Ioana Ciolacu – Designer for Tomorrow

ELLE: Vorbeste-mi despre formarea ta in arhitectura si moda. Cat de importanta a fost scoala pentru tine? Unde simti ca ai invatat mai mult si cat de mult influenteaza un domeniu pe celalalt?
Ioana Ciolacu: Studiul arhitecturii, pentru ca in arhitectura m-am specializat initial, a fost ca cei sapte ani de-acasa. Sau, in fine, sase, pentru ca atat a durat facultatea. In primul rand mi-a format o idee despre ce inseamna un volum de munca, un deadline, m-a format atat tehnic, cat si practic. In al doilea rand a fost studiul modei, care a fost mai placut, mi-a redeschis ocahii spre creatie si m-a integrat in lumea modei. Cred insa ca dincolo de materii si examene, care te contureaza ca viitor profesionist, mult mai importanti sunt oamenii pe care ii intalnesti si de la care inveti.

Aici cred ca am avut cel mai mult de castigat urmand invatamantul Waldorf, pana am intrat la facultate. Sistemul de invatamant pus la punct de Rudolf Steiner nu doar m-a format ca om, dar m-a si ajutat sa raman cu ochii deschisi ca individ. Si, da, cred ca in acest mediu am avut cel mai mult de invatat. Cat despre paralela dintre arhitectura si moda, ei bine, cele doua sunt atat de asemanatoare incat trecerea de la una la alta a venit natural. Vorbim, bineinteles, de elemente diferite, dar si cladirea, si vesmantul sunt menite sa protejeze omul, la scari diferite. Unul este static, impunator, voit durabil in timp, celalalt se concretizeaza in miscare si este menit pierzaniei. Insa procesul creativ, cat si cel practic, atat in crearea cladirilor cat si a hainelor, este aproape identic. Se folosesc aceiasi pasi, aceleasi unelte si cred ca aceleasi feluri de gandire.

ELLE: Poti sa percepi separat cele doua domenii, acum, cand cariera ta se inscrie intr-o traiectorie fashion?
I.C.: Nu le-am perceput niciodata separat pentru ca sunt parte din mine. Arhitectura a venit ca baza, moda a adus acel plus de neasteptat. In momentul in care pornesc un proiect nou, modul de gandire, de research si de proiectie a „clientului' sunt totalul celor invatate in ambele domenii.

ELLE: As zice ca educatia ta ca arhitect este vizibila in hainele pe care le faci. Este un lucru care se intampla de la sine?
I.C.: Se intampla de la sine, insa nimic nu este de fapt intamplator si stiu ca orice etapa a vietii va transpare ulterior, mai ales intr-un mediu creativ: stii, de exemplu, ca intre muzica si matematica e un pas foarte mic. Un matematician care s-a apucat de muzica o va intelege, diseca si asuma intr-un mod evident pentru toata lumea. Cred ca asa se intampla si cu mine: nu imi propun, dar se intampla.

ELLE: Povesteste-mi despre cursul de masterat in Fashion Design Technology pe care il urmezi acum. Poti sa compari experienta din scoala romaneasca cu cea de la Londra? Cat de competitiv este mediul in care inveti acum?
I.C.: Mie mi-a placut mult sa studiez moda la noi, in primul rand pentru ca eram dornica si pregatita sa fac asta. Ar fi inoportun sa fac o paralela, mai ales ca vorbim despre institutii si niveluri diferite. Insa exista cateva lucruri pe care scoala romaneasca ar putea sa le ia ca exemplu. In primul rand, invatamantul este privit ca un serviciu pe care il platesti. Profesorii sunt constienti ca studentii le platesc salariile, drept urmare exista un respect anume fata de student. Asta este, bineinteles, facilitat de sistemul in care, daca un curs nu este frecventat, va disparea.
La fel se intampla si cu profesorii. Ei isi mentin locul de munca doar daca au primit indeajuns de multe review-uri bune de la studenti, care se fac semestrial. Mi se pare corect modul asta, pentru ca astfel studentii pot beneficia de cei mai buni profesori si refresh-ul semestrial aduce oameni din ce in ce mai implicati in invatamant. Automat, nivelul scolii respective creste odata cu studentii multumiti si toata lumea are de castigat. Constiinciozitatea asta este un lucru rar in scoala de la noi si mult prea putin apreciat. Iar competitia nu este un lucru rau. Mai ales daca este constructiva. In momentul in care ai un volum de munca considerabil, competitia trece pe locul doi. In grupa mea suntem 30 de oameni care ne batem pe primele locuri, iar miza este participarea la London Fashion Week. Insa asta nu a impiedicat prietenii, ajutor si intelegere. Cred ca invidia, aia evidenta, este rezervata oamenilor care nu au ce cauta in domeniul in care activeaza.

ELLE: Crezi in mentori? Au fost, de-a lungul timpului, persoane care sa iti influenteze semnificativ parcursul?
I.C.: Da, cred in mentori si nu stiu ce m-as face fara ei. Tatal meu mi-a fost mentor de cand ma stiu, chiar daca nu stie prea multe despre industria modei. Alex, prietenul meu, profesori precum Katja Perrey, Adelaida Tarnoveanu sau profesorul actual Nigel Luck, toti mi-au fost sau ii sunt mentori. Ei sunt acolo sa incurajeze, sa sfatuiasca fara sa patrunda direct in munca mea. Si daca stau sa ma gandesc bine, prietenii mei sunt toti si mentori.

ELLE: Colectiile de pana acum reflecta formarea ta ca designer. Ti-ai stabilit deja o identitate. Este aceasta o linie pe care te vezi urmad-o?
I.C.: Dupa cum spuneam, important este sa ramai deschis. Iar eu, pentru ca nu pot privi din exterior munca mea, nu vad atat de clar identitatea de care vorbesti. Cred insa ca atata timp cat voi ramane sincera cu mine, o anume constanta se va pastra.

ELLE: Esti un designer relativ nou pe piata, dar ai castigat premii importante. Cat de mult conteaza ele?
I.C.: Cred ca fara sa vreau concursurile au devenit my thing. Sunt, pana la urma, cea mai utila forma de recunoastere in momentul in care pornesti de la zero. Nu am facut-o pentru notorietatea brand-ului, asta a venit mai tarziu, am facut-o ca sa vad daca sunt buna de ceva in domeniul asta care imi place atat de mult. Notorietatea vine de la sine, cu fiecare reusita. Insa acum, dupa succesul de la Berlin, am inceput sa lucrez intens pentru o mai mare vizibilitate, imi doresc sa ma extind, voi deschide un atelier in Bucuresti si voi face asta cu o echipa puternica in spate. De la identitatea brand-ului pana la distributie, toate vor fi puse la punct.

ELLE: Povesteste-mi despre premiul Designer for Tomorrow. Stiu ca ai aplicat si anul trecut. Ce a fost diferit anul acesta?
I.C.: Da, am aplicat si anul trecut, cand patronul concursului era Marc Jacobs, insa nu a fost sa fie. Cred ca faptul ca am intrat in finala a contat datorita Stellei McCartney, care are o viziune mult mai asemanatoare cu a mea. Experienta inca o diger, nu iti poti imagina cat de mult inseamna sa primesti sfaturi, ca designer mic, de la un designer mare. Totodata am fost profund impresionata de mecanismul din spatele unui Fashion Week si nu imi vine sa cred ca voi fi prezenta la inca unul!

ELLE: Esti un designer pentru care conceptul unei colectii este foarte important. Despre ce vorbesc hainele tale?
I.C.: O colectie fara concept este ca o casa fara temelie. Colectiile mele vorbesc despre un parcurs initiatic, despre felul in care simt, transpus in imagini. Ma bazez mult pe intuitie, pe lucruri nespuse, si imi place sa ma joc cu detalii si layer-e care sa fie descoperite mai tarziu, ca la un parfum bun.

ELLE: Cine este femeia pentru care faci haine? Te gandesti mai degraba la un soi de muza sau hainele tale sunt gandite ca pentru tine?
I.C.: Muzele mele sunt cameleonice si contrastante, insa colectiile nu se reduc la ele, pentru ca nu le vreau alintate. Scopul suprem al hainelor este sa dainuiasca, chiar daca sunt atat de trecatoare, iar muzele, si ele, au aceeasi menire. Cred ca in final creez pentru femeia care imi doresc sa fiu, care e cateodata atat de departe de mine.

ELLE: Cum iti produci hainele? Stiu ca aveai un atelier in tara. Cum s-a schimbat procesul de productie de cand esti la Londra?
I.C.: Inainte sa plec la Londra aveam intr-adevar un mic atelier si productie in house. Era greu pentru ca castigurile se duceau in noi productii si eu ma ocupam de tot, de la concept la productie, la PR si identitate. Cand am ajuns in Londra am inceput din nou, de la zero, ca student. Am stat luni de zile in atelier, in biblioteca si m-am dedicat exclusiv creatiei. A fost o perioada foarte buna sa ma adun si sa ma regasesc intr-un mediu atat de propice modei ca Londra. Am descoperit ca posibilitatile creative sunt infinite, am reinvatat, ca la carte, pasii unei colectii. Toate acestea insa au dat roade odata cu finantarea de la Peek and Cloppenburg si tot ce am invatat voi putea pune in practica in viitor.

ELLE: Spuneai intr-un interviu ca te intereseaza sa alaturi modei practici paralele ei. Vorbeste-mi despre asta.
I.C.: Da, cred ca vine natural in timpurile noastre, cand conexiunea este atat de facila. Oricum, dintotdeauna moda s-a impletit cu alte practici, ca expresie a timpurilor. Vezi arhitectura si moda ca reflexii ale nevoilor si identitatilor sociale, vezi tehnologia si moda ca expresie a timpurilor moderne. In arhitectura ni se spunea ca in fiecare an se inventeaza 50 de materiale noi de constructii. Este firesc sa vrei sa profiti de ele, sa evoluezi. Iar cand, din cele 50 de materiale, tu poti folosi doua in cu totul alt scop, de ce nu ai face-o?

ELLE: Multi designeri au piese-fetis pe care le interpreteaza in felurite maniere, aproape obsesiv. Ai si tu una?
I.C.: Personal nu sunt indragostita in mod special de vreo piesa anume. Insa la nivel de concept imi plac mult matematica naturii, detaliile din natura, pe care vreau sa le transpun obsesiv in piese. Cred ca mai tarziu voi descoperi acel element care va fi reinterpretat, daca asta este o regula. Insa momentan nu functionez asa.

ELLE: Cum ti-ai descrie stilul personal in comparatie cu cel pe care il creezi prin hainele pe care le faci?
I.C.: Imi este greu sa ma privesc din afara. Cateodata ceea ce creez se impleteste cu ce vreau sa port, insa pentru ca vad si simt toata ziua haine, pe mine ma las pe ultimul loc. Cred ca eclectic e cuvintul pe care il caut.

ELLE: De ce crezi ca moda este, astazi, un domeniu atat de popular?
I.C.: Moda a fost mereu populara si fascinanta. La urma urmelor e cea mai usoara expresie a socialului. Cred din nou ca are legatura cu faptul ca suntem atat de conectati, iar globalizarea a sters din bariere. Identitatea oferita de haine este una la indemana, este apartenenta.

ELLE: Cum decurge, pentru tine, procesul creativ?
I.C.: Pornesc de la un sentiment, de la o dorinta sau ma autoanalizez. Si sper de fiecare data ca voi fi inteleasa. Acum, forma vizuala pe care o capata un gand poate lua multe fete. Insa baza de la care pornesc este gandul. Desi imi place sa desenez si folosesc ilustratia de moda pentru moodboard-uri, nu imi place sa fiu foarte exacta in schite. Pentru ca ceea ce am in cap se poate pierde daca trece prin schita inainte de a deveni haina. Asa ca prefer sa acopar toate aspectele conceptului si apoi sa ma intorc la el diferit, dupa fiecare rochie sau camasa facuta.

ELLE: De unde a venit preocuparea ta pentru moda?
I.C.: Cred ca fac parte din generatia care a crescut cu o masina de cusut in casa si o bunica sau mama care pun mult suflet in lucrul cu mainile. Asta m-a facut sa incerc si eu de mica si mi-a placut. Cred ca asta m-a influentat, insa nu e neaparat definitoriu pentru ceea ce fac acum. Probabil are mai mult legatura cu dorinta de a vedea rezultate imediate si cu o pricepere careia i-am gasit menirea.

Interviu realizat de Ioana Ulmeanu
Foto: peek and cloppenburg

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK