INTERVIU DE COLECȚIE: Hubert de Givenchy – maestrul șicului

A traversat timpul și moda. Cel care a fost, printre altele, unul dintre cei mai mari designeri ai secolului XX și confidentul lui Audrey Hepburn a acceptat o conversație cu ELLE! O întâlnire de anvergură cu unul dintre cei mai mari creatori de modă din toate timpurile.

Elegant. Acesta este primul cuvânt care-ți vine în minte când îl vezi pe Hubert de Givenchy. Are stil. Dar, mai mult decât atât, are un fel de a te saluta care vine dintr-o altă epocă. O epocă în care curtoazia nu era neapărat o atitudine necesară, ci pur și simplu un fel de a fi. Atunci când i-am mângâiat simpaticul labrador, care tocmai alergase prin ploaie, Monsieur de Givenchy ne-a oferit batista sa cu monogramă brodată ca să ne ștergem pe mâini. Un gest atât de elegant!

De când a vândut, în 1996, casa de modă consorțiului LVMH, marele couturier francez a părăsit lumea modei. Dar la sfârșitul anului 2014, muzeul Thyssen din Madrid i-a dedicat o expoziție, iar el a publicat un album de schițe ca un omagiu adus bunei sale prietene, Audrey Hepburn (To Audrey with Love, apărută la Imagine Editions). Așa că a fost de acord să stea de vorbă cu noi. La 86 de ani, Monsieur de Givenchy este încă plin de entuziasm. Și-a făcut debutul în lumea modei pe când avea doar 17 ani, a pus bazele unei case couture la 25 și a intrat în lumea parfumeriei de lux, alături de fratele său, la vârsta de 30. Iar toate astea au fost încununate cu un imens succes.

Și chiar dacă noi ne gândeam, cu speranță, că ne va acorda câteva minute pentru interviu, a stat cu noi mai mult de două ore și jumătate. Nu se vede nici o urmă de nostalgie la acest bărbat care are modestia acelora care n-au nimic de dovedit. Ci doar multă receptivitate. Am venit să-l intervievăm în legătură cu cartea scrisă ca un omagiu pentru Audrey, dar am explorat cu stil mai multe domenii. O întâlnire cu un mare om.

ELLE: Aveți o carieră de excepție. Este adevărat că ați fost pe punctul de a nu deveni designer de modă?
Hubert de Givenchy: Da. Viața nu este altceva decât destin. Dar este adevărat, n-aș fi intrat niciodată în lumea couture-ului dacă nu m-aș fi întâlnit pe o scară cu Jacques Fath. Îmi doream să devin designer, așa că am solicitat o întâlnire cu el. Nu pusesem niciodată piciorul într-o casă de modă. A fost o adevărată experiență pentru un tânăr venit din provincie (este născut în Beauvais). Stăteam în hol, așteptând să fiu chemat, și am mirosit parfumuri care mi se păreau prea puternice. Am văzut modele, pe jumătate dezbrăcate, mergând pe lângă cliente, pentru probe. Simțeam că-mi explodează capul. Jacques Fath întârziase deja o oră. Cu cât dura mai mult așteptarea, cu atât deveneam mai emoționat și-mi spuneam: „O să plec în curând. Când eram deja pe punctul de a ceda, am mințit-o pe recepționistă și i-am spus că am programare la dentist. Am început să cobor pe scări, când, brusc, a apărut Jacques Fath cu legendarul său panaș. M-a întrebat: „Ce-ți dorești să faci?, iar eu i-am răspuns: „Mi-ar plăcea să mă alătur unei case modă și să devin couturier. Abia dacă s-a uitat la schițele mele. Mi-a spus doar: „Am un post liber de asistent, dacă vrei să înveți…, pe un salariu de mizerie, ca să ne înțelegem.

ELLE: Cum a reacționat mama dumneavoastră?
Hubert de Givenchy: Nu i-am spus nimic. Când l-am întrebat pe Jacques Fath la ce oră ar trebui să încep de dimineață, mi-a răspuns: „Nu înainte de 11. Într-o familie de protestanți, ca aceea din care proveneam eu, trebuie să te trezești de dimineață și să-ți duci la îndeplinire sarcinile zilnice. Așa că i-am spus mamei mele că urma să studiez la Școala de Arte Frumoase. Părea o ocupație mai serioasă și, cu siguranță, mai ușor de acceptat. Și așa am început. Fiecare zi era un prilej de fericire. Jacques Fath era mereu pus la curent cu totul, amuzant și amabil. Fiecare casă de modă la care am lucrat a fost o experiență interesantă. Și a fost foarte amuzant să lucrez pentru Fath. La Robert Piguet totul era serios și bine organizat. La Lelong, unde lucrau 2.000 de oameni, lipsea un anume farmec. Iar la Schiaparelli am descoperit înțelesul noțiunii de șic (în 1947, a fost primul asistent al Elsei Schiaparelli).

ELLE: La vârsta de 25 de ani, ați părăsit Schiaparelli ca să vă deschideți propria casă.
Hubert de Givenchy: Îmi doream să mă exprim. Când am început, nu-mi doream să fac ținute întregi, doar bluze și fuste, deoarece nu aveam mijloacele necesare ca să realizez ținute întregi. În engleză, sunt numite „separates (o bluză, o fustă, pantaloni) și pot fi combinate după bunul plac. La momentul acela, nimeni nu făcea așa ceva. Asta permitea clientelor să-și creeze propria ținută. Era o chestie total nouă. Hélène Lazareff, care conducea la acea vreme revista ELLE, mi-a spus că mai bine aș oferi femeilor ținute în-tregi, așa cum făceau ceilalți couturieri. Dar ei nu cunoscuseră niciodată un asemenea succes. M-am întors la lucruri care existaseră și înainte. Dacă aș face lucrurile din nou, aș proceda fix la fel – mă refer la „separates.

ELLE: Ce fel de șef erați?
Hubert de Givenchy: Nu cred că eu sunt cel mai în măsură să vorbesc despre asta. Fetele cu care am lucrat erau extraordinare. Începând de la o secretară cu care mă ciocneam constant, dar care era amuzantă și foarte muncitoare. De câte ori îi arătam ce greșeli a făcut, îmi răspundea: „Nimeni nu e perfect. E un lucru uimitor că, după atâția ani, încă mai primesc mesaje de la oameni care au lucrat pentru mine. Oameni care nu te uită. Unii vin să ia prânzul cu mine, ne telefonăm. Munceam cu un anumit elan. Și aveam legături foarte firești cu clienții noștri. Toate aceste amintiri mă ajută să am o viață fericită acum.

ELLE: Când ne gândim la Audrey Hepburn, vedem stilul dumneavoastră. Cum a început prietenia cu ea?
Hubert de Givenchy: La cererea ei, i-am făcut costumele pentru filmul Sabrina. Numele meu nu apare pe generic. Mi-am spus că nu e o chestie gravă să nu fiu creditat, atâta timp cât această colaborare îmi permitea să mă întâlnesc cu cea mai frumoasă femeie din lume. Dar Audrey n-a vrut să lase lucrurile așa. Mi-a spus: „De acum încolo voi cere ca tu să fii singurul care îmi va face costume pentru filme. Și astfel a început prietenia noastră. Am devenit parte din viața ei. Chiar am făcut și rochia de botez pentru copilul ei. Ne telefonam aproape zilnic. Adeseori îmi spunea: „Te-am sunat doar ca să-ți spun că te iubesc și apoi pur și simplu închidea.

ELLE: Cum vă explicați că Audrey are succes chiar și în ziua de azi?
Hubert de Givenchy: Dintotdeauna a avut un aer foarte modern. Nu s-a demodat niciodată: pantaloni strâmți, pulovere pe gât, o pereche de balerini. Când o vedeai, te surprindea cu generozitatea ei. Nu te puteai abține să-i zâmbești. Treptat, și-a creat un stil propriu. În termeni de machiaj, sprâncenele ei erau un pic cam mari. Nu prea o preocupau hainele. N-a fost niciodată o snoabă și nu trata cu superioritate oamenii.

ELLE: Audrey obișnuia să spună: „Hubert mi-a creat look-ul. Iar dumneavoastră spuneți: „Audrey și-a creat propriul stil. Cine are dreptate?
Hubert de Givenchy: Nu e ceva ce poți stabili de dinainte. E pur și simplu o alchimie. Eu îi sugeram doar anumite lucruri, dar nu i-am impus niciodată nimic. A existat un singur lucru, de care am încercat să o protejez, pentru că era foarte subțire. Când își dorea ceva cu o tăietură foarte joasă, încercam să trag de material și se supăra. Îi spuneam că va fi mai elegantă așa. Dar nu ne înfuriam niciodată unul pe celălalt.

ELLE: Audrey Hepburn a fost și imaginea parfumului creat de dumneavoastră, LInterdit.
Hubert de Givenchy: Am întrebat-o pe Audrey dacă i-ar plăcea să fie imaginea parfumului meu. La momentul acela era ceva neobișnuit ca o femeie frumoasă să reprezinte un parfum. Dar a fost o idee care a funcționat de minune, pentru că toate femeile își doreau să fie ca ea. Chiar și acum, parfumul continuă să se vândă foarte bine.

Citește și:
TOP 10 Cele mai bune filme cu Audrey Hepburn

ELLE: N-ați încheiat un contract pentru publicitate?
Hubert de Givenchy: La momentul acela, era căsătorită cu Mel Ferrer, care a venit la mine să-mi ceară un procent din vânzări. Când Audrey a aflat chestia asta, s-a enervat și m-a sunat: „De ce este Mel implicat în povestea asta? Mă simt foarte prost. Uită de toată chestia asta!. Dar Mel îi apăra pur și simplu interesele. Totuși, până la urmă n-a mai existat nici un contract.

ELLE: Mai păstrați legătura cu fiii lui Audrey?
Hubert de Givenchy: Îl știu pe Sean de când era în scutece și mă mai văd cu el, bineînțeles. Iar de curând Luca a venit la noi acasă la cină. Când mi-a venit ideea cărții, am discutat cu ei foarte mult pe tema asta. Le-am spus că vreau să public această carte ca un omagiu adus mamei lor și că o parte din venituri va merge către o fundație pentru copii. Cu această ocazie, voi vinde o rochie purtată de Audrey în beneficiul unei asociații care ajută copiii. O copie a rochiei pe care a purtat-o în Breakfast at Tiffanys s-a vândut cu 860.000 de dolari la o licitație Christies.

ELLE: Credeți că clienții care cumpără modă s-au schimbat?
Hubert de Givenchy: Da, bineînțeles. Pe vremuri, existau oameni care apreciau atât de mult țesăturile și broderiile încât uneori cumpărau haine ca și cum ar fi cumpărat opere de artă. Îmi amintesc de o clientă care se uita la un bolero la mine în atelier. Și-l dorea foarte tare, dar i-am spus că n-am timp să-i fac o rochie care să se potrivească cu el. Iar ea mi-a spus: „Dar n-are nici o importanță, nu-l iau ca să-l port. Vreau să-l cumpăr ca să mă pot uita la el din când în când. Vreau să-l expun în living. Acele vremuri sunt de mult apuse. Moda însemna pasiune și un rafinament extraordinar. Acum nu mai există acea dragoste nebună pentru modă, care aducea luxul la noi în țară. Acum, moda se bazează pe pantofi cu forme ciudate și pe genți cu lanțuri. Iar asta nu mai e modă, de fapt. Cândva, apăreau pe neașteptate culori necunoscute și erau create forme neașteptate. Moda era interesantă, iar femeile o urmau. Acum, toate magazinele arată la fel. Nu vreau să dau exemple de brand-uri, dar cred că Zara este brand-ul care a înțeles cel mai bine filosofia timpurilor noastre: oferă o modă cu multiple întrebuințări (passe-partout) pentru tineri. Și iată cum apare succesul! E o realitate de netăgăduit! Astăzi, se pun în scenă prezentări de modă care n-au nici un înțeles, dar care costă o grămadă de bani. Și totul pentru un articol care va fi publicat într-un cotidian! Mai bine și-ar bate capul cum să creeze haine pe care să le poată purta oricine.

ELLE: Care este cea mai importantă schimbare?
Hubert de Givenchy: Țesăturile. Dacă nu se vor mai fabrica materiale de excepție, se va termina cu industria asta. Și mi se pare că ne îndreptăm către o mare sărăcie în ceea ce privește materialele. În curând o să ajungem cum era China pe vremuri. Toată lumea va purta aceeași jachetă, aceeași tăietură, aceeași culoare. Dar aș vrea să fiu bine înțeles, nu vreau să spun că era mai bine înainte. Era doar diferit. Am fost suficient de norocos să lucrez într-o perioadă în care couturierii din jurul meu, cum ar fi Cristobal Balenciaga sau Elsa Schiaparelli, erau adevărați artiști, iar asta făcea lumea modei să fie cu mult mai frumoasă.

ELLE: Deci, în opinia dumneavoastră, haute-couture-ul din ziua de azi, chiar și atunci când este creat de case prestigioase, cum ar fi Dior sau Chanel, nu mai este interesant?
Hubert de Givenchy: Nu, n-am spus asta. Chanel este diferit. Karl Lagerfeld este foarte talentat, dar recreează stilul unei anume persoane. Chiar dacă îl modifică pe alocuri și inventează tot timpul decoruri inedite pentru prezentări, el creează întotdeauna în spiritul Chanel, căruia îi respectă ADN-ul. Iar ăsta este un lucru minunat pentru brand-ul Chanel.

ELLE: Ce credeți despre casele care continuă să existe în ciuda plecării designerului care le-a fondat, cum ar fi cazul Givenchy, și care nu mai reflectă stilul fondatorului?
Hubert de Givenchy: Răspunsul meu este „no comment. Pentru că mi-am iubit prea mult casa și nu pot spune altceva. Am visat să ajung designer și am fost în stare să fac asta cu mare bucurie. În ultimii ani, în perioada sărbătorilor de iarnă, am fost fericit să văd că decorațiunile din magazinul Givenchy erau foarte bine făcute. Dar în restul lucrurilor de acum nu mă regăsec deloc. Cineva ar putea spune că sunt de modă veche, iar ăsta nu era un lucru bun nici măcar pe vremuri. Dar, după expoziția de la Madrid, mulți mi-au scris: „Rochiile create de dumneavoastră sunt purtabile și în ziua de azi. Nu știu dacă femeile de astăzi s-ar mai îmbrăca în rochiile create de mine, dar faptul că le plac aceste rochii și le privesc și văd toată munca extraordinară a celor care au făcut de mână broderiile și cusăturile este un lucru care mă bucură enorm. Chiar și numai pentru asta a meritat să fiu couturier.

ELLE: Este adevărat, multe femei din ziua de azi visează să aibă rochia lungă neagră pe care Audrey Hepburn a purtat-o în Breakfast at Tiffanys.
Hubert de Givenchy: Cei care au venit după mine au vrut să revoluționeze totul și să arate că știau cum să facă asta. Dar, uneori, e mai bine să te lași ghidat de cineva și apoi să-ți aplici marca personală. Priviți rochia neagră purtată de Audrey, pe care tocmai ați menționat-o. Ar fi putut să o scurteze și să-i schimbe ceva și astfel ar fi existat o bază de pornire. Până la urmă, cu toții evoluăm. Iar o casă trebuie respectată. Ăsta este cel mai sigur mod de a-i asigura succesul, așa cum se întâmplă lucrurile la Chanel. Altfel, poți crea la fel de bine și un brand nou. Atunci când mi s-a cerut să mă întâlnesc cu diverse persoane care mi-au urmat, le-am spus imediat: „Aveți grijă de clienții voștri. Ăsta este cel mai important lucru.

ELLE: Credeți că în bătălia dintre brand-uri sunt uitați clienții?
Hubert de Givenchy: Este un alt mod de a privi lucrurile. Cred că astăzi cei din lumea modei se gândesc prea mult, vor să demonstreze neapărat că au găsit ceva nou, dar nu se gândesc la viața de zi cu zi. Zara a înțeles acest aspect, pentru că s-au gândit deja la asta. O persoană pe care o admir pentru modul în care a reușit să facă modă prêt-à-porter este Giorgio Armani. A construit un imens imperiu, atât în modă, cât și în decorațiuni, dar a rămas în același timp și stăpânul propriului său brand. Și niciodată n-a creat ceva de un gust îndoielnic. Creează acele costume din materiale lejere care corespund stilului de viață contemporan. Nu e niciodată opulent. Armani se descurcă bine fără decoruri fanteziste sau brizbizuri. Singura mea critică este că n-are nevoie să pună pe capul modelelor o micuță pălărie cu un ac cu perlă. Simplitatea lor este suficientă pentru a fi considerată eleganță. Chiar dacă nu e prea drăguț din partea mea, asta aș avea să-i spun.

ELLE: Ce sfat le-ați da tinerilor creatori?
Hubert de Givenchy: Nu le-aș da nici un sfat, pentru că oricum nu m-ar asculta. Au propriilor lor idei. Ridică din umeri și spun: „Ce tot îndrugă și moșul ăsta?. Cred că fiecare ar trebui să facă doar ceea ce crede, pentru că nu e deloc ușor pentru tinerii pasionați din ziua de azi să înceapă de undeva. Drama este că vor să devină imediat mari couturieri. Fac totul fără nici un fel de ucenicie. Ar trebui să se uite la ce face Armani. Cel mai important este să-ți găsești stilul.