Adulată de milioane după moarte, dar asaltată de paparazzi și titluri deloc flatante în timpul vieții, Prințesa Diana a devenit un simbol al eleganței și empatiei. La 25 de ani de la decesul ei, rămâne un fenomen, însă unul construit pe imaginea publică ce vine odată cu titlul nobiliar și șarmul personal, și nu neapărat bazat pe persoana reală din spatele Prințesei de Wales.
„A murit prințesa”, așa a început ziua de 31 august 1997 pentru întreaga planetă. Un anunț sobru, preluat rapid de toate canalele de știri, a ajuns și la mine, distrugând povestea modernă care inspira milioane de fete din întreaga lume.
Aveam aproape cinci ani și-mi petreceam vara la Iași. Iubeam basmele și poveștile cu prințese. Alba-ca-Zăpada, Cenușăreasa și Belle erau eroinele mele și, da, am trăit intens fiecare poveste, iar imaginația mea se contura după fiecare film Disney pe care-l vedeam. La fel ca majoritatea copilelor de vârsta mea, știam că nu pot fi prințesă decât în jocurile cu păpuși, dar nu pentru că m-ar fi împiedicat niște titluri regale, origini sau alte detalii birocratice. Nu puteam pentru că exista o singură prințesă modernă: Prințesa Diana.
Evident, este puțin probabil să-mi amintesc foarte bine acea zi, dar îmi revin în minte momentele în care bunica repeta după buletinul de știri de la TVR1 că a murit prințesa. Nu a zis niciodată Diana, dar știam că despre ea era vorba. Era singura prințesă, singura care dăduse viața unei variante a personajelor mele preferate. Practic, ea respecta tiparul basmului: a fost găsită de un prinț, s-a îndrăgostit, a avut parte o nuntă impresionantă, iar oamenii o cunoșteau pentru bunătatea și blândețea ei. Pare descrierea modelului feminin cu care am crescut, nu?
Nu știam multe despre moarte, monarhie și protocol regal. Am plâns și știu că și bunica avea lacrimi în ochi. Îmi este imposibil să-mi amintesc perioada de după, dar mama mi-a povestit că vestea a îndurerat și oamenii din jurul nostru, iar numele ei era pe buzele tuturor, de la oameni de rând la personalități politice. Întâmplându-se la doar 36 de ani, moartea lui Lady Di a reușit să trezească emoția a milioane de oameni, și a adus un val de indignare la adresa familiei regale britanice, care își petrecea vacanța la Balmoral, conform tradiției. Tăcerea lor, dar mai ales lipsa drapelului arborat în bernă la Palatul Buckingham a atras furia mulțimilor, iar dacă te uiți pe reportajele din acea perioadă, moartea Dianei părea să aducă și sfârșitul monarhiei conduse de familia Windsor.
„Prințesa oamenilor”, cum a fost numită de Tony Blair, prim-ministrul din acea perioadă, adusese în ultimii ani ai vieții pe agenda publică, în paginile tabloidelor și în talk show-urile TV detalii doar bănuite până atunci și nu foarte flatante despre viața regală, lucru care nu a fost foarte apreciat de membrii instituției regale. Printre declarațiile care au provocat controverse se numără și cea în care afirmă că Prințul Charles i-a fost infidel pe perioada căsătoriei: „Am fost trei în această căsătorie, așa că a fost un pic cam aglomerat.”
Cunoscuți pentru rigoare, reguli și un protocol bine pus la punct pentru orice situație (de exemplu, nelipsita ținuta neagră din fiecare bagaj în cazul unei călătorii – pentru a fi siguri că pot afișa doliul la întoarcerea în Marea Britanie, în cazul în care un membru al familiei regale își pierde viața), membrii casei Winsdor nu erau pregătiți pentru deschiderea, sinceritatea și emoțiile arătate de Diana în fața publicului. Cu rețineri în a afișa orice formă de afecțiune în public și o imagine atent controlată, membrii dinastiei au fost nepregătiți poate pentru deschiderea și empatia pe care Diana o arăta constant, un aspect care i-a adus o popularitate uriașă.
Latura umană, care lipsise până atunci familiei regale din cauza unui protocol prea puțin schimbat în ultimele secole și a motto-ului neoficial al reginei, „dont complain, dont explain” (n.red. „nu te plânge, nu explica”), a făcut ca atenția să fie mereu asupra ei, prințul Charles ocupând un loc secund în atenția publicului. Și, dacă ne uităm la documentarele apărute de-a lungul anilor, precum și la serialul The Crown, pare că felul în care Charles nu a putut să gestioneze popularitatea soției sale a atras nefericirea în cuplu. Asta și, desigur, Camilla Parker-Bowles, cea care a devenit în urmă cu doar câțiva ani soția moștenitorului coroanei britanice, căsătorie posibilă doar datorită unei dispense, căci, iată, există și excepții de la regulă în biserica anglicană și în regalitate.
Relația tumultuoasă a atras permanent atenția presei, iar interviul dat de Prințesa de Wales pentru BBC1 Panorama în 1995 a lăsat oamenii de rând să descopere ce înseamnă, de fapt, regalitatea. Brusc, depresia postnatală, bulimia și realitatea unei relații eșuate au înlăturat mirajul perfecțiunii în care s-a scăldat secole la rând familia regală britanică. Basmul modern nu exista, iar un happy-end era, de fapt, evadarea din zidurile reci ale unui sistem dur, lipsit de afecțiune.
În același interviu, Diana a făcut ceea ce publicul, după moartea ei, avea să interpreteze drept poate cea mai dureroasă predicție: că nu va fi niciodată regină. „Mi-ar plăcea să fiu o regină a inimilor oamenilor, în inimile oamenilor, dar nu mă văd regină a acestei țări. Nu cred că mulți oameni vor dori să fiu regină.”, îi spunea ea lui Martin Bashir. Întregul interviu este unul controversat și azi și nu doar din cauza informațiilor dezvăluite, ci și din pricina modului în care Martin Bashir a convins-o pe Diana să participe la dialog. Acesta i-a arătat documente bancare false fratelui Dianei, el fiind cel care i l-a prezentat acesteia pe Bashir.
Declarațiile făcute atunci, la trei ani de separarea de Prințul Charles, sunt criticate și în prezent, deși Diana explicase direct și simplu cum vede viitorul monarhiei: „Mi-aș dori o monarhie care să aibă mai mult contact cu oamenii săi – și nu mă refer la plimbări pe bicicletă și lucruri de genul acesta, ci doar la o înțelegere mai profundă. Și nu spun asta ca o critică la adresa actualei monarhii: Spun doar că este ceea ce văd, aud și simt zilnic în rolul pe care mi l-am ales.”
Astăzi, potrivit unui sondaj YouGov, 6 din 10 britanici (62%) consideră că Marea Britanie ar trebui să fie în continuare o monarhie, în timp ce 22% consideră ca statul ar trebui să aibă un conducător ales de popor. În plus, potrivit unui alt sondaj publicat la finalul lunii mai, Regina Elisabeta a II-a rămâne pe primul loc în topul popularității, fiind urmată de Prințul William și soția acestuia, Catherine Middleton.
Diana și-a pierdut titlul de Prințesă de Wales după divorț, însă a continuat îndatoririle filantropice și a rămas un exemplu al modului în care acțiunile caritabile se pot desfășura, cu sau fără atenția presei. Îmbrățișarea pacienților suferind de SIDA, atragerea atenției asupra bolilor mintale și compasiunea sa au arătat că poți inspira prin empatie, nu doar prin zâmbete înghețate și discursuri perfecte pregătite de echipe de PR (să nu uităm de discursul Reginei Elisabeta a II-a ținut după moartea Prințesei: „ceea ce vă spun acum, în calitate de regină și de bunică, vă spun din inimă.”)
La doi ani de la interviul cu Martin Bashir și la un an de la divorțul oficial, mașina în care se afla Lady Di încerca să scape de paparazzi pe străzile Parisului. Viteză, alcool sau un accident programat (se pare că Diana i-ar fi scris fostului ei majordom, Paul Burrell, că se temea că ar putea suferi un accident) au adus sfârșitul celei mai iubite prințese, lăsând în urmă doi băieți nesiguri și pierduți într-o lume a regulilor, și o monarhie ce avea nevoie mai mult ca oricând de o schimbare.
Opt zile mai târziu, pe 6 septembrie 1997, Lady Diana Spencer a fost condusă pe ultimul drum de copiii ei, Prințul William și Prințul Harry, de membrii familiei regale, dar și de întreaga planetă, transmisiunea ceremoniei fiind urmărită de aproximativ 2.5 miliarde de oameni.
Moartea ei a adus lumea în doliu, evenimentul fiind comparat des cu moartea lui J.F. Kennedy. Impactul pe care l-a avut se simte și astăzi. Există mai multe monarhii în Europa, însă cea mai populară este cea britanică, iar Diana a avut, poate, cel mai important rol în asta, fără să-și propună. A atins și noile generații, dovadă fiind toate clipurile video existente pe TikTok, #princessdiana adunând peste 4 miliarde de vizualizări. În plus, primul video din topul celor mai populare nu este unul cu ținutele purtate de Lady Di, așa cum ai crede, având în vedere conținutul care îi interesează de obicei pe cei din Generația Z, ci surprinde momentul în care un nevăzător aflat într-un centru special o roagă pe Diana să o lase să-i atingă față. Dincolo de faptul că a acceptat, Prințesa de Wales a îngenunchiat pentru a fi la nivelul tânărului așezat la o masă, arătând (poate nu doar pentru camerele de fotografiat de la fața locului) că este mai interesată de cei pe care îi vizitează decât de regulile regale.
Cu un destin tragic și cu un temperament aflat constant în antiteză cu personalitatea membrilor familiei regale, Lady Diana Spencer a rămas un exemplu, un etalon al prezenței publice și poate o nouă filă în cartea cuprinzătoare cu reguli de conduită. Ea a fost prima persoană din familia regală care a renunțat la purtarea mănușilor în timpul vizitelor oficiale, a vorbit deschis despre lucruri cu care se confruntă orice om de rând și s-a folosit de popularitate pentru a vorbi despre cauzele în care credea. Efectul Diana se resimte și azi, chiar în ceea ce-i privește pe băieții săi, care continuă munca de caritate pe care aceasta a dus-o în cei peste 15 ani în calitate de Prințesă de Wales.
Poate în monarhia britanică Diana a produs o schimbare, însă este ea suficientă? În prezent, gesturile de afecțiune sunt permise, familia regală este prezentă pe toate rețelele sociale, iar interacțiunea cu publicul este mai caldă ca niciodată. Cu toate astea, dacă privim la cotroversele apărute ultimilor ani, pare că istoria ar fi putut să se repete. Meghan Markle, soția Prințului Harry, a fost ținta presei încă din momentul primelor zvonuri despre posibila relație dintre cei doi. Dincolo de faptul că Meghan Markle a fost criticată pentru trecutul ei ca actriță, se pare că fosta Ducesă de Sussex s-a confruntat și cu rasism atât din partea presei, cât și din partea unor membri ai familiei regale.
De data asta, însă, Prințul Harry a întors spatele monarhiei și a ales să salveze relația care i-a adus liniștea. Un gest criticat, ce rămâne în cărțile de istorie, ne dă însă o speranță pentru basmele în care credeam în copilărie: iubirea poate învinge tot. Chiar și în familiile regale.
Foto: Profimedia