Isabella Blow, muza lui Philip Treacy si cea care l-a propulsat in elita modei. Cu o personalitate debordanta si fiind ceea ce englezii ar numi „everybodys darling', Isabella ii purta creatiile cu absolut orice ocazie, facind din asta un trademark care avea sa ajunga la rang de cult.
ELLE: Care a fost prima dumneavoastra intilnire cu designul si procesul de creatie in sine?
Philip Treacy: Provin dintr-un mic sat din vestul Irlandei, dintr-o familie mare, cu sapte frati si o sora. Locuiam chiar vis-à-vis de biserica satului si de fiecare data cind avea loc o nunta acolo ma minunam de tinutele participantilor – era mica mea parada de moda. Am invatat sa cos de la o vecina, doamna McDonough, la virsta de sase ani, iar la scoala am rugat-o pe invatatoare sa ma lase la cursul de crosetat cu fetele, in loc sa fac traforaj, ca ceilalti baieti. Ma mir ca m-a lasat, era foarte stricta… Imi placea foarte mult si asa am ajuns sa fac tot felul de experimente acasa. Croiam tot felul de haine pentru papusile sorei mele, care de care mai excentrice. Materia prima era chiar in curte: aveam giste, gaini, curcani… Nu e de mirare ca am o feblete pentru pene!
Trebuie sa intelegeti mediul din care provin: prin aceasta joaca imi cream mica mea lume plina de povesti si fantezii. De aici a pornit pasiunea pentru design si decizia de a urma un drum in aceasta directie. Imi placea moda, stilul, asa ca m-am inscris la National College of Art and Design din Dublin.
ELLE: Care au fost primele impresii cind ati ajuns acolo?
P.T.: La Dublin eram student la sectia de design vestimentar, dar adevarul e ca ma plictiseam sa creez doar haine. Poate suna stupid, dar mi se pareau prea banale. Asa ca am inceput sa creez palarii care sa insoteasca tinutele, mai mult ca hobby.
ELLE: Deci tranzitia de la design vestimentar la creatia de palarii a fost una fireasca.
P.T.: Da, intr-adevar, a fost ca si cum lucrurile isi urmau cursul firesc. La scoala nimeni nu era prea interesat de palarii, era o scoala totusi de design vestimentar. Eu insa ajunsesem intr-un punct in care acordam mai multa atentie palariilor decit hainelor. Cind a trebuit sa aleg un atelier pentru practica de ucenicie, am ales sa merg la palarierul Stephen Jones, la Londra, unde am capatat foarte multa experienta. Stephen Jones este unul dintre cei mai mari palarieri, e un adevarat pionier in domeniu.
La un moment dat am sustinut un interviu la Royal College of Art din Londra, la sectia de design vestimentar. La interviu nu stiam cit sa accentuez pasiunea mea pentru palarii, dar oricum aveau in plan introducerea unui curs special bazat pe asta, asa ca se poate spune ca am fost cobaiul lor. Intr-una din zile am intrebat-o pe Sheilagh Brown, care era tutorele meu, ce sa fac. Imi doream foarte mult sa ma ocup exclusiv de palarii, iubesc palariile, dar se pare ca aveam nevoie de cineva care sa imi dea imboldul final. Raspunsul ei a fost unul cit se poate de prompt: „Fa palarii'.
ELLE: Cind ati intilnit-o pe Isabella Blow?
P.T.: Se intimpla prin 89. Eram deja de un an la Londra cind i-am dus o parte din creatiile mele lui Michael Roberts, director de moda la Tatler. Issy era editor de moda la aceeasi revista si intimplarea a facut sa fie si ea prezenta la acea intilnire. Discutia de atunci, tin minte, nu cred ca a durat mai mult de 20 de secunde.
Citeva saptamini mai tirziu primesc un mesaj la facultate de la Isabella. Voia sa stie ce planuri am pentru urmatoarele sase luni. Se casatorea si s-a gindit ca o palarie creata de mine i-ar intregi look-ul.
ELLE: Puteti sa ne descrieti acea prima palarie pe care ati creat-o pentru ea?
P.T.: Issy isi alesese o rochie cu influente medievale, asa ca i-am sugerat ceva asemanator si in cazul palariei. I-am propus o creatie inspirata din piesa anilor ‘30 The Miracle, cu Lady Diana Cooper. Nu eram foarte sigur de reactia ei, dar a fost incintata; nu imi venea sa cred ca, in sfirsit, gasisem pe cineva care imi impartasea viziunile si nu se astepta la tuluri, perle sau voaluri! In orice caz, Issy si cu mine am fost tot timpul pe aceeasi lungime de unda, ca si cum vorbeam o limba doar de noi inteleasa.
Page: 1 2