Si-a facut un nume prezentand stirile la TVR timp de zece ani, a devenit vedeta fara sa epateze si a pus pe picioare un business de la o idee nascuta „pe genunchi“. Am stat de vorba cu Malvina Cservenschi despre dorintele care se implinesc, despre traditiile care ne reprezinta si despre lucrurile care conteaza.
Ora 9,30. Sunt in bistroul de la Le Club, Satul Francez, admir decorul placut, ascult Moonlinght Breakfast de undeva de la radio si beau un caffe latte. Primesc un mesaj ca intarzie putin. Nu-i nimic, anticipam asta, mi-am adus o revista cu mine. Oricum sunt recunoscatoare ca si-a facut timp pentru aceasta intalnire intr-o zi in care, dupa cum mi-a spus vesel la telefon, mai are un interviu televizat, o sedinta foto cu copii, o degustare de preparate italienesti la restaurantul fostului sot!
In cele din urma apare, zambind vinovat, saluta lumea din bistro, cere un caffe latte si o apa minerala si se asaza la masa deschizand laptop-ul si insirand cele trei telefoane: „Pe acesta il folosesc doar pentru Instagram si ca sa vorbesc cu ai mei la Londra'. Suna telefonul: „Malvensky, buna dimineata! Cum va numiti? Domnul Grama, plicul dumneavoastra este trimis si va ajunge astazi in jurul pranzului. Eu personal l-am trimis aseara prin curier. Cu siguranta. O zi buna!'.
Are doua fete care o ajuta cu comenzile, promovarea si contabilitatea, insa pe langa ca e 8 Martie, una dintre fete are si un examen foarte greu la Arhitectura. „Si Marie Jeanne, si Alina sunt studente si eu le-am zis ca pe primul loc este facultatea si ca le inteleg. Dar pentru ca eu am facut singura toate lucrurile acestea la inceput, imi vine usor sa le fac si acum. Imi place sa fiu aproape de clienti, sa vorbesc cu ei la telefon, sa vada ca sunt un om normal… Scuza-ma! „Malvensky. Buna dimineata! Sigur ca da, curierul nostru ajunge la atelier la ora 11, ia toate plicurile si pleaca pe teren. Daca aveti o urgenta pot sa-i spun. Ce ati comandat dumneavoastra? Da, eu sunt Malvina. Bine. Sun acum sa vina la 10,30 si primul plic sa vi-l aduca dumneavoastra. La CEC trebuia sa ajunga, nu? Haideti ca sun acum. O zi buna!'
Profit de convorbirea ei telefonica pentru a o studia. Am mai vazut-o desigur la evenimente, mi-o amintesc si din perioada in care prezenta stirile la TVR, dar acum am ocazia sa o analizez fata in fata. In primul rand are o culoare rara a irisului, un fel de verde spre galben, ca ochii de pisica. Un pic de fond de ten ii acopera urmele de oboseala, parul initial desfacut si l-a prins in coada cand a venit, gest care mi-a transmis un „gata, sa ne apucam de munca'. Poarta un top alb, o fusta scurta din piele, cizme Isabel Marant si o esarfa inflorata la gat, ca acelea purtate de lipovence cand merg la biserica.
„Ma mai scuzi putin, sa sun la curier? Clientii vor comenzile ieri daca se poate… Buna dimineata! La multi ani! (Rade) Am nevoie de ajutorul tau. E un plic pe care il ai de ieri, al Mirelei de la CEC Bank din Crangasi. Il vrea pana in ora 11 acolo. Plicul e la baieti. A, da? Minunat! Doamne ajuta, ce ma bucur! Si trimite, te rog, pe cineva, ca am mai facut 7-8 plicuri aseara pentru Bucuresti. Bine, mersi! Te pup.'
O fi viata de vedeta stresanta, dar cea de antreprenor pare si mai si. „Afacerea mea a inceput intr-o cutie, pur si simplu, pe genunchi. Fara sa am vreun fel de experienta antreprenoriala am facut un produs care in acel moment nu exista pe piata romaneasca si oamenii se pare ca au avut nevoie de el. Ma refer la bratari. Am facut aceste bratari pentru a le da oamenilor ocazia sa-si arate dragostea fata de alte persoane, sa scrie mesaje personalizate pe pandantive si sa le ofere cadou sau sa isi puna o dorinta, iar bratara pe care o poarta sa le aduca aminte sa si-o indeplineasca. Pasul urmator a fost sa fac bijuteriile acestea fine – eu le zic bijuterii eterne – cum sunt lanturile astea la baza gatului, care sa-ti fie atat de dragi, incat sa nu le mai dai jos. Astazi urmeaza sa primesc de la fabrica si colectia de bijuterii pentru bebelusi, pe care am gandit-o special pentru ei, sa nu ii zgarie, sa nu poata fi inghitite, sa nu ii deranjeze in nici un fel.'
Inspiratia si-o ia de peste tot. De exemplu, odata cu lansarea noii sale colectii de esarfe la New York (da, mai nou face si esarfe), a invitat-o si pe prietena sa, Rhea Costa, cea cu care colaboreaza de la inceput. Si pentru ca Andreea nu mai fusese niciodata la New York, Malvina a trebuit sa faca pe ghidul pentru ea. Asa l-a redescoperit pe Brancusi la MoMA si Guggenheim, motiv pentru care urmatoarea mini-colectie va fi inspirata de celebrele Domnisoara Pogany, Maiastra, Sarutul, Muza si Coloana Infinitului.
„Il mai intalnisem pe Brancusi si inainte, insa de data aceasta parca mi s-a aprins un beculet. Cred ca este sau ar trebui sa devina ceva permanent, sa ai in garderoba ta sau la tine in casa elemente din folclorul romanesc, ceva din traditiile noastre, care sa te reprezinte. De aceea am facut si lansat colectia de marame la New York, sa le dau romanilor de acolo un motiv sa isi aminteasca de tara si sa fie mandri ca sunt romani. Colectia de marame am conceput-o impreuna cu un designer grafic, dupa o lunga perioada de documentare, in care am rasfoit albume, am analizat costume populare si ii pe care le am de la bunica mea, dupa ce am vazut case taranesti din diferite zone ale tarii, de la Oltenia la Ardeal si Maramures. M-am gandit la acel element din garderoba unei femei care, atunci cand il poarta, sa-i schimbe tinuta. Dupa cum vezi, eu sunt imbracata oarecum banal, dar cu esarfa asta la gat, pe care am primit-o de la cineva din Ucraina, devii foarte stylish. Cand eram mica, in fiecare sambata, la Hunedoara, bunica mea facea cu mine, cu sora mea si cu verisoara mea lucru manual. Ea ne-a invatat sa coasem, sa crosetam, sa facem goblenuri.'
Malvina cea de acum, care raspunde cu atata siguranta la telefon, imi aduce pe undeva aminte de Malvina cea de pe micul ecran. A renuntat la cei zece ani de televiziune atunci cand business-ul a inceput sa o solicite foarte mult, cand avea deja un nume in lumea mondena care fara doar si poate a contribuit la succesul afacerii sale. „Cand eram mica si ma intreba lumea ce vreau sa fiu cand o sa ma fac mare, nu stiam ce sa spun. Nici in clasa a XII-a nu stiam decat ca vreau sa vin la Bucuresti. Am intrat la Limbi Straine, pentru ca asta facusem si in liceu, engleza-spaniola. Si dintr-o intamplare am ajuns in televiziune. M-a sunat Albertina sa vin la un casting pentru prezentatoare meteo.
In timpul facultatii imi castigam banii filmand tot felul de reclame, asa ca eram obisnuita cu reflectoarele si m-am dus foarte relaxata la interviu. Seara am primit raspunsul si dupa o saptamana eram deja pe post, cand eu, de fapt, intentionasem sa plec in America, unde era atunci toata familia mea. Am facut doi ani si jumatate de meteo, am trecut la stiri si asa au trecut zece ani in televiziune. M-am hotarat sa plec din TVR in momentul in care mi-am dat seama ca nu pot sa fac doua lucruri deodata si sa le fac si bine. Parca aveam doua vieti. La noua dimineata plecam de acasa, la unu si jumatate ieseam din televiziune si alergam repede la e-mail-uri, comenzi, clienti. La un moment dat am obosit. Mi-am luat cartea lui Marius Ghenea despre antreprenoriat si aceasta a devenit pentru mine un fel de Biblie. Am inceput sa gandesc ca un antreprenor, mi-am luat o foaie de hartie, am pus in balanta totul si am luat o decizie in acest sens.'
Cu toate astea, Malvina Cservenschi ramane o vedeta, pe care acum revistele glossy si cele de business o curteaza in egala masura. Sunt curioasa daca paparazzii reprezinta pentru ea un stres ca si pentru celelalte vedete. „Crede-ma ca am si depus eforturi in acest sens, adica sa ma simt intr-un fel anume, asa cum ma privesc oamenii cand spun: «Uite-o pe Malvina», dar nu pot. Ma comport ca un om normal. Pe mine nu ma simti cand intru intr-un restaurant. Nu mi-e teama de paparazzi si probabil de asta nici nu i-am atras in viata mea foarte mult. Au fost rare ocaziile cand m-au asteptat in fata casei, luminandu-ma cu blituri si cu camere de filmat. Pe mine m-a distrat toata povestea pentru ca m-am pus in locul lor si am incercat sa inteleg care e filosofia job-ului lor. Atunci cand nu ai nimic de ascuns, cand nu faci mare lucru, nu te afecteaza. Mai rau e cand exista vreo problema mai serioasa si apar povesti care uneori schimba vietile oamenilor, si atunci e mai trist. Eu inca sunt intr-o relatie foarte apropiata cu media, pe de o parte ca sa imi promovez brand-ul si apoi pentru ca sunt o persoana publica si voi ramane o persoana publica dupa acesti zece ani de televiziune.'
Ceea ce ii aminteste Malvinei ca are un alt interviu programat undeva pe Dorobanti. Ma ia cu ea in masina si imi arata ca nu a mintit cand mi-a spus ca manualul de antreprenoriat al lui Ghenea e Biblia ei. Il are mereu in masina, e subliniat tot si cu observatii scrise pe cotor. E deja in intarziere, profita de blocajele din trafic pentru a-si retusa machiajul. „Alina, ajuta-ma, te rog, si spune-mi cand e verde la semafor.' Ajungem in cele din urma. A intarziat o jumatate de ora si uraste cand se intampla asta.
Realizator: Alina Baisan
Foto: Radu Chindris