Sigur ai vazut macar un film cu Jacqueline Bisset. De ce sunt asa de sigura? Ei bine, pentru ca a jucat in peste optzeci de productii de-a lungul timpului, atat europene, cat si americane, unele mai cunoscute ca altele. Si nu e de mirare ca si astazi, la saptezeci de ani, madame Bisset ramane preferata regizorilor si producatorilor. Nu doar datorita frumusetii sale, dupa cum bine poti sa vezi, ci mai ales datorita talentului sau.
Nominalizarile si premiile pe care le-a obtinut de-a lungul carierei o pot demonstra. Anul trecut, de exemplu, a castigat un Glob de Aur pentru rolul din miniserialul BBC Dancing on the Edge, o poveste din anii 30, in regia lui Stephen Poliakoff. Primul Glob de Aur, desi a mai fost nominalizata de cinci ori pana atunci pentru acelasi trofeu. Plus premii la festivalurile de film de la München, Locarno si Boston, printre altele. Ah, si nu ti-am zis, a fost distinsa in 2010 cu ordinul Legiunea de Onoare, cea mai inalta distinctie pe care o acorda statul francez, ceea ce e destul de impresionant, nu crezi?
Considerata una dintre cele mai frumoase femei din lume, Bisset si-a inceput cariera in 1965 in filmul Cul-de-sac regizat de Roman Polanski, cel care a incurajat-o pentru prima data sa urmeze o cariera in cinematografie. A mai jucat apoi in Bullitt (1968), alaturi de Steve McQueen, in The Deep (1977), Rich and Famous (1981), Under the Volcano (1984) si La Cérémonie (1995). I-a avut parteneri de platou de-a lungul timpului pe Paul Newman, Anthony Perkins, Albert Finney, Mickey Rourke si Michael York si a lucrat cu regizorii François Truffaut, John Huston, Stanley Donen si George Cukor. Da, are o cariera bogata si in continua ascensiune, pentru ca nu a renuntat niciodata sa joace in cei aproape cincizeci de ani de cariera. Si nici nu are de gand sa o faca prea curand. Este una dintre cele mai active actrite britanice si una dintre cele mai indragite. Wow!
Cum stai de vorba cu un astfel de om, ma gandeam in timp ce citeam toate astea pe net. Aflasem ca am sansa sa-i iau un interviu si, ca de obicei, m-am pus pe documentare. Jacqueline Bisset venise in Romania la festivalul Les Filmes de Cannes à Bucharest, pentru a-si promova cel mai nou film, Welcome to New York, in regia lui Abel Ferarra. Asta se intampla la sfarsitul lui octombrie, anul trecut. Asa ca am vazut si eu filmul cu o seara inainte de interviu. Voiam sa stiu mai multe despre femeia asta si motivul pentru care a venit la Bucuresti. Voiam sa o intreb cum a fost sa joace alaturi de Gérard Depardieu intr-un film care a facut atata valva la Cannes si in lumea politicii.
Welcome to New York are la baza scandalul in care Dominique Strauss-Kahn, fostul sef al FMI, a fost acuzat de abuz sexual de o camerista a unui hotel din New York si retinut la aeroport. In urma presiunii publice, acesta a demisionat din functie, in 2011. Filmul a fost puternic contestat de cei din vietile carora se inspira – Strauss-Kahn si sotia sa, Anne Sinclair –, iar producatorii au fost amenintati ca vor fi dati in judecata. Imi amintesc ca m-a cam tulburat interpretarea pe care Abel Ferrara a dat-o scandalului, dar mai ales rolul pe care il joaca Depardieu – Devereaux, un personaj grobian, dependent de sex si de droguri. Sotia sa, Simone, interpretata de Jacqueline Bisset, infrunta alaturi de el presa extrem de agresiva si presiunea politica. Un rol dur si foarte intens, cel putin asta a fost impresia cu care am ramas la final. Dar nu-ti spun mai multe, trebuie sa vezi filmul si o sa intelegi de ce a ajuns sa fie atat de controversat si chiar cenzurat in presa din Franta.
In ziua interviului m-am prezentat la Institutul Francez, unde avea sa aiba loc intalnirea noastra, si am asteptat sa-mi vina randul. Madame Bisset avea programata toata ziua pentru interviuri si chiar atunci cand am ajuns la fata locului era prinsa cu unul. In timp ce imi revizuiam pentru ultima data intrebarile pe care aveam de gand sa i le adresez, ma gandeam cum e sa vorbesti cu atatia oameni diferiti intr-o zi si sa raspunzi la aceleasi intrebari de atatea ori. Eram sigura ca intrebarile mele ii mai fusesera adresate si, cu siguranta, avea sa le mai auda si dupa ce plec. Dar asta e meseria ei, aveam sa aflu chiar de la ea, pentru ca nu m-am putut abtine sa o intreb despre asta. „Chiar imi face placere sa vorbesc despre mine si despre ceea ce fac. Chiar daca intrebarile se repeta de multe ori, contextul si persoana cu care vorbesc difera. Asta ii da intregului proces un caracter autentic, mi-a spus in timp ce ne asezam una in fata celeilalte.
Jacqueline Bisset este o femeie superba si in realitate, nu doar in filme. Asta imi trecea prin minte in timp ce ea exclama bucuroasa ca in sfarsit se poate relaxa. Interviurile filmate abia se terminasera si putea sa fie mai naturala. Si asa a si fost. M-am simtit de parca as fi vorbit cu o persoana obisnuita, nu cu nasa Angelinei Jolie. Da, ai citit bine, Jacqueline Bisset e nasa de botez a Angelinei Jolie. Trebuie sa recunosc, am avut ceva emotii – cum sa n-ai emotii cand vorbesti cu o vedeta de calibrul ei si, trebuie sa mai adaug, atat de frumoasa? Cei 70 de ani nu se citesc deloc pe chipul actritei britanice, ci doar calmul si gratia unei femei constiente de valoarea ei. De admirat, nu alta! Si am admirat-o pana la sfarsit, pentru ca Jacqueline e o foarte placuta partenera de conversatie. Am vorbit despre toate, de la cel mai nou film al ei pana la Facebook si conexiunea dintre oameni.
Page: 1 2