Va multumesc tuturor pentru ca sinteti aici, in seara aceasta. stiu ca multi dintre voi au venit de departe si sper sa va bucurati de petrecerea aceasta – este un moment special pentru un scriitor sa-si sarbatoreasca 100 de milioane de exemplare vindute. Ideea acestei petreceri este sa le multumesc tuturor acestor oameni care m-au sprijinit de-a lungul anilor, pentru ca nu puteam realiza asta singur, fara ajutorul lor.'
Cu aceste cuvinte, rostite de Paulo Coelho pe scena unui club fancy din Frankfurt, a inceput petrecerea oferita de cel mai popular scriitor al momentului – lucru atestat cu acte in regula, mai precis cu diploma primita, tot in acea seara, de la Guiness Book of Records pentru cel mai mai tradus autor in viata (cit despre scriitorii care nu se mai afla printre noi, nici aici nu sta rau, singurul care il surclaseaza fiind… Shakespeare!).
Cu citeva ore inainte de startul acestei petreceri, ma aflam, impreuna cu alti citiva jurnalisti adunati din toate colturile lumii, intr-o sala cocheta a hotelului Frankfurter Hof din Frankfurt, unde urma sa avem o discutie cu scriitorul brazilian. Linga mine s-a asezat o doamna mignona, cu o infatisare placuta. Ne-am zimbit cu caldura, am schimbat citeva vorbe si am asteptat impreuna venirea scriitorului-star. Mai tirziu, la petrecere, aveam sa aflu ca doamna cu pricina era sotia lui Coelho, Christina Oiticica, un personaj extrem de discret, care apare foarte rar alaturi de celebrul ei sot.
Nu peste mult timp, cu destula punctualitate pentru un latin, apare si Paulo Coelho, imbracat, ca intotdeauna, in negru (nu va imaginati vreun motiv misterios pentru aceasta monocromie; dupa cum i-a explicat unui ziarist curios, o face pentru ca e cea mai convenabila culoare atunci cind calatoresti mult). Ma uit la barbatul din fata mea cu sentimente amestecate: linga mine se afla nu doar cel mai popular scriitor din lume, dar si unul dintre cei mai influenti si controversati autori. De curind, i-a aparut biografia, scrisa de Fernando Morais si intitulata Il Mago. Este Paulo Coelho un magician? – ma intreb privindu-l in timp ce ne ura bun venit…
Daca magie inseamna sa reusesti sa ajungi cu o carte la inimile a sute de milioane de oameni, de pe toate continentele si din toate culturile, atunci da, Coelho e un magician. In orice caz, dupa cum ne-a marturisit chiar el, nu are o explicatie succesul de care se bucura: „Nu stiu raspunsul la intrebarea aceasta. Cineva m-a intrebat astazi daca sint uimit de acest succes la nivel mondial…Ce pot avea in comun un coreean si un brazilian, un arab si un sirb?'
De altfel, marturiseste ca a renuntat de mult sa mai caute explicatia, pentru a nu fi tentat sa urmeze o formula. „Daca incep sa folosesc o formula', spune el, „sint pierdut, pentru ca cititorii mei ar intelege imediat asta. {i ei pot ierta o carte scrisa prost, dar nu pot ierta o carte care nu este onesta.' Asa ca s-a impacat repede cu faptul ca e la fel de surprins ca toata lumea de succesul sau si a ajuns la singura concluzie de bun simt posibila: nu trebuie decit sa continuie sa faca ceea ce face, adica sa vorbeasca cu el insusi, sa se intrebe, sa se asculte. „Traiesc cu speranta ca, chiar daca totul se prabuseste in jurul nostru – economic, politic, religios –, ne ramin povestile, ca o punte de legatura intre oameni. Cred ca toti artistii de azi ar trebui sa fie constienti de importanta creatiilor lor. Daca avem de spus o poveste si vecinul nostru, indiferent de etnie, intelege aceasta poveste, lumea nu este inca pierduta.'