Elle: Cum a aparut ideea documentarului Part of Me?
Katy Perry: Ideea de a filma tot ce mi se intampla mi-a venit in 2010, cand mi-am propus sa adun totul intr-o plasa imensa. Fanii mei pot vedea in film de unde am pornit si ca nu m-am nascut in puf. Am stiut toata viata ca, pentru a ajunge la steaua mea, am nevoie doar de talentul cu care m-am nascut. Filmul vorbeste despre depasirea obstacolelor, pentru ca uneori, cand iti propui sa realizezi ceva maret, viata iti pune bete in roate, pentru a-ti testa puterea si ambitia. Mie asa mi s-a intamplat inca din copilarie, cand m-am confruntat cu o viata modesta, dar am depasit momentul si am plecat la Los Angeles pentru a-mi incerca norocul.
Elle: N-a fost asa de usor cum ai crezut?
K.P.: N-a fost deloc usor. Casele de discuri nu erau de acord cu viziunea mea, vrand sa faca din mine doar o alta copie pe piata muzicala. Dar am insistat pana cand cineva mi-a dat ocazia sa imi pun in practica viziunea.
Elle: Atunci cand apari pe scena la inceputul turneului, lumea te aude spunand: „Acesta este visul copilariei mele, devenit realitate. Asta este tot ce mi-am dorit dintotdeauna sa fac'. Apoi te vedem in film parcurgand aceasta calatorie dificila, atat din punct de vedere emotional, cat si fizic. Ti-ai spus vreodata: „Data viitoare ai grija ce-ti doresti'?
K.P.: Se intampla o gramada de lucruri in spatele scenei de care spectatorii nu stiu si trebuie mereu sa-ti gasesti echilibrul. In film se vede cum incerc sa gasesc acest echilibru, iar alteori cum imi pierd cumpatul, asa cum s-a intamplat in Brazilia, cand publicul vede si prin fisurile din imaginea construita pentru scena. In secventele acelea e evident ca nu ma simteam bine, dar publicul, care mereu a fost alaturi de mine, striga intruna „Katy, te iubim! Katy, te iubim!'. Nu intelegeam exact ce striga, dar ii simteam langa mine.
Elle: Care este partea frumoasa a turneelor? Si care e cea mai putin frumoasa?
K.P.: Cand sunt in turneu imi place ca simt sprijinul fanilor si al echipei care ma ajuta. In ultimul turneu, am avut peste o suta de oameni in echipa cu mine, ceea ce inseamna ca ne petrecem o gramada de timp impreuna si ne distram de minune. Dar sunt si perioade in care se instaleaza monotonia, iar alteori nu ma simt deloc bine din punct de vedere fizic. Uneori ma imbolnavesc si nu pot cznta din cauza durerilor de gat, alteori se intampla cate ceva acasa care ma afecteaza, dar trebuie sa trec peste toate acestea rapid, mai ales ca… asta e job-ul meu.
Elle: Filmul te prezinta intr-o lumina foarte personala. Cum te-ai simtit cand te-ai vazut in aceasta ipostaza?
K. P.: In cantecele mele impartasesc multe informatii despre viata mea privata. Filmul nu face decat sa transforme aceste povesti intr-un jurnal 3D. Incerc sa fiu cat mai sincera. Vreau ca publicul meu sa nu se simta vreodata singur sau demoralizat cand trece prin momente dificile.
Elle: Ce scene iti e greu sa revezi din film?
K.P.: Nu imi place sa revad momentele dureroase, pentru ca le-am trait o data si am trecut peste ele. Sunt scene in care nu aratam prea bine. Eram epuizata, plina de acnee. Dar e important ca oamenii sa vada ca nu trebuie sa fii perfect pentru a atinge succesul.
Elle: Ai spus ca vrei sa faci oamenii fericiti prin intermediul muzicii, ca vrei sa le pui un mare zambet pe fata, ca vrei sa transmiti mesaje de iubire. Nu devine aceasta o povara, mai ales atunci cand tu insati te confrunti cu probleme personale?
K.P.: Tin minte cum ma simteam la inceput in Los Angeles cand dadeam peste vreo vedeta pe care o admiram foarte mult, cum e Gwen Stefani. Cand am implinit 17-18 ani, am avut ocazia s-o intalnesc pe Gwen in carne si oase. Era atat de cool si de adorabila, incat in cele doua minute petrecute cu ea am decis sa ii fiu fan pentru totdeauna. Stiu ca uneori am zile mai proaste, dar trebuie sa separ viata personala de cea profesionala. Daca nu vreau sa interactionez cu publicul pentru ca am o zi proasta, prefer sa stau in casa.
Elle: Te-ai gandit vreodata ca, dupa toate experientele prin care ai trecut, ar trebui sa mai renunti la ambitiile profesionale in favoarea unei vieti private ceva mai echilibrate?
K.P.: Imi conduc viata privata destul de bine. Este o chestiune de echilibru. Trebuie sa fii foarte atent ce arati lumii si ce pastrezi pentru tine. Visul meu dintotdeauna a fost sa ajung cantareata, sa compun muzica si sa fiu pe scena. Sper ca intr-o buna zi¬ cineva sa ma accepte asa cum sunt.
Traducere si adaptare de Stefania Ciuca
FOTO : Image.net