si chiar ideea ca sexualitatea este un pacat si corpul uman este murdar a ajuns in lumea araba tot din Occident! Noi nu cunosteam a­ceste teorii… si, politic vorbind, lumea araba a refuzat de-a lungul  timpului tot ce venea din Occident, inclusiv democratia. Dar po­vestea cu sexualitatea si corpul a patruns, putin cite putin, in mentali­tati si traditii si s-a instalat acolo, in mod inconstient. Dupa parerea mea, este o influenta a crestinismului.

De pilda, in tratatele de erotism arabe nu se mentioneaza niciodata legatura dintre actul sexual si procreere. „A face dragoste' nu are legatura cu „a face copii', ci doar cu placerea pe care o produce acest act. Toate acestea fiind prezentate fara nici o urma de judecata morala, indiferent daca este vorba despre sex in cadrul casatoriei sau in afara ei. Acelasi lucru se intimpla si in cazul relatiilor homosexuale, fie ele intre barbati sau femei. si, de asemenea, relatiile sexuale sint lipsite de violenta.

Mai mult, tot ce este legat de sex este povestit in mod natural, cu mult umor. Chiar in povestea cu sotia califului care are o aventura cu baiatul care aduce scrisorile la palat, totul este povestit intr-o nota comica. Este o poveste normala, oarecare, nu face nimeni referire la mezaliante sau la scandaluri care pot izbucni ca urmare a unei intimplari de acest gen.

ELLE: Exista si alti autori contemporani de literatura erotica in spatiul arab?

S.A.N: Din cite stiu eu, nu exista literatura erotica, dar au aparut site-uri pe Internet, unde sint postate fragmente de literatura erotica, iar cei interesati le pot citi online sau le pot descarca. Avind aceasta solutie la indemina, este o prostie sa incerci sa interzici anumite carti – asa cum au facut cu cartea mea, pe care toata lumea o descarca de pe Inter­net. In Liban, de pilda, car­tea mea este interzisa doar copiilor sub 18 ani, in alte tari, cum ar fi Arabia Saudita, este complet interzisa. Iar eu primesc scrisori de la cititori din Arabia Saudita…

ELLE: In cite tari arabe a fost publicata cartea dumneavoastra?

S.A.N: O editura mare din Liban mi-a publicat cartea si, in decembrie, cu ocazia Salonului Cartii de la Beirut, editura a lansat a treia editie, cu o noua coperta. Este un fenomen rar intilnit in literatura araba, care dovedeste ca romanul meu a avut intr-adevar succes. A mai fost publicata in Magreb (Tunisia, Maroc, Algeria) si in Abu Dhabi. Toate celelalte tari din zona Golfului au interzis-o, la fel s-a intimplat si la Salonul Cartii de la Damasc.

ELLE: Ce stiti despre cititoarele dumneavoastra?

S.A.N: Stiu ca sint, in mare parte, tinere. O ziarista tinara a scris un articol foarte frumos, in care spunea ca „iubirea ne reconciliaza cu propriul nostru corp' si este exact ceea ce doream eu sa exprim. Prin legarea libertatii sexuale de propria lor cultura, ii ajut sa nu se mai simta vinovati, sa se impace cu ei insisi. si cred ca acest proces este posibil tocmai pentru ca referinta este cultura arabo-musulmana.

ELLE: Impactul Internetului asupra domeniului editorial a fost tema majora a Tirgului de Carte de la Frankfurt. Credeti ca Internetul este folositor literaturii, sau din contra?

S.A.N: Mie cu siguranta mi-a folosit! Internetul ajuta cartea sa ajunga mai repede la cititor. Am scris cu ceva vreme in urma un volum de nuvele, care se numea Cartea secretelor. Tuturor li s-a parut foarte indrazneata, dar fusese publicata de o editura mica si pe vremea aceea Internetul era abia la inceput – eram in 1993.

Altfel, sint convinsa ca nuvelele ar fi provocat aceeasi reactie ca romanul de azi. si nu ma refer doar la posibilitatea de a descarca textul, ci si la comunicarea cu cititorii. Acum, cititorii cauta pe Internet adresa mea de e-mail si imi scriu sau imi trimit link-uri catre chat-uri in care se vorbeste despre cartea mea. Sigur, nu intru sa stau de vorba cu ei, dar sint la curent cu ce se mai intimpla.

ELLE: V-ati gindit vreodata sa va creati propriul blog?

S.A.N: Nu, nu vreau sa imi fac blog. Prefer sa scriu carti despre care sa scrie bloggerii pe blog-urile lor.

ELLE: Numele persona­jelor masculine din cartea dumnea­voastra sint foarte interesante – Filosoful, Po­vestitorul, Calatorul. Exis­ta o sursa de inspiratie pentru aceste nume, au ele o semnificatie anume?

S.A.N: A fost un joc si naratoarea explica putin in carte despre ce e vorba – de pilda, cind facea dragoste cu Filosoful, in pauza de tigara dintre doua partide discutau filosofie si asa ii venea si ideea numelui. Ati observat pro­babil ca, exceptind Povestitorul, in carte nu apar perso­naje.

Am respectat si aici modelul tratatelor de erotism arabe, din care am luat ideea de libertate, dar si forma: fiecare capitol, de pilda, este o poarta, prin care intram in alta lume, catre o alta poveste, iar personajele nu au nume si sint, de fapt, doar elemente auxiliare, care ajuta la construirea personajului principal.

ELLE: Ce parere are sotul dumneavoastra despre carte?

S.A.N: Sotul meu este si el scriitor si scrie in araba. Sa stiti ca a citit cartea numai dupa ce a iesit pe piata. Mi-a spus ca este un roman foarte interesant, foarte frumos, ca ii place foarte mult.

ELLE: Care credeti ca este atuul principal al acestei carti?

S.A.N: Dupa parerea mea, forta romanului sta chiar in limba in care a fost publicat, adica in limba araba, cu citatele in versiune originala. Este o limba speciala, un amestec modern, dur pe alocuri, cu nuante politice, cu mai multe niveluri de intelegere, o limba care da forma cartii. Sigur, poate fi tradusa, dar nu este usor sa le explic editorilor ce am vrut sa spun in araba.

Mai vreau sa precizez doar un lucru: este vorba despre un roman de dragoste. Toata lumea imi spune ca am scris o carte erotica, dar nu este adevarat! Da, naratoarea nu foloseste niciodata cuvintul „iubire', dar il putem citi printre rinduri, de pilda in relatia cu Povestitorul… Este, din nou, un joc, in care trebuie sa intre si cititorul…

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK