Lucian Ban, un jazzman roman la New York

Ce se intimpla cind amesteci jazz-ul american cu folclorul românesc? Rezultatul este The Romanian-American Jazz Suite, un album cu succes rasunator, conceput de Lucian Ban si Sam Newsome. Adina Rosetti a aflat povestea acestui dialog muzical inedit. Fotografii: Cornel Lazia.

Lucian Ban, un jazzman roman la New York

La concertul de lansare, care a avut loc la sala ArCub, publicul a zimbit cuprins de nostalgie atunci cind au rasunat acordurile celebrei emisiuni de altadata, Tezaur folcloric. Daca va intrebati cum o fi ajuns „invirtita de pe Mures' sa fie pusa pe muzica jazz, atunci trebuie sa aflati ca drumul e lung si trece prin America…

„Daca vrei sa faci jazz, trebuie sa treci prin New York

Lucian Ban, considerat „unul dintre cei mai talentati pianisti care au venit la New York in ultimul deceniu', este nascut la Cluj si stabilit in Statele Unite din 1999. A studiat pianul si s-a apropiat de jazz datorita „mentorului' pe care l-a avut in orasul sau natal, un pianist pe nume György Zsolt, care avea o colectie impresionanta de discuri cu muzica (peste 2.000 de LP-uri, lucru care in anii 80 era aproape de neconceput).

Lucian a studiat apoi Conservatorul, la sectia de jazz proaspat infiintata dupa 1990, si a plecat din tara exact in anul in care a cistigat Marele Premiu pentru cel mai bun album de jazz decernat de Asociatia Compozitorilor Romani. Dupa spusele sale, „daca vrei sa faci jazz, trebuie sa treci prin New York. Acolo te masori, acolo sint oportunitatile si provocarile, scena muzicala este foarte dina­mica, ofertanta, iar oamenii vor colaborari au­tentice'.

A mers la cea mai buna scoala in domeniu, New School, unde a studiat cu legende ale jazz-ului. Apoi l-a cunoscut pe saxofonistul Alex Harding si acesta a fost momentul care se poate numi „the beginning of a beautiful friendship'. (Daca nu l-ati vazut inca in nici un concert, trebuie sa stiti ca Alex Harding este considerat unul dintre cei mai mari saxofonisti-bariton de astazi, fiind votat, in mod constant, de revista Down Beat Magazine, la categoria celor mai buni artisti de jazz).

Primele cluburi newyorkeze in care Lucian Ban a cintat au fost intr-un cartier dubios din Manhattan, numit Meat Packing District, o zona cu prostitutie si droguri, devenita mai tirziu un loc foarte fancy, pe unde se invirtesc nume celebre din lumea modei.

Din 1999 si pina acum, Lucian Ban a realizat cinci albume in America (Somethin Holy, Premonition, Tuba Project, Playground, The Romanian-American Jazz Suite), a cintat in zeci de locuri (Dizzys at Lincoln Center, Jazz Standard, Jazz Gallery, Cornelia Café), a infiintat un cvintet cu Alex Harding, a facut turnee in Europa si a primit nenumarate cronici elogioase in presa americana si nu numai.

La capitolul colaborari reusite, trebuie sa men­tionam albumele The Calling, cu Alex Harding, si 3 a.m., realizat impreuna cu electro-artistul Silent Strike, avind o structura si un sound speciale: muzica electronica, interventii jazz, electro-funk, piese sensibile si rafinate, explozie si groove.

De la Hertea la Harlem

„Muzica de jazz este capabila sa absoarba influente, e un adevarat melting pot', spune Lucian Ban. Ceea ce nu se topise pina acum in muzica jazz – cu rare exceptii, cum ar fi Johnny Raducanu, dar nu la scara internationala – era folclorul romanesc. Lucrurile au prins contur atunci cind muzicianul Sam Newsome a primit o bursa de la Arts Link (o societate non-profit concentrata pe cultura est-europeana), iar Lucian Ban i-a dat pentru studiu culegerile de folclor rea­lizate de Constantin Brailoiu si Iosif Hertea.

Albumul The Romanian-American Jazz Suite s-a concretizat in urma spriji­nului primit de la Institutul Cultural Roman din New York. Au avut la inceput o serie de concerte, cu ecouri foarte bune, la patru universitati din New York, inclusiv cea din Harlem, ceea ce demonstreaza cit de universal este limbajul muzicii. Recep­tarea aceasta extrem de pozitiva este datorata si faptului ca Romania incepe sa fie privita cu din ce in ce mai mult interes in afara, mai ales pe plan cultural. De altfel, Luci­an isi amin­teste cu umor de un prieten muzician, al ca­rui tata era mare fan Dracula, si care s-a aratat extrem de incintat sa vina si sa cinte, chiar cu un onorariu mai mic, in tara lui Dracula…

De reorchestrarea pieselor s-a ocupat intii Sam Newsome, pentru ca avea o perspectiva mai fresh, apoi s-a lasat si Lucian Ban prins in joc si asa s-au nascut piese precum „Transylvanian Dance, „Carol (o reinterpretare a co­lindului „O, ce veste minunata!), „Danube Stroll, „Home si „Where is home. Un dialog muzical intre un roman care se reintoarce pe urmele muzicii propriei tari si un american care descopera acordurile romanesti. Ii completeaza Sorin Romanescu la chitara electrica, Arthur Balogh la contrabas, Alex Harding la saxofon si Willard Dyson (percutie).

„Albumul acesta a venit pe nepusa masa, m-a fortat sa reinvestighez muzica tarii mele de origine. Eu am plecat sa fac jazz, nu eram preocupat de folclor. Dar cind pleci si esti departe de tara ta, intr-un fel, inconstient, te urmaresc unele lucruri. De exemplu, am compus cu ceva timp in urma piese care aduceau a Enescu sau Bartok…, isi aminteste Lucian Ban.

„Daca nu esti diferit, nu reusesti!'

La sfirsitul concertului de la ArCub, Newsome si Harding au coborit de pe scena si au cintat intr-un duet de saxofoane absolut incendiar, din mijlocul publicului care aplauda frenetic. Asta probabil ca sa-l contrazica pe Lucian Ban, caruia publicul din Romania i se parea ceva mai retinut decit cel american, care rezoneaza imediat cu muzica si comunica foarte bine cu artistii.

Lucian Ban se imparte acum intre New York si Europa. Se simte acasa in amindoua locurile, iar din punct de vedere muzical „oriunde pot sa cint e bine, daca am un pian bun, o sala, un public'. De altfel, lucrurile au inceput sa se schimbe pe scena de jazz din Romania: au aparut festivaluri, exista public si chiar putere financiara. Inima jazz-ului este tot in America, chiar daca jazz-ul a devenit un „limbaj universal'.

Rugat sa dea o definitie a acestui gen muzical, Ban a suris putin incurcat si mi-a spus ca ceea ce este definitoriu pentru jazz e accentul pus pe individualitate. „Daca nu esti diferit, nu reusesti!' Acelasi instrument suna diferit in mina altui artist. Lucian Ban repeta zilnic, chiar daca uneori, la concerte, conteaza mai mult „sa cinti cu oameni cu care te intelegi si in care ai incredere', impro­vizatia („fiecare concert e altfel') si reactiile publicului.

In ceea ce priveste planurile de viitor, Ban are destule. Acum lucreaza la un nou proiect la limita dintre jazz si muzica contemporana, „Enescu ReImagined', impreuna cu un ansamblu foarte eclectic: un cvartet de coarde, un cvintet de jazz, doi DJ care vor mixa live si doi cintareti cu „tehnici speciale de throat singing'. Pina la materia­lizarea acestui proiect, trebuie sa mai stiti despre Lucian Ban ca este pasio­nat de antichitati si calatorii, compune muzica de teatru si film si ii plac reintoarcerile muzicale acasa…

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din people