Interviu cu designerul Dries Van Noten

Dries Van Noten provine dintr-o familie cu o lunga istorie in moda. Bunicul sau transforma haine de la second hand in costume, tatal sau a avut unul din primele magazine multibrand din Antwerp, iar mama sa colec­tiona dantele si broderii. Aceasta bogata cultura a tesa­turilor este probabil unul dintre elementele-cheie ale succesului sau, alaturi de pasiunea pentru gradinarit, sursa constanta de inspiratie pentru colectiile sale. Recunosc ca eu l-am descoperit cu adevarat acum doi ani, cind am fost la unul din show-urile sale. Ii cunosteam hainele de dinain­te, insa abia atunci pot spune ca am facut o pasiune pentru creatiile lui. Asta probabil pentru ca era prima lui colectie intr-un registru de culoare mai simplu: designerul a jonglat cu albul si negrul intr-un fel cu totul aparte, care m-a cucerit definitiv. Cea mai simpla camasa alba se transforma in mii­nile lui in cel mai stylish statement, iar naturaletea cu care combina diverse imprimeuri sau materiale este inca neegalata.

ELLE: Reprezentati cea de-a treia generatie a familiei Van Noten care este intr-un fel sau altul implicata in moda. Care este prima amintire pe care o aveti din acest punct de vedere?

Dries Van Noten: Este foarte dificil de spus care este prima. In familia mea, moda si tesaturile au fost mereu omnipre­zente. Practic, am crescut cu ele. Erau si sint la fel de obisnuite ca micul dejun dimineata, deci nici eu nu mai tin minte exact cind a inceput totul.

ELLE: Care sint cele mai importante lucruri pe care le-ati invatat de la tatal si bunicul dumneavoastra?

D.V.N.: Stiti cum e, cind esti tinar vrei sa fii rebel, sa faci totul complet diferit fata de cum ai invatat de la parinti sau de la bunici. Dar apreciez si acum respectul pentru traditie pe care mi l-au insuflat. Am aflat de la ei tot felul de trucuri care ma ajuta sa creez tesaturi speciale sau cum sa le modelez ca sa obtin forma dorita. Acest know-how este de neinlocuit.

ELLE: Dar din timpul scolii?

D.V.N.: Scoala iezuita are niste caracteristici foarte utile, daca vreti sa le spunem asa. Te modeleaza si te impinge catre noi performante. Ideea e sa incerci tot timpul sa te autodepasesti. Este o educatie stricta, care cred ca a avut o mare influenta asupra mea, alaturi de edu­catia pe care am primit-o de la parinti. Si eu sint foarte strict, nu doar cu cei din jur, ci si cu mine insumi.

ELLE: Care a fost prima prezentare de moda la care ati participat?

D.V.N.: Ah, nici asta nu mai tin minte foarte exact! Cred ca la Bruxelles sau la Paris, dar parca totusi la Paris. Aveam 14 ani si a fost fantastic! Era la inceputul anilor ‘70, inceputul erei disco, si toti designerii incepeau sa aiba prezentari foarte vesele, cu o gramada de lumini, iar efectul era grozav pentru acea vreme. Si reactia mea a fost ceva de genul „Uhh, imi place foarte mult!.

ELLE: Va creati propriile materiale?

D.V.N.: Da, prefer sa le cream noi. Materialele sint extrem de importante pentru mine. Tot timpul compar procesul de design vestimentar cu gatitul. Daca nu ai cele mai bune ingrediente, vei face intotdeauna un compromis. Pentru creatiile mele se aplica acelasi principiu. Tesaturile cu care vreau sa lucrez trebuie sa aiba ceva special. Chiar si cel mai simplu bumbac este creat de noi. Daca schimbi numai o mica parte din compozitie, materialul poate sa reflecte lumina intr-un anume fel sau sa dezvolte alte valente. Pentru mine sint extrem de importante aceste detalii.

ELLE: Ce parere aveti despre faptul ca din ce in ce mai multa tehnologie este folosita in moda, fie ca este vorba de imprimeuri sau de materiale care sa adopte o anumita forma? Vi se pare ca astfel se pierd o parte din valorile vechi?

D.V.N.: Eu o folosesc cu placere. Avem foarte des im­pri­meuri digitale in colectii. Dar recunosc ca imi place sa combin lucrurile – colectia cu materialele etno din acest sezon este un exemplu foarte bun din acest punct de vedere. Am lucrat cu fabrici mici din India, care ne-au tesut manual imprimeurile ikat, care presupun un anume stil de impletire a materialului. Se lucreaza saptamini intregi pentru o singura fisie! Ele au fost combinate cu piese imprimate digital. Am colaborat cu muzee celebre, ca Victoria & Albert Museum din Londra sau Muzeul Etnografic din Amsburg, care ne-au dat voie sa fotografiem documente din arhivele lor, pe care ulterior le-am printat digital pe diverse texturi. |mi place la nebunie amestecul intre aceste doua extreme. Iar rezultatul este unul cit se poate de firesc. Foarte putina lume face diferente intre cele lucrate manual si cele imprimate digital.

ELLE: In 2004 ati celebrat frumosul numar de 50 de colectii. Stiu ca a fost un eveniment foarte special. Ne po­vestiti putin despre asta?

D.V.N.: Am vrut sa organizez ceva special atunci. Am considerat ca cea de-a 50-a colectie va fi un motiv bun pentru o mica petrecere. Am ales o hala industriala ca decor, in care am asezat o masa enorma, luminata de candelabre. Dupa ce cei 500 de invitati au luat cina, a inceput prezentarea, masa transformindu-se in podium. A fost foarte simpatic si in orice caz nu un eveniment de aniversare obisnuit.

ELLE: Pentru acea colectie ati avut ca punct de pornire imprimeuri romanesti si maghiare. Cum v-au atras atentia? 

D.V.N.: Le-am descoperit intr-un album. Lucram cu multi manufacturieri din Romania si Ungaria, iar la un moment dat am primit cadou de la ei mai multe albume de folclor. M-au inspirat, mai ales fustele cu broderii gra­fice in culori vii, aplicate pe alb si negru. Este un amestec de culori indraznet. Folclorul vostru este foarte grafic si mo­dern. Unii il privesc ca fiind vechi sau romantic, dar mie mi se pare ca este foarte important sa ai o mindrie a locului de care apartii, si in acelasi timp sa stii sa extrapolezi aceste elemente si sa le transformi in ceva nou, in ceva modern. Noi am luat acele broderii si le-am aplicat pe piesele din colectie, dar si pe accesoriile din sticla!

ELLE: Cind alegeti un punct de pornire pentru o colectie, ramineti la el sau acesta ajunge sa se intrepatrunda cu alte idei care va vin pe parcurs?

D.V.N.: Colectia creste tot timpul. De obicei inventez o mica poveste despre femeia pentru care vreau s-o creez in acel sezon. Calatoreste, nu calatoreste, sta intr-o metro­pola sau dimpotriva, intr-un oras mic, merge in tari exotice, are un iubit sau e independenta, fumeaza sau nu fumea­za, bea vin, sampanie sau apa? Suna amuzant, dar aceasta poveste ma ajuta sa descriu o tipologie pe care o vad potrivita in sezonul respectiv. Apoi ii povestesc echipei mele la ce m-am gindit si incepe partea complicata. Si ei vin cu tot felul de idei pentru a definitiva perso­najul principal. Ce ii place sa faca, unde iese in oras, ii plac gentile mari sau mici? Tot timpul mai adaugi cite o intrebare, cite un element, iar la un moment dat ajungi la concluzia ca femeia vazuta de tine poate vrea intr-o zi sa poarte sacoul prietenului ei, si atunci facem sacouri mai lungi, inspirate din garderoba masculina. Si asa creezi o imagine, o colectie. Cel putin asa fac eu! (ride)