Jacqueline Bisset – Gratie fara varsta

Sigur ai vazut macar un film cu Jacqueline Bisset. De ce sunt asa de sigura? Ei bine, pentru ca a jucat in peste optzeci de productii de-a lungul timpului, atat europene, cat si americane, unele mai cunoscute ca altele. Si nu e de mirare ca si astazi, la saptezeci de ani, madame Bisset ramane preferata regizorilor si producatorilor. Nu doar datorita frumusetii sale, dupa cum bine poti sa vezi, ci mai ales datorita talentului sau.

Nominalizarile si premiile pe care le-a obtinut de-a lungul carierei o pot demonstra. Anul trecut, de exemplu, a castigat un Glob de Aur pentru rolul din miniserialul BBC Dancing on the Edge, o poveste din anii 30, in regia lui Stephen Poliakoff. Primul Glob de Aur, desi a mai fost nominalizata de cinci ori pana atunci pentru acelasi trofeu. Plus premii la festivalurile de film de la München, Locarno si Boston, printre altele. Ah, si nu ti-am zis, a fost distinsa in 2010 cu ordinul Legiunea de Onoare, cea mai inalta distinctie pe care o acorda statul francez, ceea ce e destul de impresionant, nu crezi?

Considerata una dintre cele mai frumoase femei din lume, Bisset si-a inceput cariera in 1965 in filmul Cul-de-sac regizat de Roman Polanski, cel care a incurajat-o pentru prima data sa urmeze o cariera in cinematografie. A mai jucat apoi in Bullitt (1968), alaturi de Steve McQueen, in The Deep (1977), Rich and Famous (1981), Under the Volcano (1984) si La Cérémonie (1995). I-a avut parteneri de platou de-a lungul timpului pe Paul Newman, Anthony Perkins, Albert Finney, Mickey Rourke si Michael York si a lucrat cu regizorii François Truffaut, John Huston, Stanley Donen si George Cukor. Da, are o cariera bogata si in continua ascensiune, pentru ca nu a renuntat niciodata sa joace in cei aproape cincizeci de ani de cariera. Si nici nu are de gand sa o faca prea curand. Este una dintre cele mai active actrite britanice si una dintre cele mai indragite. Wow!

Cum stai de vorba cu un astfel de om, ma gandeam in timp ce citeam toate astea pe net. Aflasem ca am sansa sa-i iau un interviu si, ca de obicei, m-am pus pe documentare. Jacqueline Bisset venise in Romania la festivalul Les Filmes de Cannes à Bucharest, pentru a-si promova cel mai nou film, Welcome to New York, in regia lui Abel Ferarra. Asta se intampla la sfarsitul lui octombrie, anul trecut. Asa ca am vazut si eu filmul cu o seara inainte de interviu. Voiam sa stiu mai multe despre femeia asta si motivul pentru care a venit la Bucuresti. Voiam sa o intreb cum a fost sa joace alaturi de Gérard Depardieu intr-un film care a facut atata valva la Cannes si in lumea politicii.

Welcome to New York are la baza scandalul in care Dominique Strauss-Kahn, fostul sef al FMI, a fost acuzat de abuz sexual de o camerista a unui hotel din New York si retinut la aeroport. In urma presiunii publice, acesta a demisionat din functie, in 2011. Filmul a fost puternic contestat de cei din vietile carora se inspira – Strauss-Kahn si sotia sa, Anne Sinclair –, iar producatorii au fost amenintati ca vor fi dati in judecata. Imi amintesc ca m-a cam tulburat interpretarea pe care Abel Ferrara a dat-o scandalului, dar mai ales rolul pe care il joaca Depardieu – Devereaux, un personaj grobian, dependent de sex si de droguri. Sotia sa, Simone, interpretata de Jacqueline Bisset, infrunta alaturi de el presa extrem de agresiva si presiunea politica. Un rol dur si foarte intens, cel putin asta a fost impresia cu care am ramas la final. Dar nu-ti spun mai multe, trebuie sa vezi filmul si o sa intelegi de ce a ajuns sa fie atat de controversat si chiar cenzurat in presa din Franta.

In ziua interviului m-am prezentat la Institutul Francez, unde avea sa aiba loc intalnirea noastra, si am asteptat sa-mi vina randul. Madame Bisset avea programata toata ziua pentru interviuri si chiar atunci cand am ajuns la fata locului era prinsa cu unul. In timp ce imi revizuiam pentru ultima data intrebarile pe care aveam de gand sa i le adresez, ma gandeam cum e sa vorbesti cu atatia oameni diferiti intr-o zi si sa raspunzi la aceleasi intrebari de atatea ori. Eram sigura ca intrebarile mele ii mai fusesera adresate si, cu siguranta, avea sa le mai auda si dupa ce plec. Dar asta e meseria ei, aveam sa aflu chiar de la ea, pentru ca nu m-am putut abtine sa o intreb despre asta. „Chiar imi face placere sa vorbesc despre mine si despre ceea ce fac. Chiar daca intrebarile se repeta de multe ori, contextul si persoana cu care vorbesc difera. Asta ii da intregului proces un caracter autentic, mi-a spus in timp ce ne asezam una in fata celeilalte.

Jacqueline Bisset este o femeie superba si in realitate, nu doar in filme. Asta imi trecea prin minte in timp ce ea exclama bucuroasa ca in sfarsit se poate relaxa. Interviurile filmate abia se terminasera si putea sa fie mai naturala. Si asa a si fost. M-am simtit de parca as fi vorbit cu o persoana obisnuita, nu cu nasa Angelinei Jolie. Da, ai citit bine, Jacqueline Bisset e nasa de botez a Angelinei Jolie. Trebuie sa recunosc, am avut ceva emotii – cum sa n-ai emotii cand vorbesti cu o vedeta de calibrul ei si, trebuie sa mai adaug, atat de frumoasa? Cei 70 de ani nu se citesc deloc pe chipul actritei britanice, ci doar calmul si gratia unei femei constiente de valoarea ei. De admirat, nu alta! Si am admirat-o pana la sfarsit, pentru ca Jacqueline e o foarte placuta partenera de conversatie. Am vorbit despre toate, de la cel mai nou film al ei pana la Facebook si conexiunea dintre oameni.

Am inceput prin a o intreba cum a fost sa lucreze la un film atat de controversat. „Mi-a placut foarte mult pentru ca am un mare respect pentru Gérard Depardieu si pentru Abel Ferarra. Desi nu am mai lucrat cu nici unul dintre ei pana acum, sunt doi barbati care pun foarte multa pasiune in ceea ce fac, iar asta se vede. Recunoaste ca nu a urmarit scandalul Strauss-Kahn si nici nu prea o intereseaza viata privata a altora. Asa ca, pentru a intra in pielea personajului Simone, sotia lui Depardieu in film, s-a folosit de experienta personala cat a putut de mult. A incercat sa inteleaga cat mai bine ce ar putea simti ea atunci cand persoana careia ii este alaturi trece printr-o asemenea situatie – daca experienta personala ar lipsi, recunoaste ca ar fi o actrita limitata. Insa de cele mai multe ori este clar vorba si despre profesionalism. „Chiar daca nu te poti transpune in pielea personajului pe care il joci suta la suta, trebuie sa improvizezi. Asa ca e vorba si despre tehnica. Dar folosesc si parti din mine atunci cand joc, iar asta face de multe ori diferenta.

Ii spun ca am vazut deja filmul si ca m-a impresionat foarte mult, mai ales rolul lui Gérard. Pare incantata ca mi-am facut temele atat de bine. „Da, e un film puternic si are multe scene de sex care ar putea face privitorul sa se simta inconfortabil. Dar pana la urma asta il face autentic si ii da valoarea pe care o are. Desi nu am urmarit scandalul, am aflat suficiente amanunte odata ce am inceput sa joc acest rol. Si, sa-ti spun sincer, nu aveam nici o idee ca e atat de controversat pe cat imi spui sau ca a fost cenzurat de presa din Franta. I-a placut enorm acest proiect, de aceea s-a implicat cat a putut de mult – atat emotional, cat si fizic. Si este sigura ca acest lucru se vede. „Cred ca filmul a avut impactul pe care l-a avut din cauza persoanelor despre care este vorba si mai ales pentru ca a fost atat de mult mediatizat. Atat scandalul, cat si filmul. Nu prea sunt de acord cu asta. Fiecare face greseli si, chiar daca esti o persoana publica, mi se pare ca ai dreptul la putina intimitate.

De aceea viata ei personala este un lucru privat, desi recunoaste ca are o relatie buna cu presa si ca ii place foarte mult sa stea de vorba cu jurnalistii. Spune ca nu a fost niciodata prea interesata de publicitatea pe care ti-o face presa si ca nici macar nu a avut o pagina de Facebook pana acum un an. „Existau cateva pagini pentru fani cu numele meu, dar nu imi placeau foarte mult, de aceea am decis sa-mi deschid un cont de care sa am grija personal. Postez foarte rar, dar macar sunt multumita de continut. Si ma mai ajuta cineva cu asta atunci cand n-am timp. O intreb de ce a decis sa-si faca un cont de Facebook tocmai acum si ce parere are in general despre retelele de socializare. „Nu sunt o persoana publica in cel mai puternic sens al cuvantului si, dupa cum iti spuneam, nici nu imi place sa ma afisez prea mult. O singura data, acum cativa ani, am acceptat sa fiu imaginea unui produs cosmetic. Nu a avut cine stie ce succes, dar mi-a placut experienta. Mi se pare ca, cu cat te afisezi mai mult, cu atat esti mai putin tu insuti. Trebuie sa faci pe plac unui public, care pana la urma nici macar nu te cunoaste personal. Asta-i problema si cu Facebook-ul. Iti creeaza o imagine ireala despre tine, pe care ai tendinta sa o pastrezi cu sfintenie.

Si poate fi inselator de multe ori, mi-a explicat. Mai ales cand tu insati incepi sa crezi mai mult in imaginea pe care o propui decat in ceea ce esti cu adevarat. Poate de aceea, majoritatea lumii e atat de fericita pe Facebook. „Si nu e tocmai real, nu-i asa? Mai sunt si zile in care suntem triste, iar prietenii nostri nu stiu asta. Facebook-ul ne mananca toata viata. E ca o competitie – cine e mai fericit, cine a facut mai multe. La asta s-a ajuns si, sincer, imi pare foarte rau sa vad ca nu mai exista cu adevarat conexiune intre oameni.

Ma prinde discutia asta pentru ca sunt de acord cu ea. Nici eu nu sunt o fana infocata a retelelor de socializare, pe care le folosesc foarte putin, asa ca inteleg perfect ce imi spune. Postez foarte rar si chiar mi-am scos Facebook-ul de pe telefon si l-am blocat pe computerul de acasa. Asta in incercarea de a ma rupe putin de disperarea din online. Nu imi iese prea mult, dar macar folosesc Facebook-ul cu limita. Nu stiu cum de am ajuns sa ma confesez unei vedete internationale, dar ea ma intreaba si rade, incurajandu-ma. „Te apreciez pentru asta, desi cred ca e un lucru greu de facut pentru ca ni se pare ca, daca stam pe Facebook, suntem conectati la informatie si mai ales la prietenii nostri. Si nu e adevarat. Imi amintesc ca am iesit odata in Los Angeles, unde locuiesc, la un pranz si am fost uimita sa vad la masa alaturata patru domnisoare imbracate sexy si foarte aranjate care au stat tot timpul cu nasul in telefon. Ma intrebam de ce au mai iesit impreuna de vreme ce nici macar nu-si vorbesc. Poate doar ca sa le vada lumea. Nu stiu, poate e de fapt un lucru care caracterizeaza generatia de astazi. Astfel de exemple vad zi de zi si mi se pare trist unde s-a ajuns. Are dreptate, de multe ori retelele de socializare fac mai mult rau decat bine. Dar sa fim sincere! N-avem cum sa nu ne lasam prinse in hora. „Mi se pare nefiresc. Mi-e teama ca nu cumva toata lumea sa devina introvertita, mai adauga. „Stam prea putin conectati la prietenii nostri si prea mult la gadget-uri, care acum se ocupa de aproape toate nevoile noastre. Tot ce avem de comunicat transmitem prin mesaje si uitam cum sa ne comportam in preajma oamenilor.

O intreb daca ei ii vine usor sa se exprime – pentru ca nu imi dau seama prea bine. Lejeritatea si calmul cu care imi vorbeste ma fac sa cred ca e foarte degajata, dar asta ar putea sa fie si un rezultat al experientei. „Cred ca am ajuns sa fiu un pic din amandoua, si introvertita, si extrovertita, ceea ce e extraordinar. Uneori sunt foarte deschisa, alteori vreau sa ma retrag, mai ales dupa o zi lunga de lucru. Si-mi da doua exemple. „Imi amintesc ca in liceu imi placea foarte mult limba latina. Aveam un profesor foarte simpatic, care stia cum sa ne capteze atentia. El mi-a spus pentru prima data ca as putea sa fiu actrita, si asta pentru ca puneam multe intrebari la ora lui si eram extrovertita. Mai tarziu, Roman Polanski mi-a spus acelasi lucru – ca as putea fi actrita –, dar din cauza ca sunt introvertita. Ceea ce m-a pus pe ganduri. La vremea aceea imi doream sa fiu balerina, iar intalnirea cu Polanski mi-a schimbat viata.

Pana la urma, imi spune ca totul a fost o simpla intamplare. Sunt foarte curioasa sa aflu daca ea crede in coincidente. Asa ca ne lansam intr-o noua discutie, de data asta despre cheia succesului, cum s-ar zice, despre munca si incredere in fortele proprii. „Observ in jurul meu o tendinta de fericire exagerata si de fatarnicie. Parca este o rusine sa ai si zile proaste. Cred foarte mult ca e important sa ai o stare buna de spirit, dar fara sa exagerezi. Imi place subiectul! Suntem de fapt ceea ce gandim? Sau are legatura cu mai multe lucruri? „Cred ca e o «munca de echipa» intre mai multe aspecte. Pe de o parte cred ca suntem ceea ce gandim, dar numai intr-o oarecare masura. Nu poti sa te astepti sa ai succes fara sa lucrezi la asta. Eu am muncit foarte mult sa fiu unde sunt si ar fi o minciuna sa spun ca am fost favorizata de soarta. Cu cat vorbim mai mult, cu atat gasesc mai multe lucruri pe care sa le admir la aceasta femeie. Discursul ei relaxat, dar implicat, rabdarea cu care isi asculta interlocutorul fac din Jacqueline Bisset ceva mai mult decat o celebritate. Este de fapt un om, dotat cu multa empatie. Asa ca nu ma mai mir ca la documentarea initiala n-am dat peste nimic rautacios la adresa ei. Nimic, nimic, si vorba aia, femeia e in atentia publicului de aproape cincizeci de ani. Asta spune multe.

Foto: Guliver/Gettyimages

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK