(P) Monica Birladeanu 24/7

Acum mai bine de doi ani faceam cunostinta cu Monica Birladeanu pentru ca trebuia sa ii iau un interviu. A fost o surpriza placuta – i-am si spus – pentru ca de cele mai multe ori reporterul se duce plin de prejudecati catre omul pe care urmeaza sa il intervieveze si e usor sa fie deturnat de o aparenta de normalitate. Iar Monica reusea atunci sa imi anuleze multe dintre prejudecatile cu care plecasem la drum. Tocmai de aceea mi-am numit textul „Monica merge mai departe', iar cind, doi ani mai tirziu, a venit vremea unui alt interviu, am simtit ca tot eu trebuie sa il fac, fie si numai ca sa vad unde a ajuns. Stiam ca preocuparile ei s-au inmultit in timpul care s-a scurs. Dar ce ma interesa cel mai tare era ce fel de om este acum. Pentru ca, vedeti, acum doi ani Monica era o tinara care plecase de curind in SUA, descoperise ca ar putea sa aiba o cariera ca actrita si isi reconsidera optiunile in viata. In ea se intimpla, chiar atunci, o schimbare.

Am regasit-o acum bind un ceai Lipton la o masa insorita a unei terase, butonind lenes tableta si purtind haine comode – jeansi, o camasa simpla si alba si multe accesorii care, linga palaria de fetru si vesta alba batuta in tinte, ii dadeau un aer nonsalant si boem. Am intrebat-o imediat ce face. Deloc surprinzator – o multime de lucruri. De la inceputul anului a fost implicata, fara oprire, intr-o serie de proiecte – unele aici, altele in Los Angeles sau New York – care nu ii lasa prea mult timp sa respire.

„Am filmat un scurtmetraj in L.A., o poveste care are la baza felul in care parintii inteleg ca o lectie aplicata copilului e absolut necesara, dar si felul in care ar trebui sa arate ea si modul in care se inregistreaza asta in universul copilului sub forma de trauma. Eu am jucat rolul mamei, care pune la cale lectia. Copilul asta iese cu tatal lui undeva si dispare cumva de linga el. Tatal se gindeste sa ii dea o lectie si parintii isi pun propriul gradinar sa il rapeasca pe copil data viitoare si sa il plimbe o zi intreaga, ca sa inteleaga ca trebuie sa stea linga daddy.'

Apoi, s-a mai implicat intr-un proiect care a miscat-o cu totul, se vede in felul insufletit si pripit in care povesteste – expozitia We, Alone a lui Brian Fox, care s-a deschis in mai la New York si L.A.. „Fotografiile au drept modele oameni in toate formele de singuratate pe care si le-a imaginat el. Pe mine m-a rugat sa facem un film care o are in centru pe aceasta femeie care coboara de la o petrecere intr-o rochie absolut maiestuoasa si are un moment de revelatie. Ea intelege ca face parte dintr-un spectacol in care nu mai vrea sa mai joace nici un fel de rol si incepe sa se descompuna, fizic si psihologic. Isi da jos rochia, extensiile, isi smulge genele false. Si a fost absolut miraculos pentru ca, atunci cind un actor e in sincron cu starea emotionala a personajului, emotiile curg fara sa le fortezi si sa fii nevoit sa le accesezi. In momentul in care mi-am dat jos genele false, mi-au tisnit lacrimile, pentru ca mi s-a parut extrem de semnificativa scena, acest personaj se dezbraca de tot ceea ce inseamna carcasa si ramine un om extrem de vulnerabil si deschis, carne vie, si e decizia ei ca asta e drumul corect. Filmul seteaza vizitatorul in mood-ul corect pentru fotografiile din expozitie.'

Proiectul a venit si dupa o decizie similara a Monicai, una care s-a concretizat pe mai multe planuri, printre care colaborarea ei cu Mircea Cantor pentru o parte a lucrarii Sic Transit Gloria Mundi. „Propunerea lui a aparut intr-un moment foarte important, cind eu incercam sa imi reformulez propria existenta, propriul drum, sa elimin absolut tot ce consider ca e toxic, de la oameni, prietenii, relatii, obisnuinte, tot ce tine de educatie vizuala. Oricit de bine arata din afara, pentru ca nu ai cum sa cresti un organism sanatos continuind sa te hranesti cu junk food, fie spiritual, fie emotional. A fost o alegere'.

Este doar una dintre alegerile Monicai pentru a duce o viata mai curata si mai sanatoasa. Altele sint mai pamintene. „Principala mea problema a fost mereu deshidratarea. Si pentru ca in aproape fiecare luna sint intr-un avion spre o alta destinatie, am cautat mereu solutii sa-mi mentin pielea si organismul hidratate si sa evit oboseala si lipsa de energie la debarcarea intr-un colt de lume unde trebuia sa fiu in plina forma imediat (la o premiera, de exemplu, sau o filmare), dar si sa am o piele hranita, caci pe durata zborului se deshidrateaza atit de mult incit ajunge sa absoarba tot fondul de ten si sa-l transforme in pudra imediat dupa aplicare. La prima mea calatorie in China am fost servita in absolut orice vizita, camera de asteptare sau receptie cu ceai verde. I-am intrebat de ce cred atit de mult in ceaiul verde si mi-au explicat ca, pe linga traditie, e o sursa naturala de hidratare si o solutie consistenta, eficienta si la indemina de hranire si de mentinere a calitatii pielii. Iar prin continutul natural de flavonoizi, are efecte benefice asupra sanatatii cardio-vasculare.

Stiai ca se apreciaza ca un consum de 300-500 de mililitri pe zi de ceai verde, cald sau rece, imbunatateste functia vasculara a organismului si scade riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare? Cafeina din ceai actioneaza ca un stimulent usor si, spre deosebire de cea din cafea, care are efect imediat, se elibereaza mai incet in organism, ajutindu-ma sa imi mentin energia ridicata pe parcursul unei zile obositoare de lucru. Revenind, m-am intors atunci cu citeva cutii de ceai verde pe care il consum constant, de la iesirea din casa dimineata, pe tot parcursul zilei. Am citit apoi si rezultatele unui studiu al doctorului Mencinicopschi care certifica potentialul foarte mare de hidratare al ceaiului, pentru ca cel adevarat, provenit din planta de ceai, ajuta moleculele din apa sa fie absorbite mai usor de fiecare celula si sa ramina pentru mai mult timp in organism, si atunci am inteles ca ceaiul verde e solutia. Si m-am bucurat ca si in România il gasesti in variante foarte la indemina, fie cald, clasicul pliculet, fie rece – ice tea.

De exemplu, Lipton Ice Tea Ceai Verde, pe care il gasesti in orice supermarket sau benzinarie si pe care poti sa il bei in masina sau la lucru pe toata durata zilei, e optiunea ideala pentru mine. Il am adesea in geanta sau in masina, pe platoul de filmare sau in aeroport. Iar Lipton Ice Tea Ceai Verde cu Lamiie are cu 30% mai putin zahar, un gust foarte placut racoritor si poate fi consumat cu usurinta in orice moment al zilei si oriunde –, este alegerea perfecta pentru zilele calduroase ca asta. Tocmai caldurile care au navalit peste noi in ultima perioada impun mare atentie la felul in care ne hidratam organismul si la energizarea pe parcursul zilei. In Los Angeles nu vezi aproape pe nimeni iesind din casa fara un pahar de ceai cu gheata sau apa. In Romania nu exista inca aceasta obisnuinta si nici aceasta intelegere a importantei hidratarii la scara larga. Si poate ca si aceasta este una dintre consecintele imbatrinirii premature a femeilor, care arata la 40 de ani asa cum arata cele din alte parti ale lumii la 50.'

Cum a ajuns la aceste alegeri atit de sanatoase despre care vorbeste ca o experta, insa, si daca a fost o decizie constienta – asta era ceea ce voiam sa stiu. Si mi-a raspuns cu deschiderea despre care spune ca este o trasatura nou dobindita. „Mi-am luat trei luni sa stau intinsa pe canapea, sa citesc, sa ma uit la filme si sa aleg o directie. Colaborarea la Sic Transit Gloria Mundi a fost un mesaj de undeva, de dincolo de noi, care imi confirma ca asta e calea. Am avut o reactie foarte viscerala la propunerea lui Cantor, venea intr-un moment in care eram deschisa si mi s-a parut ca s-au aliniat stelele. Sint foarte senzoriala si am porii foarte deschisi, nu cred foarte mult in coincidente si in aleatoriu. Toata semnificatia asta a focului care, in lucrare, trece peste mine si care arde vanitatea, in mine a ars mult mai multe lucruri. Iei decizii complet alterate daca vanitatea si ego-ul sint criteriile tale. Mai ales in mediul asta artistic ego-ul e, de fapt, cel mai mare dusman si asta e o chestie pe care Ivana, profesoara mea, mi-a semnalat-o de la inceput. Tot ce vine din ego nu o sa fie niciodata creativ. Asta se face cu umilinta fata de propria ta persoana, pentru ca sa iti permiti sa gresesti si sa te faci de ris cere multa lipsa de vanitate.'

Iar transformarea Monicai a venit si odata cu descoperirea unui nou fel de a face actorie – urmata indeaproape de proiectul unei scoli pentru actori pe care tocmai l-a inaugurat la Bucuresti. Ivana Chubbuck – Mandragora Movies Acting Studio – caci acesta este numele scolii, este unul dintre proiectele care ii sint dragi in acest moment, si pe care Monica a tinut cu tot dinadinsul sa il vada intimplindu-se in tara. „Eu am ajuns la actorie oarecum accidental, ma dusesem in L.A. pentru niste cursuri care sa imi imbunatateasca abilitatile in fata camerei. Am tot cautat studiouri. Pina la urma mi s-a recomandat cartea Ivanei, care mi s-a parut foarte justa si structurata dupa felul in care sint eu. La urmatoarea auditie pe care am dat-o am zis ca pot sa desfac textul conform metodei ei. Si a functionat, am luat rolul din Lost si mi s-a insurubat in minte faptul ca vreau sa lucrez cu femeia asta. Metoda ei iti schimba incet psihologia proprie, felul in care vezi relatiile cu oamenii. E o scoala care formeaza oameni, nu doar actori.'

Iar dincolo de scoala, Monica mai jongleaza cu ceva – filmul Limani, al lui Viorel Sergovici, „in care m-am implicat foarte mult. Personajul meu este o fata care locuieste in New York si se intoarce in România ca sa recupereze o mostenire. Am participat destul de mult la scrierea scenariului si asta e un lucru nou'. Si apoi, urmeaza un alt film, facut de Ioana Uricaru, in care de-abia asteapta sa joace. „E vorba despre o tinara care se casatoreste cu un tip in SUA iar filmul surprinde ziua in care are interviul pentru Green Card. Ioana vrea sa arate si un alt punct de vedere, diferenta dintre asteptari si prejudecati si de ce te lovesti, de fapt, in alta tara. Avem senzatia ca dincolo de granite sint lumi superioare si cred ca e timpul sa dinamitam complexul asta national.'

Ea a facut-o, o intreb. Cind traiesti, ca ea, in atit de multe locuri si intre ati­tea lucruri, „dezvolti o personalitate aproape schizoida, cu ghilimelele de rigoare, pentru ca in momentul in care inveti o limba straina si esti fluent in ea si incepi sa lucrezi si sa gindesti in ea, mi se pare ca la pachet inveti si un mod de operare al comunitatii respective. Si atunci mi se pare ca am un buton de switch si intru in American mode, care e cu totul altfel decit felul in care sint eu aici. Sint mult mai deschisa, si asta se leaga de faptul ca aici am o memorie senzoriala legata de loc si mi-am dezvoltat in timp mecanisme de aparare. Cred ca sint mult mai deschisa decit eram in anii trecuti. Atunci cintaream, verificam orice spuneam. Acum cred ca am ajuns la un grad mult mai mare de libertate'.

Cum a ajuns insa Monica la libertatea asta noua care ii permite sa faca atitea si sa molipseasca de entuziasm toate proiectele in care se implica? „Mi se pare ca momentul crucial a fost cind am realizat ca sint imperfecta. Sint foarte multi imperfecti pe lume care isi asuma lucrul asta si admir curajul oamenilor care isi asuma propriile laturi ciobite si le poarta ca pe medalii de onoare. Iar eu am obosit sa ma emulez, ma metamorfozam in ce credeam ca vrea celalalt sa fiu. Am incetat sa fac asta, dar tranzitia la practicarea unui mod de a fi care e identic cu mine ia citiva ani. E foarte greu si e o usoara utopie, dar sa nu tinzi spre asta este o greseala in universul meu.'

Asa ca Monica e acum pe drum, unul care nu se poate opri prea curind si pe care s-a angajat sa mearga non-stop, 24 de ore din 24. Si merge, deci, mai departe. Adesea cu un ceai Lipton in mina.

De Ioana Ulmeanu
Foto: Andrei Pungovschi
Multumim Eden Spa pentru sprijinul acordat.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK