Ora 9,30. Sunt in bistroul de la Le Club, Satul Francez, admir decorul placut, ascult Moonlinght Breakfast de undeva de la radio si beau un caffe latte. Primesc un mesaj ca intarzie putin. Nu-i nimic, anticipam asta, mi-am adus o revista cu mine. Oricum sunt recunoscatoare ca si-a facut timp pentru aceasta intalnire intr-o zi in care, dupa cum mi-a spus vesel la telefon, mai are un interviu televizat, o sedinta foto cu copii, o degustare de preparate italienesti la restaurantul fostului sot!
In cele din urma apare, zambind vinovat, saluta lumea din bistro, cere un caffe latte si o apa minerala si se asaza la masa deschizand laptop-ul si insirand cele trei telefoane: „Pe acesta il folosesc doar pentru Instagram si ca sa vorbesc cu ai mei la Londra’. Suna telefonul: „Malvensky, buna dimineata! Cum va numiti? Domnul Grama, plicul dumneavoastra este trimis si va ajunge astazi in jurul pranzului. Eu personal l-am trimis aseara prin curier. Cu siguranta. O zi buna!’.
Are doua fete care o ajuta cu comenzile, promovarea si contabilitatea, insa pe langa ca e 8 Martie, una dintre fete are si un examen foarte greu la Arhitectura. „Si Marie Jeanne, si Alina sunt studente si eu le-am zis ca pe primul loc este facultatea si ca le inteleg. Dar pentru ca eu am facut singura toate lucrurile acestea la inceput, imi vine usor sa le fac si acum. Imi place sa fiu aproape de clienti, sa vorbesc cu ei la telefon, sa vada ca sunt un om normal… Scuza-ma! „Malvensky. Buna dimineata! Sigur ca da, curierul nostru ajunge la atelier la ora 11, ia toate plicurile si pleaca pe teren. Daca aveti o urgenta pot sa-i spun. Ce ati comandat dumneavoastra? Da, eu sunt Malvina. Bine. Sun acum sa vina la 10,30 si primul plic sa vi-l aduca dumneavoastra. La CEC trebuia sa ajunga, nu? Haideti ca sun acum. O zi buna!’
Profit de convorbirea ei telefonica pentru a o studia. Am mai vazut-o desigur la evenimente, mi-o amintesc si din perioada in care prezenta stirile la TVR, dar acum am ocazia sa o analizez fata in fata. In primul rand are o culoare rara a irisului, un fel de verde spre galben, ca ochii de pisica. Un pic de fond de ten ii acopera urmele de oboseala, parul initial desfacut si l-a prins in coada cand a venit, gest care mi-a transmis un „gata, sa ne apucam de munca’. Poarta un top alb, o fusta scurta din piele, cizme Isabel Marant si o esarfa inflorata la gat, ca acelea purtate de lipovence cand merg la biserica.
„Ma mai scuzi putin, sa sun la curier? Clientii vor comenzile ieri daca se poate… Buna dimineata! La multi ani! (Rade) Am nevoie de ajutorul tau. E un plic pe care il ai de ieri, al Mirelei de la CEC Bank din Crangasi. Il vrea pana in ora 11 acolo. Plicul e la baieti. A, da? Minunat! Doamne ajuta, ce ma bucur! Si trimite, te rog, pe cineva, ca am mai facut 7-8 plicuri aseara pentru Bucuresti. Bine, mersi! Te pup.’
O fi viata de vedeta stresanta, dar cea de antreprenor pare si mai si. „Afacerea mea a inceput intr-o cutie, pur si simplu, pe genunchi. Fara sa am vreun fel de experienta antreprenoriala am facut un produs care in acel moment nu exista pe piata romaneasca si oamenii se pare ca au avut nevoie de el. Ma refer la bratari. Am facut aceste bratari pentru a le da oamenilor ocazia sa-si arate dragostea fata de alte persoane, sa scrie mesaje personalizate pe pandantive si sa le ofere cadou sau sa isi puna o dorinta, iar bratara pe care o poarta sa le aduca aminte sa si-o indeplineasca. Pasul urmator a fost sa fac bijuteriile acestea fine – eu le zic bijuterii eterne – cum sunt lanturile astea la baza gatului, care sa-ti fie atat de dragi, incat sa nu le mai dai jos. Astazi urmeaza sa primesc de la fabrica si colectia de bijuterii pentru bebelusi, pe care am gandit-o special pentru ei, sa nu ii zgarie, sa nu poata fi inghitite, sa nu ii deranjeze in nici un fel.’
Page: 1 2