ELLE te invită să descoperi subiectele hot ale lunii - printre care utilizarea feminității tocmai pentru a oprima femeile și tendințele de beauty care te pun la muncă și în somn - și să faci cunoștință cu Mădălina Bellariu Ion, tânăra actriță care a jucat deja alături de Jude Law și care își face loc în lumea mare a filmului.
Punk-ul, inspirația temei ELLE Style Awards 2019 este unul dintre cele mai potente și mai relevante curente muzicale care au existat vreodată, cu tot pachetul de caracteristici pe care acesta le implică, de la ritm la mesaj politic și, în cele din urmă, până la estetică.
Și poate că ți-ar fi fost greu să ți-i imaginezi pe nominalizații la ediția ELLE Style Awards 2019 în ipostaze dintre cele mai rebele, dar chiar asta este provocarea pe care le-am lansat-o zecilor de oameni (make-up artiști, fotografi, modele, cântăreți etc.) cu care colaborăm constant și care sunt eroii proiectului de față.
O celebrare a ideii de rebeliune, o întoarcere la vremuri în care, cu cauză sau fără, revolta era o stare a lucrurilor. Și, mai ales, o încercare de a recupera felul în care estetica unei subculturi a ajuns să străbată mainstream-ul, să îl marcheze pentru decade întregi și să nu mai părăsească niciodată luminile reflectoarelor de pe podiumuri. Astăzi e de neimaginat un sezon din modă care să nu includă măcar o referință la atitudinea punk. Și tocmai de aceea am decis să ne imaginăm cum ar fi arătat, în 2019, rebelii altor timpuri.
„Cel mai mare moment de rebeliune pentru mine a fost când pur și simplu nu am vrut să merg la grădiniță, în condițiile în care toți prietenii mei, cu care mă întâlneam la bloc, se duceau. Eu preferam să stau după gardul grădiniței și să strâng toți copiii acolo. Am fugit de la grădiniță de trei ori, moment în care mama și-a dat seama că nu are rost să mai încerce. Mai mult, atunci când rămâneam, îi trezeam pe toți copiii și le spuneam că mâncarea are viermi și tot felul de chestii de genul ăsta.”
„Într-o zi, acum vreo trei ani și jumătate, m-am trezit că vreau să fiu blondă, că toate femeile merită să fie măcar o dată în viață blonde. L-am sunat pe Sorin (n.red.: Sorin Stratulat) și m-am programat,
dar agenția mea nu știa, au aflat de la el. Ce puteam să mai zic? Dacă vreți, facem un shooting sau două, lăsați-mă și pe mine să fiu blondă și după aceea revenim la ce vreți voi.”
„Când eram în liceu, m-am dus acasă la prietena mea cea mai bună și la un moment dat am ieșit pe geam fără să știe nimeni și m-am întâlnit cu niște prieteni și am stat la taină. Pe la 4 dimineața, m-a prins mama fetei și mi-a spus să-mi fac bagajul și să mă duc acasă, a trezit-o pe mama din somn. Am fost foarte pedepsită.”
„Când am dat la liceu în București trebuia să fac naveta patru ore, ceea ce-mi mânca tot timpul – nu reușeam să studiez la pian sau să fiu la zi cu ce se preda la liceu. Atunci am hotărât să mă mut la București singură, ceea ce la 14 ani ar fi un act de rebeliune. Să învăț să mă descurc la 14 ani singură, ca fată, în București a fost pentru mine cea mai bună lecție. Nu doar că m-am maturizat mai devreme, am reușit cumva să cresc în așa fel încât să fiu conștientă de ceea ce vreau să fac și să iau mai multe decizii pe cont propriu.”
„În 2004, imediat după perioada André, m-am vopsit brunetă și am scos un album care se numește Așa sunt eu, ale cărui texte erau cu și despre viața mea. Am avut acele clipuri – Invidia, Oops, eroare!, Aparențe – cu niște texte extrem de grele și dure pentru perioada aceea și cumva ăla a fost momentul meu artistic de rebeliune, dar, în același timp, un moment personal, pentru că a fost o descărcare a tuturor emoțiilor sau frustrărilor pe care eu le-am avut în perioada copilăriei și adolescenței.”
„Am fost foarte cuminte și cred că am avut momentele de rebeliune mult mai târziu, iar unul dintre ele și poate cel mai important e brand-ul pe care îl fac. Puteam foarte bine să fac ceva ce știam că funcționează, pe reguli deja scrise, dar am ales o cale în care să fac regulile proprii, probabil pentru că a fost primul meu exercițiu foarte mare de rebeliune. Și îmi dau seama că în primii ani de funcționare vrei să faci totul altfel, ceea ce e foarte convenabil, pentru că așa reușești să atragi. Pe măsură ce crești și te dezvolți profesional îți dai seama că rebeliunea se mai domolește ușor, mai puțin niște straturi de practic și real, și faci o medie între rebeliunile anterioare, regulile care ar putea să fie ok și propriul ton de rebeliune.”
„Eram în timpul liceului și pe vremea aceea aveam pregătire pentru apărarea patriei și eu eram comandant de unitate. Și pentru comandanții de unitate din toate liceele se făceau tabere de pregătire. Țin minte că a fost o tabără într-un loc unde erau două clădiri – într-una erau fetele și în cealaltă băieții. Pentru că nu ne lăsau să ne întâlnim, am făcut un comitet de răzvrătire și am zis că cel mai simplu ar fi să chemăm băieții la noi. Au venit la noi în cameră, eram pe râs, și la un moment dat aflăm că vine comandantul să ne controleze. Nu știam ce să facem, noi eram și la etajul al doilea. Cum ne-am gândit noi să-i trimitem înapoi pe băieți? Am înfășurat niște cearșafuri și i-am pus să coboare pe ele. Comandantul a venit chiar în momentul în care unul era pe cearșaf. Bineînțeles că a fost un haos și ne-au dus pe toți la interogatoriu.”
„Cred că însuși faptul că am devenit fotograf când toată lumea se aștepta să fiu matematician – asta am absolvit – a fost o rebeliune. Până acum cinci-șase ani, părinții mei mă întrebau dacă nu mă angajez. Cum să mă angajez, că fac de 12 ani fotografie? M-am căsătorit la 19 ani jumate, tot dintr-o rebeliune totală, ca să plec de acasă și, în general, fac cum mă taie capul și cam împotriva normalului, cumva. Adopt câini, fac tot felul de chestii care poate nu sunt foarte outrageous, dar sunt impulsive.”
„Nu mă consider o persoană rebelă, dar uneori am anumite intuiții legate de drumul pe care pur și simplu trebuie să merg. Un astfel de moment a fost cel în care, după zece ani de muncă în TVR, am ales să-mi dau demisia fără nici un calcul prealabil. Dorința de a avea ceva al meu a fost mai puternică decât orice risc calculat și s-a dovedit a fi excelentă și în acord cu ce aveam nevoie la acel moment. Așa că, pentru mine, a fi rebel este de fapt o modalitate de a alege să fii autentic când mintea, corpul și sufletul se aliniază toate spre realizarea binelui personal.”
„În adolescență, rebeliunea e dictată de nihilism, de idealism, și evident că toți sunt împotriva tuturor sau a ce înseamnă mainstream. Am trecut și prin perioada de Nirvana, The Prodigy și rock rusesc. Eu rar m-am conformat, în principiu, regulilor cu Carlas. Am fost, așa, un pic mai aparte și nu am căutat căi ușoare, în sensul de prezență media exagerată. Noi, în Moldova, n-am dat interviuri doi ani și ceva, acolo sunt doar două interviuri cu noi. În România n-am reușit să facem acest lucru, pentru că acoperirea unui asemenea teritoriu necesită o prezență media mai mare. Dar chiar și asta a fost făcută, nu știu dacă putem să o numim rebeliune, dar ne-standard. Din câte știu eu, pentru că suntem pop artists, am dat mai multe refuzuri decât accepturi și în sens de interviuri, și de shooting-uri. Din cauza asta, acesta e al doilea shooting în cinci ani. Cu zece ani ani în urmă, publicitatea și marketing-ul lucrau altfel decât acum – în primul rând, ele sunt extrem de superficiale toate, în al doilea rând, tot mai multă lume preferă conținutul. Orice reclamă ai face tu.”
„În cazul meu, momentul de rebeliune a fost atunci când m-am mutat la București. Eram un copil de 20 de ani care nu știa multe lucruri despre viață, dar încrezător și dornic de a se face remarcat prin munca sa.”
„În liceu, tatăl meu era foarte protector cu mine și nu mă prea lăsa la petreceri. Normal că nu puteam să le ratez și făceam cumva – săream pe geam, săream gardul –, iar fratele meu nu mă pâra părinților. Dar la un moment dat a aflat tata și s-a supărat foarte tare și de atunci am zis: gata cu rebeliunea.”
„Momentul meu de rebeliune? Când plecam în clasa a XI-a din Constanța spre București cu maxi-taxi împreună cu prietena mea, fără să știe nimeni, pentru că voiam să vedem cum e Bucureștiul.”
„Nu cred că am avut vreodată un moment foarte mare de rebeliune, poate doar atunci când mai fugeam de la ore sau făceam tot felul de prostii, dar o făceam în grup. Eu nu am făcut niciodată ceva singură și nu pentru că mi-era frică, dar pentru că sunt o fată cuminte și pentru că, în general, nu sunt atât de înverșunată împotriva sistemului. Dacă nu ar fi sistemul, cred că societatea noastră ar trăi într-un haos.”
„Au fost multe momente în liceu. Când voiam să chiulim, eu mă duceam la director și îi spuneam că nu am mai vrea să facem ore în ziua aia, deși noi eram deja plecați. Eu făceam pe sfântul, dar, de fapt, eram capul răutăților.”
„M-am pregătit intens 4 ani pentru a urma o facultate cu specific economic și iată-mă în pragul admiterii, făcându-i pe ai mei părinți să creadă că sunt într-o sală de examen a ASE-ului și, de fapt, eu fugisem către Facultatea de Teatru și Film. Și astfel am devenit studentă la Actorie fără știrea lor și fără să fi vorbit măcar o dată cu ei despre acest lucru. Am știut întotdeauna că sunt un spirit liber, dar atunci am avut curajul de a întinde aripile și să simt că plutesc pentru prima oară.”
„Mi-am dat demisia, am lăsat facultatea și am plecat la Moscova cu 200 de euro.”
„Cam singura mea perioadă de rebeliune a fost prin clasa a X-a, a XI-a, când am avut o sută și ceva de absențe, nu mergeam aproape deloc la liceu. Chiuleam mereu cu o prietenă și mergeam la McCafé. La un moment dat, veneau angajații McDonalds și ne întrebau dacă nu vrem să testăm produsele noi, pentru că ne știau deja foarte bine”.
„Rebelă am fost chiar la vârsta asta, la 33 de ani. Îmi promisesem în urmă cu ceva timp, având frică de avion, că nu o să zbor niciodată singură. Și uite că am ajuns să o fac și pe asta, m-a motivat ceva foarte tare și am zburat singură. Asta am considerat că este un lucru rebel pentru mine. Dar prima oară când îmi aduc aminte că am fost într-adevăr rebelă a fost prin clasa a V-a, când auzisem în stânga și-n dreapta înjurături și bineînțeles că se lipesc de tine. Și cred că m-a auzit o profesoară și a chemat-o pe mama la școală.”
„Cea mai mare rebeliune a mea a fost sclipiciul pe față și unghiile făcute. În general, n-am fost o firă rebelă. N-am simțit niciodată nevoia să ies în evidență, sunt destul de la locul meu.”
„Un astfel de moment ar fi când am fugit de-acasă, prin clasa a III-a. Mă certasem cu mama și într-o zi am plecat fără cheie și nu i-am mai răspuns la telefon toată ziua.”
„Am un moment când am fost extraordinar de rebelă, la 16 ani, când tatăl meu mi-a spus că nu am voie să plec în tabăra pe care mi-o doream și mi-am făcut bagajele și am plecat, ceea ce a produs o mare traumă în familia mea, pentru că au crezut că nu mă voi mai întoarce vreodată. Niciodată nu m-am adaptat la stilul de autoritate care era impus cu cele mai bune intenții de către tatăl meu. M-am întors după trei zile, însă mi-am căpătat autonomia pe care mi-o doream și atunci a fost o rebeliune care mi-a afirmat identitatea. Încă se mai vorbește despre asta în familia mea.”
„Rebeliunea mea s-a manifestat pe la 17-18 ani, pentru că intram în dispute cu părinții, cu prietenii, dar în special cu profesorii. Până atunci, eram băiatul ăla care stătea ascuns, însă printr-a XI-a, mama spune că am început ‘să-mi arăt cornițele’. Nouă, băieților, ne plăcea să ne mai batem în glumă. Și țin minte că, la un moment, dat prietenul meu cel mai bun și un coleg de clasă se băteau și părea cam serios. N-am stat mult să mă gândesc și direct am sărit pe ei și, cumva, toți trei am căzut pe chiuvetă. Profesoara a zis că ne iartă, dar că la ora următoare în locul ăla vrea să vadă altă chiuvetă. Ne-a dat drumul de la lecție, am căutat peste tot, dar până la urmă portarul liceului ne-a spus ‘Băieți, hai că ne înțelegem. Veniți cu mine.’ Și așa am scăpat.”
„Actul meu de rebeliune a fost momentul în care am decis să fiu sinceră și autentică cu mine însămi și să-mi urmez viziunea artistică prin conceperea colecției SHINIGAMI, proiect de licență, care joacă rolul unui recipient pentru a exprima subconștientul întunecat și profund al oamenilor prin metafora demonilor care își asumă deghizări umane. Simbolurile sugerate precum șarpele și ideea stilului gotic au fost folosite împotriva noțiunii pentru tot ceea ce este accesibil și purtabil.”
„A fost o rebeliune când m-am dus după Rei Kawakubo la o prezentare Comme des Garçons. Am vrut așa de tare să fac chestia asta, că mi-a dat un soi de energie. Trebuia să calculez tot ca să ajung acolo. Mai ales că s-au și speriat de mine, pentru că eram foarte înalt și îmbrăcat ca să par și mai înalt. Eram ca un uriaș și oamenii ăia erau foarte finuți și așa de mici. Și acum țin minte cât de mici erau, nu m-am gândit că sunt niște oameni așa mari, dar atât de mici fizic. S-au speriat, dar mi-a plăcut asta, că i-am speriat.”
„Momentul meu de rebeliune a fost când am plecat la 14 ani de acasă. Nu știam limba,nu mai zburasem niciodată, dar am plecat la mii de kilometri distanță. A fost cea mai bună idee pe care am avut-o, doar că am fost un pic speriată. Nu știam ce o să fac, unde o să mă duc și cum funcționează lucrurile. Comunicam cu lumea prin semne și așa au fost primii doi ani. Părinții nu m-au lăsat, dar cumva am lăsat școala și totul și am plecat.”
„Ținuta, machiajul – e prima dată când am buze negre. Faptul că sunt plin de pietre, am părul lung, smokey la ochi, chiar asta mi se pare top of the top în termeni de rebeliune.”
„Am fost un copil cam liniștit, dar un moment de rebeliune a fost în liceu. Nici nu fumam în perioada aceea, dar am ieșit la un party la niște prieteni, care mi-au zis «Hai să încerci ceva». Era un cui, bineînțeles. Eu nu fumam și, neștiind cum să trag în piept, a fost cam strong. Am ieșit pe urmă în oraș și am ajuns la un party de techno mai neobișnuit, unde toată lumea era cu tot felul de costume și ne-am băgat în tot felul de animale dubioase și, când am plecat, am plecat cu costumele pe noi. Am ajuns dimineața acasă și ne gândeam cum să facem să le returnăm. Și atunci o colegă a zis să facem o expediere anonimă, ca să nu fim trași la răspundere pentru toată situația.”
„Nu am fost deloc rebelă, dar acum doi ani am decis cu o prietenă să facem un picnic la trei noaptea în pădurea Băneasa. Am luat bicicletele și am mers până acolo, ne-am mai și plimbat un pic prin oraș ca să ajungem acolo și să realizăm că suntem atât de extenuate că probabil vom rămâne în pădure. Dar următoarea zi era luni și trebuia să ajung la lucru, pentru că făceam internship la Cristina Săvulescu, și a fost chin mare, pentru că nu îmi mai puteam mișca picioarele.”
„Eu niciodată nu merg cu tot cu turma, mereu îmi ascult părerea proprie și merg după cum consider că este corect. Pe 14 mai 2019 am avut ultima teză la matematică din an, dar cu două zile înainte mă sună agentul meu și îmi zice că am casting la Celine, în Paris, și trebuie să zbor. În momentul ăla, mi-a zburat cu totul gândul de la teză, cu toate că este foarte important, și m-am gândit doar la casting. Mi-am strâns repede rucsacul și am pornit. Și nici n-am anunțat pe nimeni. În Paris am avut câteva ore libere și mă plimbam prin oraș și am dat de Internet la o cafenea și am postat un story. Și toți colegii mi-au scris că sunt nebună. Dar pentru mine modeling-ul e mai important decât orice, chiar dacă studiile sunt o parte foarte importantă din viața mea.”
„O rebeliune pe care am făcut-o, dar în același timp părinții mei au făcut-o, a fost că m-au lăsat să locuiesc singură de la 17 ani. Puteam, practic, să fac orice pentru că nu mă controla nimeni, doar mă sunau pe fix să vadă dacă sunt acasă sau nu. Și cu toate astea am fost foarte matură, nu am făcut prostii (mari). Eram invidiată de toți colegii, aveam libertatea supremă. Dar știi cum e, atunci când o ai, fără să ți-o dorești foarte tare, exact la vârsta aia, nu prea îți mai vine să faci tot felul de chestii.”
„Pe două roți, în Vama Veche. 250 la oră. Simțeam că nu-mi mai stă casca pe cap, efectiv. Vibram toată și a fost ceva de nedescris. Să mergi cu 250 la oră pe motocicletă este wow. Ăsta a fost cel mai tare moment pe care l-am simțit ever, nu se poate reda – viteză, adrenalină, nebunie, până la urmă și inconștiență, cred. Dar are farmecul său.”
„Singurul moment de rebeliune pe care l-am avut în viața mea a fost când am hotărât să-mi fac părul roz. În ideea de a fi mai bad girl sau ceva de genul ăsta am sfârșit prin a fi o Barbie a școlii.”
„Un moment de rebeliune a fost când, în aceeași zi (nu locuiam în țară, locuiam în Milano), am fost dimineața să sar cu parașuta și seara mi-am făcut un tatuaj.”
„În adolescență îmi plăcea să îmi vopsesc părul în toate culorile – roz, mov, cu violet de gențiană, care se găsește în farmacii și acum, și îmi făceam foarte multe piercing-uri, chiar și în buză, dar mama a fost de acord. Și acum nu mi-aș mai face nimic niciodată, îmi place cum sunt naturală.”
„Am plecat acum vreo trei ani de acasă. Într-o zi, am zis că mă logodesc și mă mut de tot la Cluj și am fugit de acasă. Ai mei n-au știut de mine șase luni de zile. Vă rog să mă iertați.”
„Colecțiile mele notabile au fost un act de rebeliune – împotriva mea, a normelor. Inițial, când am apărut în modă, nu părea că aș avea ceva de spus, dar am încercat. Nu știu dacă am reușit. Bineînțeles că am ieșit pe fereastră de acasă, că am fumat minoră, că am băut înainte să împlinesc 18 ani, am făcut toate relele astea, am fost un adolescent rebel, dar, în același timp, am fost și tocilară, asta era combinația ciudată. Din punct de vedere profesional, ce am realizat a fost un act de rebeliune pentru că eu în mod normal n-aș fi fost o femeie care să facă aceste lucruri. Și asta vreau să fac și la Seen (n.red: brand-ul Cristinei), de fapt, să arăt că există ceva care se cheamă sensual intellectual și că cele două concepte nu trebuie să se anuleze unul pe celălalt. Cam asta a fost lupta cu mine, că am rămas așa cum sunt eu și mă machiez și îmi dau cu blush, mă coafez, port fustă scurtă și în același timp am și lucruri de spus. Asta încă mai e un act de rebeliune pentru femei în 2019.”
„În gimnaziu m-am apucat de fumat, dacă asta înseamnă moment de rebeliune.”
„Cred că cel mai recent moment de rebeliune, chiar dacă el s-a întâmplat acum patru ani de zile, a fost când am creat brand-ul pe care îl avem astăzi nominalizat. A fost o nebunie, practic o revoltă care a dus la nașterea acestui brand. Am fost într-o excursie la Londra în căutarea unui costum pentru o întâlnire foarte importantă și mi-am dat seama că e timpul să-mi creez brand-ul. Și într-o lună de zile l-am creat. Mi-am dat seama că e momentul cel mai bun, pentru că era foarte greu atunci să găsești un costum pentru femei.”
„La vârsta de 18 ani am luat hotărârea să fug de tot ce înseamnă științele exacte și de toate lucrurile spre care mă împingeau părinții mei, mai exact spre o universitate tehnică, și am ales să studiez literatura și să mă fac lăutar. A fost cea mai tare decizie pe care am luat-o, sunt zece ani de atunci.”
„Un moment memorabil a fost când voiam să-mi pun multe piercing-uri, dar n-am reușit să-mi pun decât două, unul în nas și unul în pielița de sub buză. Și când m-a văzut, tata mi-a smuls cercelul din nas, pe cel din buză nu l-a văzut. Ăsta a fost cam cel mai hardcore moment, când mi-am luat lumea în cap.”
„Cred că toată viața mea a fost o rebeliune, pentru că tot timpul am făcut ce am vrut – mă tundeam singur, îmi vopseam părul, îmi făceam găuri pentru cercei, am fost copilul pe care părinții nu și-l doresc. Fugeam noaptea de acasă. Am avut întotdeauna grijă să nu arunc responsabilități asupra altora, dar cred că toată viața mea a fost o rebeliune.”
„Am fugit acasă, eram în Italia și eu am fugit la mine acasă, unde am crescut, la bunicul meu. Am stat 12 ani în Italia, dar nu m-am simțit niciodată acasă acolo, deși nu îmi lipsea nimic. Dar probabil că simțeam că trebuia să fac muzică aici first. Cum m-am întors am început să fac treabă.”
Fotografii: Tibi Clenci, Ștefan Dani, Oltin Dogaru, Christian Tudose
Realizatori: Domnica Mărgescu, Cristina Crăciun și Maurice Munteanu.
Texte de: Paul Petrache, Ioana Ulmeanu.
Coordonator Make-up: Alexandru Abagiu, National make-up artist Lancôme
Coordonator Hair: Sorin Stratulat, Ambasador Redken.
Echipa Make-up: Ioana Stratulat, Magda Ivan, Ruxandra Zechiu, Liana Veveriță, Cătălina Mihăilă, Cristina Toma.
Echipa Hair: Cristian Bicu, Andrei Mutuliga, Mădălina Fediuc, Alex Caraman,Ionela Dobre.
Asistente styling: Lica Popescu, Paula Popa, Adela Vasilescu.
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/cover-mai.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2019/12/Romanița-nominalizată-la-categoria-Best-Personal-Style.jpg)
GOOGLE NEWS
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/lora-ionut-ghenu.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/jon-bon-jovi-si-dorothea.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/mixcollage-30-apr-2025-12-00-pm-205.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/romina-gingasu-si-piero-ferrari.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/gene-hackman-1-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/laura-cosoi-foto-1.jpg)
:quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/28_c327736576a84216a33b50ed348ff401.webp)
:quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/28_f5e86a79f8eedb18f025ea8df338eb85.webp)
:quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/28_1a77954e940c0067f3eba09ca52c6ef9.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/28_76b2a05daafadcbca1b932bdc7b4f587.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/29_90fec2030fd7269e935514b0e5131b81.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/29_ad501a7fa7975fb400842d9a7ccdebc7.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/29_31c4d0c200f095c7541e5e3d8fe6f8a9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/29_a7a3cc5104a4f32581be4a205bb52162.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/7_8ed4ec1fb867ca83bf0f50b96f179ff4.jpg)
:quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/7_c1cf4583cc3915f0a68f3fabc8d0f52a.webp)
:quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/7_6e7f097520e9679ce6d22e0d96d23d99.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/7_2fc417601ca9a14e1af14c88cfab6d2a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/24_d8f62194ed5275a6f0e0a430ed860979.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/24_b78da57f6b06450968cd5197bec57eaa.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/24_ad146bbe4fcf2c28ea733680e31e4c37.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/24_60dfec1f407401930992146602c4a7cb.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/6_1c916d0991e94347f8ee98cc8e836d77.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/6_1191bfb2d0ce2c4a8ffc74ab57ad09ec.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/6_0e16777c7185386b741dd0d9053726a2.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/25_b95c8b1887b6139faba7e6279d71ec43.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/25_4657316ac3447b3cd746d01076e43cee.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/25_181277d65bebca5980d7e72f996324ba.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/feed/images/25_49893c200a50bcdce96ad17a9497f040.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/kate-middleton-si-printul-william.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/colaj-cu-monica-birladeanu-amalia-enache.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/04/daciana-sarbu-si-victor-ponta.jpg)