Oana Moșneagu, schimbare de look radicală. Ce a spus actrița despre transformare: „Părul crește destul de repede”

Oana Moșneagu a apelat la o schimbare impresionantă de look, iar reacțiile au fost pe măsură.

Oana Moșneagu și-a luat prin surprindere fanii cu o schimbare de look. Actrița a împărtășit pe rețelele de socializare primele cadre cu transformarea ei radicală.

Pe Instagram, Oana Moșneagu a publicat un scurt video prin care dezvăluie schimbarea de look la care a apelat. Actrița a decis să se tundă scurt, așa cum a mai făcut și în urmă cu doi ani.

„Am mai făcut schimbarea asta acum 2 ani, nu am regretat-o, părul crește destul de repede, o să am timp să mă plictisesc de el lung o dată la 2 ani de multe ori de acum încolo, fără nicio problemă. Dacă vrei să faci o schimbare de ceva timp, dar încă nu ți-ai făcut curaj, ăsta e semnul tău ca să îți faci programarea la hairstylist și să îți oferi răspuns la întrebarea „cum ar fi dacă?”. Părul creșteee, joacă-te un pic cu el dacă asta simți nevoia să o faci”, a scris Oana Moșneagu pe Instagram.

Ulterior, au apărut și reacțiile din partea fanilor. Oana Moșneagu a primit o mulțime de complimente pentru noul ei look. „Superbă îți stă bine și așa”, „Tinerețe, îți vine foarte bine!”, „Ești superbă!”, „Super îți stă”, „Superbă!! Îți stă minunat!”, „Perfect de acord cu tine! foarte bine îți vine noul look!!!”, „Ador noul look, Oanaa”, „Îți stă fain asa, Oana! Ești superbă! Tunsoarea e splendidă!!!!”, sunt o parte dintre comentarile primite de Oana Moșneagu pe Instagram.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Oana Gherman (@oana_mosneagu)

Oana Moșneagu, despre prima întâlnire cu Vlad Gherman

Oana Moșneagu este cât se poate de sinceră în fața fanilor, iar recent a povestit detalii despre cum a decis că vrea să devină actriță. Ea a dezvăluit că pe platoul de filmare a cunoscut prieteni, un soț și o pereche de nași minunați. Într-un interviu pentru Unica.ro, actrița a vorbit și despre prima întâlnire cu partenerul ei de viață.

„Nu mai știu asta, dar știu că avea farmec, arăta bine, purta un sacou, mi-a lăsat senzația de băiat bine-crescut, cu bun simț. A fost un partener generos, m-a ajutat să dau o probă bună și am apreciat asta în acel moment.'

„A muncit ceva (să o cucerească n.red.), de ordinul lunilor, nu știu dacă e chiar mult, dar a fost un proces cu multe ‘du-te, ‘vino”, a spus Oana Moșneagu.

Cu toate că îi plăcea să interpreteze roluri când de era mică, Oana Moșneagu recunoaște că actoria nu a fost singura ei opțiune.

„Am lucrat într-o corporație ceva timp, am mai făcut și altă facultate înainte de UNATC. Motivul pentru care actoria nu a fost prima și singura mea opțiune a fost lipsa de curaj, nu de dorință. Am ales acest drum într-un moment de „răscruce”. Sună dramatic pentru că așa s-a simțit. Viața mea putea să meargă în două direcții: cea a unei multinaționale, probabil în domeniul publicitar, sau acesta al actoriei. Prima variantă îmi era la îndemână și nu îmi displăcea, a doua îmi părea intangibilă și simțeam că îmi condiționează șansa la fericire. Așa că am ales să încerc să fiu fericită cu ceea ce fac și așa am ajuns să fiu actriță profesionistă. De ce actorie? Poate pentru că viața mi se pare prea scurtă să o trăiesc într-un singur fel, într-o singură poveste, cea proprie. Această meserie mă lasă să mă joc ‘de-a viața, în multe feluri de-ale ei.”

„Să mă joc de-a v-ați ascunselea, să mă plimb prin pădure, să merg la scăldat. Să fac torturi din nisip, să le fac rochițe păpușilor mele și, mai târziu, să mă joc cu cea mai bună prietenă a mea de-a ‘actrițele (râde). Refăceam situații din serialele ale căror fane înrăite eram amândouă. Eu eram de fiecare dată personajul negativ, fata rea, iar ea, blondă și drăguță, întotdeauna personajul pozitiv. Ca să vezi, ani mai târziu, am ajuns să joc ‘fata rea în două seriale chiar”, a mai spus actrița.

Oana Moșneagu a mai vorbit deschis și despre perioada în care s-a confruntat cu bullying în liceu.

„Am imagini destul de vii din perioada liceului, am fost departe de „rebela” clasei. Eram în tabăra fetelor care nu prea ieșeau în evidență. Nu eram printre adolescenții populari, eram destul de complexată de cum arăt. Mă simțeam inferioară colegilor care proveneau din familii cu posibilități financiare. Eram, așa cum se spune astăzi, „bullied” din când în când și nu aveam vreodată curajul să ripostez. Nu aveam încredere în mine, eram nesigură, una peste alta liceul nu e o perioadă la care să mă gândesc cu drag.”