Daniela Nane: Raul nu este altceva decit lipsa binelui

Sa stiti ca bandajul de la genunchiul Danielei nu a fost o inscenare cu intentie artistica. Este urma unei cazaturi pe scena survenite cu o seara inainte sa aiba loc sedinta foto, in timpul spectacolului Lear, in care Daniela este fiica cea mare a regelui, hrapareata si cruda Goneril.

Ea ne-a spus glumind ca o julitura la genunchi este un pret infim pe care il plateste pentru toate lucrurile bune din viata sa: este o mama mindra, o femeie iubita si o actrita de succes. In ultimul an, a primit doua roluri importante la Teatrul Bulandra (cel al lui Goneril in Lear, montat de Andrei Serban, si cel al lui Zoe din piesa O scrisoare pierduta, regizata de Doru Ana), a fost alaturi de fiul ei, Codrin, aflat in plin proces de descoperire a lumii prin ochii unui copil de scoala primara, si alaturi de Cristian, baiatul pe care il ajuta sa mearga la liceu. Daniela s-a implicat in programul „Vreau in clasa a noua! si Cristian este baiatul pe care il sustine in continuarea studiilor.

FAPTE BUNE

ELLE: Cine e Cristian si cum ai ajuns sa-l cunosti?

Daniela Nane: Ca sa va spun cine e Cristian trebuie sa va spun o poveste mai lunga, care incepe acum doi ani, atunci cind am fost rugata sa prezint un eveniment al organizatiei umanitare World Vision. De fapt, nu, povestea a inceput cu mult timp inainte: in 1947, cind pastorul american Bob Pierce calatorea prin Asia. Aici a intilnit-o pe profesoara Tena Hoelkedoer, care i-a aratat un copil abandonat si i-a cerut ajutorul.

Pastorul i-a dat citiva dolari, ultimii sai bani, si i-a promis ca va face asta in fiecare luna. Aceasta intilnire l-a marcat pe Bob Pierce care, trei ani mai tirziu, in 1950, a fondat organizatia World Vision, menita sa contribuie la dezvoltarea comunitara, sa intervina in situatii de urgenta si sa protejeze oamenii aflati in suferinta oriunde pe glob. World Vision a intervenit in Romania si la cutremurul din 1977…

Prin anii ‘90, World Vision a demarat mai multe proiecte in tara noastra, iar cind am auzit de „Vreau in clasa a noua!, un program lansat anul trecut, ceva a vibrat in mine. Scopul acestui program este sa ii ajute pe copiii de la tara sa mearga la liceu si sa invete. stii, fiecare are sensibilitatile lui, si eu am simtit intotdeauna ca imi bate inima mai tare a­tunci cind vad oameni care merita sa fie ajutati, care isi doresc sa evolueze, sa creasca! stiai ca in mediul rural, in ultimii doi ani, numai un copil din patru a mers la liceu? Abandonul scolar este in crestere, in primul rind din cauza saraciei.

ELLE: Dar aproape jumatate din populatia României traieste in mediul rural. Noi sintem pe niste insulite cu bulevarde, parcari si supermarket-uri si habar
n-avem ce se mai intimpla la sat.

D.N.: Da, in tara la noi sint zone in care copiilor le este greu sa se duca la scoala pentru ca nu au decit o pereche de ghete sau de pantaloni in casa si fratii trebuie sa se astepte unii pe altii ca sa iasa afara. Fratele mai mare vine acasa, cel mai mic il asteapta, ii ia ghetutele si pleaca la scoala.

Si, gindeste-te, nu e vorba de niste loaze, vorba lui Caragiale, sint niste copii muncitori, studiosi, care vin de la scoala, dau de mincare la animale, cara apa, fac mincare, isi hranesc fratii mai mici si apoi isi fac lectiile pe un colt de noptiera, fara sa aiba un dictionar sau o carte la dispozitie, si adesea se culca cu burtica goala. si cind ma gindesc la copiii nostri de la oras, care adesea pierd ore intregi la televizor sau in fata calculatorului…

Ce se intimpla acum in zonele rurale este ingrozitor pentru viitorul acestei tari, pentru ca acesti copii isi abandoneaza studiile si sint condamnati la saracie. si ei, si viitoarele lor familii. O tara fericita este aceea in care tinerii pot face ce isi doresc, sint educati si vad viata in culori vii. Din aceasta cauza mi s-a parut ca „Vreau in clasa a noua! este exact pe sufletul meu: imi da sansa sa intervin benefic in destinul unui copil care merita.

ELLE: Dar spune-mi de Cristian. Ce vrea sa se faca atunci cind va fi mare?

D.N.: E foarte talentat la desen si vrea sa faca Arte Plastice! Se gindea la un moment dat si sa se faca fotbalist. Important este sa-si urmeze visul.

ELLE: Esti una dintre cele mai cunoscute actrite din Romania. Nu te-ai gindit nici un moment ca actele tale de caritate pot fi confundate cu niste actiuni conformiste? Toate vedetele participa la activitati umanitare, dar nu poti sti daca toate o fac cu sinceritate.

D.N.: Cred ca nimeni nu poate masura cit de sincere sint actiunile altcuiva, pentru ca intentia este cea care conteaza, iar aceasta intentie este numai intre acel om si Dum­nezeu. Se poate sa pozezi drept cea mai caritabila persoana din lume, dar la mijloc sa nu fie decit vanitatea ta. Bineinteles, chiar si asa e bine sa faci o fapta buna, dar pentru cresterea ta personala nu inseamna nimic, ba chiar iti poti face un rau.

ELLE: Codrin, baietelul tau, ce parere are despre implicarea ta in astfel de activitati? Intelege care este scopul lor final?

D.N.: Pe Codrin l-am invatat de cind era mic ca trebuie sa fie recunoscator si bucuros pentru tot ce a primit si ca trebuie sa imparta aceasta bucurie cu cei din jurul lui. Am fost odata impreuna la o actiune in care se imparteau pachete unor copii suferinzi.

Era si presa de fata, si nu m-am gindit ca jurnalistii il vor intreba si pe Codrin cu ce scop a venit. Eu nu-i spusesem nimic inainte, nu stiam ce o sa raspunda si, cu sinceritatea lui de pusti, a raspuns asa: „Am venit aici ca sa fac o fapta buna, pentru ca sint atitia copii care sufera si eu nu vreau sa mai existe boala pe Pamint!'. Copiii inteleg multe, sa stii. Daca ne-am pastra intuitia de la virsta aceea…

ELLE: Da, asemenea copiilor familiei Banks despre care Mary Poppins, bona lor, spunea ca au uitat tot ce stiau cind erau bebelusi, inclusiv limba animalelor pe care o intelegeau inainte de a invata limba oamenilor. Dar s-o lasam pe Mary Poppins. Tu cum i-ai explicat lui Codrin diferenta dintre bine si rau?

D.N.: I-am spus sa fie curajos, pentru ca raul nu exista ca atare si ca nu inseamna, de fapt, decit absenta binelui. I-am zis ca asa cum intr-o camera intunericul dispare atunci cind aprinzi lumina, asa e si in lume: nu exista bine si rau, ci bine si absenta binelui. Aduci binele cu iubire si cu generozitate, iar raul incepe sa piarda teren. Tot cu un exemplu simplu l-am facut sa accepte si ideea de generozitate: cind era mai mic l-am rugat sa renunte la o parte din multele lui jucarii pentru a le darui unor copii care nu au.

Desi era de acord, atunci cind a fost vorba sa le sortam el nu mai voia sa renunte la nimic: „si cu asta ma mai joc, si cu asta, si cu asta'. Asa ca i-am spus altfel: „Daca ai in pumn nisip fin de aur si tii pumnul strins, Doamne-Doamne nu are cum sa-ti mai puna nimic. Asa ca nu mai stringe asa de tare pumnul, deschide-l si lasa sa curga si pentru altii si Doamne-Doamne o sa aiba loc sa-ti mai toarne'. Si asa a inteles.

Copiii trebuie invatati cu dragoste, numai asa pot oferi si ei dragoste mai tirziu. stii ce mi-a zis Codrin acum citeva zile? „Mama, stii care e cel mai rau lucru din lume? Sa nu ai prieteni. Daca te impiedici si cazi, prietenii vin si te ajuta'. Co­piii frustrati, agresati, calcati in picioare de parinti au­to­ri­tari ajung mai tirziu sa se poarte la fel cu cei din jurul lor si cu ei insisi pentru ca nu isi mai asculta inima, ci valul de frica sau de confuzie care le inconjoara sufletul si care ii face sa aiba cele mai stranii reactii.

Daca noi, oamenii, am reusi sa dam la o parte aceste sentimente negative care ne polueaza, am reusi sa rega­sim fericirea cu care ne-am nascut. Trebuie doar sa o lasam sa iasa la iveala. Cred ca noi am am venit pe lume ca intr-o „vacanta in care trebuie sa invatam, sa cres­tem, sa iubim si sa ne intoarcem apoi, mai buni, acasa.

TRECUT SI VIITOR

ELLE: Daniela, cum te vezi traind la batrinete?

D.N.: Cred ca voi fi bine, dar incerc sa nu traiesc nici in trecut, nici in viitor. Cred ca este o mare greseala sa traiesc in alt moment decit cel prezent pentru ca nu mai apuc sa ma bucur de viata, gindindu-ma ca o sa fiu fericita doar cind o sa mai am un copil, cind o sa slabesc trei kilograme sau cind o sa mi se insoare baiatul. Cind stai si te gindesti la ce a fost sau la ce va fi, viata trece pe linga tine si pierzi momentele de bucurie pentru ca esti prea ocupata cu ce s-a intimplat sau cu ce urmeaza.

ELLE: Dar vrei sa-mi spui totusi care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai din copi­larie?

D.N.: Tin minte ca imi doream foarte mult o bicicleta, pe la virsta de sapte-opt ani. Am strins bani, am fost cu colindul, am umplut pusculita si tot nu aveam destui. Intr-o zi, mama m-a trimis cu tata pina la magazinul „Moldova (n. red.: din Iasi) sa cumparam nu stiu ce pentru casa. si, de fapt, m-a dus sa-mi cumpar bicicleta… Cind imi amintesc cit de fericita m-am intors acasa, zimbesc si acum.

ELLE: Nu iti este frica de momentul in care nu vei mai fi frumoasa? Nu te gindesti deloc la asta?

D.N.: Uite, mai am citiva ani pina la virsta de 40 si chiar ma intrebam daca urmeaza o criza… Din cite ma cunosc, cred ca nu, dar cine stie? Eu cred ca efortul de a te mentine perfecta in ciuda anilor care trec este un adevarat full-time job, fara vacante si fara zile libere. Poti opta pentru asta, dar eu, una, nu cred ca merita sa sacrific atit de mult timp si atitea lucruri frumoase pe care le-as putea face. Pur si simplu, acesta nu e drumul meu!

Am dreptul sa aleg linga mine oameni care sa ma aprecieze pentru ceea ce sint, care sa ma sustina si sa ma faca sa ma simt bine. si mai cred ca barbatul de linga mine ar trebui sa simta tandrete pentru fiecare rid aparut in anii in care am trait frumos si am fost fericiti impreuna. Frumusetea e buna, nu neg, atrage privirile, dar comuniunea dintre doi oameni este mai presus de felul in care arata cineva. Imi place sa fiu frumoasa si o sa am grija sa fiu in cea mai buna forma la fiecare virsta, dar nu voi face sacrificii inutile pentru a arata altfel sau pentru a parea mai tinara.

Am spus de fiecare data cind am fost intrebata ca fac injectii cu botox de doua ori pe an pentru a preveni ridurile din jurul ochilor, dar cit timp crezi ca mai pot fi aceste riduri tinute in friu? Iar pentru mine, asa cum gindesc acum, chirurgia iese din discutie.

ELLE: Totul pare foarte lin in viata ta. Cineva care nu ar sti cum e viata reala si s-ar lua dupa vorbele tale ar putea crede ca e foarte usor sa traiesti. Nu ai si momente de descurajare?

D.N.: Ba da, normal ca am. Dar cred ca daca ti se inchide o usa, inseamna ca te asteapta o alta, deschisa, in alta parte. Stii bancul ala cu un credincios care in timp ce vrea sa traverseze strada ca sa doneze un milion de dolari Bisericii cade si isi rupe piciorul? Revoltat, ii striga lui Dumnezeu: „Doamne, cum poti sa-mi faci asa ceva tocmai acum?'. Si Dumnezeu ii spune: „Dragul meu, dar tu n-ai vazut cu ce viteza venea camionul acela de dupa colt'.

E doar o anecdota, dar ilustreaza bine filozofia mea de viata. Eu nu ma mai supar atunci cind nu totul merge asa cum imi doresc.

ELLE: Ce modele ai avut in viata?

D.N.: Modele? Hmmm… Uite, profesorul meu de filozofie din liceu a fost un model pentru mine. De fapt, eram si indragostita de el. Era o persoana delicata si speciala, care vorbea cu noi cu domnisoara, desi era inainte de 1989, si care mi-a deschis gustul sa citesc si alte lucruri decit citisem pina atunci.

Dar nu pot sa spun ca am avut modele in viata, ci mai degraba surse de inspiratie: Shirley MacLaine, Audrey Hepburn… Le admir pentru inteligenta, finete si ge­nerozitate.

Cum poti deveni donator:
Primul pas este sa intri pe www.worldvision.ro sau pe www.vreauinclasanoua.ro ca sa afli toate mecanismele programului. Pasul doi este sa selectezi un copil pe care vrei sa-l sustii. Costurile lunare necesare sustinerii unui copil la liceu sint de 250 lei, insa World Vision este alaturi de cei care au inima mai larga decit buzunarul. Cei care nu pot da intreaga suma de 250 de lei pot dona 100 de lei lunar, iar organizatia va face eforturi pentru completarea diferentei prin acti­vitati suplimentare de stringere de fonduri.

Cum fiecare copil are nevoi diferite, World Vision face programe personalizate, ii monitorizeaza si ii consiliaza pe elevii inscrisi in program atit in timpul anului scolar, cit si in timpul vacantelor. In calitate de donator, poti vizita copilul pe care il sustii si poti intretine o corespondenta cu el. Dar, inainte de toate aceste etape, gindeste-te la ultima cheltuiala nechibzuita pe care ai facut-o si la cit de usor ar fi fost sa intervii benefic in destinul cuiva.

Fotografii: Alex Gâlmeanu.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK