Angelina a stat de vorba cu Maggie Bullock despre cum e sa faci doar ceea ce conteaza cu adevarat in viata si de ce ea si Brad Pitt sunt mai interesati unul de altul decat au fost vreodata.
Exista o bucata de pelicula, filmata in culise si probabil pastrata cu sfintenie in incaperile tainice de la studiourile Disney, pentru care ziarele de scandal ar plati milioane ca sa intre in posesia ei. In aceasta secventa, Vivienne Marcheline Jolie-Pitt, pe atunci in varsta de patru ani, isi face debutul pe marele ecran, in calitate de participanta oarecum ezitanta in „Maleficent', filmul inspirat de povestea Frumoasei din padurea adormita, care urmeaza sa fie lansat in curand.
„In prima zi, n-a vrut sa se imbrace. Apoi a vrut sa manance, dupa aia sa se dezbrace. Apoi n-a vrut sa fie pieptanata. Apoi a vrut sa se joace in noroi. Si totul a culminat cand si-a pierdut unul dintre pantofi, povesteste mama tinerei actrite. „Tot ce a vrut sa faca in acea zi a fost sa fuga dupa o minge aflata la capatul unui bat, care s-ar fi transformat ¬intr-un fluture. Dar ne-am dat seama ca, in acea zi, orice i-ai spune sa faca va refuza. Asa ca Angelina Jolie si Brad Pitt si-au petrecut intreaga zi facand pe clovnii de rodeo. „Am luat batul, iar Brad a stat pe marginea unei stanci (de decor), astfel incat, cand ea voia sa sara, sarea la el in brate. Asa ca ne maimutaream in fel si chip si cantam cantecele, orice ne trecea prin cap, povesteste ea, cu acea combinatie universal parinteasca de nedumerire, frustrare si afectiune. „Cei de la Disney ne-au spus ca au fost cele mai amuzante cadre pe care le-au vazut vreodata.
Angelina Jolie ne istoriseste aceasta poveste in birourile administratiei de la Universal Studios din Los Angeles, un loc remarcabil prin faptul ca este probabil unul dintre putinele din tarile dezvoltate unde Angelina poate lua pranzul fara sa se ascunda. In timp ce amesteca mierea in ceaiul de menta – care ii este adus fara sa fie intrebata – si vorbeste deschis despre cei sase copii ai sai, evident subiectul ei favorit de conversatie, profit si ma uit un pic la fata ei, atat de diferita de toate celelalte fete. Chipul lui Jolie inseamna mai mult decat trasaturi exagerat de frumoase. Evident ca te astepti sa vezi acei pometi celebri, buzele carnoase, ochii migdalati intr-o nuanta palida de albastru.
Dar ceea ce este surprinzator cand vezi toata aceasta frumusete, atat de mediatizata, de la doar un metru distanta este… panza pe care este pictata si care este atat de delicata. Jolie este aproape o aparitie eterica in fragilitatea ei. Personajul de actiune care lupta, se inclesteaza, urla si loveste cu pumnii in „Salt', „Domnul si doamna Smith' si toate cele trei filme din seria „Tomb Raider' radiaza din mintea ei, si nu din corpul ei delicat. Intr-adevar, imbracata in practicii ei pantaloni negri si intr-un tricou lejer, tot negru, cu tatuajele serpuindu-i in jurul bratelor, asemanatoare unor picturi rupestre, amintiri palide ale personalitatii rebele care era odinioara, femeia asta pare ca are ceva imaterial.
Probabil ca are de-a face cu activitatea pe care a abandonat-o cu rezerve pentru cateva ore – adica editarea celui de-al doilea proiect regizoral, „Unbroken', epopeea inspirata de cel de-al doilea razboi mondial, care va fi lansata la sfarsitul acestui an. Toata dimineata, Jolie s-a documentat despre zborurile bombardierului american B-24 in comparatie cu ale avionului mai mic Japanese Zero. Este tipul de activitate care ispiteste partea baietoasa si indrazneata din ea (sa nu uitam ca atat ea, cat si Pitt sunt piloti si ca amandoi au propriul avion) – un detaliu dintr-un milion de alte detalii cruciale care o ajuta sa spuna cu acuratete povestea lui Louis Zamperini, un delincvent din anii 1930, devenit alergator olimpic si ulterior pilot militar, care a supravietuit unei prabusiri in mare, a plutit timp de 47 de zile pe o pluta de cauciuc si care a indurat mai mult de doi ani de chin intr-un lagar japonez, vestit pentru duritatea cu care erau tratati prizonierii, doar pentru a se intoarce in America in postura de erou national. Povestea lui este subiectul romanului „Unbroken', publicat de Laura Hillenbord in 2012; in plus, este un subiect care a fost readus in atentie acum, la 55 de ani de cand Zamperini a vandut drepturile de ecranizare.
„Sunt fericita ca pot face ceva care n-are nici o legatura cu prezenta mea fizica sau cu orice altceva in afara de mintea mea. Asta ma face foarte fericita. Ma simt mult mai confortabil in aceasta postura, spune Angelina, gesticuland catre sine, ca si cum ar spune: „Asta sunt eu cea adevarata, in rolul de regizor. Evident, Angelina este recunoscatoare pentru oportunitatea de a juca in filme, dar admite cu lejeritate ca-i place munca ei numai „pana la un punct.
Nu e nici o indoiala ca o femeie care a creat o familie cu sase copii in sase ani, mutandu-se de pe un continent pe altul, care se implica activ in lupta pentru drepturile comunitatilor de refugiati din intreaga lume, care a dat o noua definitie vietii domestice, alaturi de cel mai faimos sex-symbol de la Hollywood, pe langa faptul ca-si descopera cu pasiune o noua cariera, va merge pana la capat. Debutul ei regizoral din 2011 cu filmul „In the Land of Blood and Honey' a starnit controverse politice, chiar inainte de a fi lansat oficial, prezentand violenta razboiului civil din anii 90 din fosta Iugoslavie, prin povestea imposibila de iubire dintre o bosniaca si un ofiter sarb, care o tine captiva. Rezultatul a fost un film cutremurator, povestit cu multa umanitate, reprezentand in acelasi timp un angajament evident de a prezenta cu onestitate adevarul unei epoci. In acelasi timp, a fost un film curajos, puternic si lipsit de compromisuri – care i-a asigurat lui Jolie instantaneu intrarea in clubul exclusivist al femeilor-regizor de film.