Nadine, confesiuni despre perioada pe care a petrecut-o într-un centru de plasament: „Tot drumul am implorat-o, urlând, să nu mă ducă”

Nadine a vorbit despre copilăria ei și perioada petrecută într-un centru de plasament.

Nadine Emilie Voindrouh a vorbit de mai multe ori cu sinceritate despre momentele grele pe care le-a întâmpinat în copilărie. A fost părăsită de tatăl ei la vârsta de doi ani, și după ce mama ei s-a stins din viață, când vedeta avea doar șase ani, a ajuns un copil instituționalizat.

În cadrul unui interviu pentru revista VIVA!, Nadine a povestit că bunica ei a fost cea care a dus-o la un orfelinat. Vedeta în vârstă de 45 de ani a mărturisit că a existat o perioadă în care a judecat-o pentru că a făcut asta, însă astăzi privește lucrurile dintr-o altă perspectivă.

„Nu a fost nevoită să mă ducă la casa de copii. A făcut-o pentru că așa îi era mai simplu. Am conștientizat tot. M-a târât până acolo, deși tot drumul am implorat-o, urlând, să nu mă ducă. Omul care am fost a judecat-o aspru și a comparat-o cu ce ar fi făcut alții. Omul care sunt azi înțelege că acea femeie a făcut atât cât a știut și cât a putut. Este nedrept să comparăm oamenii. Curajul, demnitatea, puterea sunt haruri pe care toți le avem, dar nu toți reușim să le activăm. Și nimeni nu trebuie pedepsit pentru asta. Ea nu a reușit în viața asta să și le activeze. Poate va alege să se întoarcă și să mai încerce o dată.”

Nadine a povestit și cum a perceput, atunci când avea șase ani, contactul cu un centru de plasament.

„Orice aș spune, mintea unui om care nu a trecut prin asta nu poate cuprinde informația… Din prima zi de orfelinat, a început destructurarea mea ca om. Destructurare pe toate palierele: emoțional, intelectual, cognitiv… Unghiul din care privesc lucrurile acum mă face, însă, să fiu recunoscătoare pentru acele experiențe, pentru că, în sfârșit, am priceput de ce le-am experimentat”, a mai spus Nadine pentru VIVA!.

Nu este pentru prima dată când Nadine vorbește despre cum i-a fost să își petreacă o parte din viață într-o instituție românească ce avea în grijă copii abandonați. Într-un interviu pentru emisiunea „La Măruță”, și-a amintit de traumele din copilărie, pe care le-a depășit cu mare dificultate. Vedeta a atras atenția și asupra discriminării cu care s-a confruntat în sistemul de învățământ.

„Îmi amintesc că aveam 6 ani și atunci am intrat la orfelinat și am stat acolo câțiva ani. M-am simțit abandonată și am simțit un gol imens care nu se va umple. Simțeam că e o chestiune de timp, asta îmi dădea un confort în toată mizeria aia. Ne băteam foarte mult, pe săpun, pe lenjerii, pe mâncare. Am devenit o bătăușă, am prins gustul, dar ăsta e nivelul la care ajungi acolo. Dacă nu vedeam sânge, nu mă opream. La școală eram izolați pentru că eram ăia de la casa de copii: aveam râie, păduchi, miroseam urât.”